Copiii români care au văzut pentru prima dată România: „Am venit aici că foarte-mi place!“
0Știu că sunt români, părinții lor „rup“ românește și, cu toate că îi despart doar o sută de kilometri de granița cu România, acum au vizitat pentru prima dată țara după care bunicii lor încă plâng.
Copiii românilor din Serbia știu puține lucruri despre țara-mamă. Cei mai mulți nu vorbesc limba nici acasă, iar la școală, cu atât mai puțin. Multe familii deja sunt mixte, drepturile românilor de a-și vorbi limba și a-și păstra obiceiurile sunt mai puține ca niciodată, iar interesul românilor din țară de a le întinde o mână înseamnă proiecte și legături care se stabilesc, adeseori, în afara instituțiilor.
O astfel de legătură este proiectul „Românii de lângă noi“, inițiat de o profesoară din județul Olt, Dalia Cârstea, care a reușit să strângă români din toate țările vecine. Se întâlnesc periodic, de fiecare dată în altă comunitate de români, dar și în România.
La mijlocul lunii august s-a întâmplat însă ceva ieșit din rutina proiectului care are deja o vechime de câțiva ani. Un grup de copii ai românilor din Serbia, de vârste diferite, însoțiți de doi adulți, a ajuns în România, la Slatina, unde profesoara Dalia Cârstea și-a propus să-i învețe românește. Un singur copil mai vizitase România, tot în cadrul unui proiect.
„Copiilor li se spune că trebuie să vorbească limba română, dar ei n-au văzut niciodată România și nu-i firesc să fie așa. Avem în program și o excursie. Doar în regiunea Olteniei putem ajunge, ca să poți vedea România îți trebuie mult mai mult timp, dar eu cred că o frumoasă parte din sudul Meridionalilor o putem vedea“, a spus profesoara Dalia Cârstea pentru „Weekend Adevărul“.
„Aici este Bucovina de Nord pe care au luat-o rușii...“
Dalia Cârstea este profesoară de Geografie, însă și de n-ar fi fost, tot și-ar fi început prezentarea în fața copiilor cu harta în față, vorbindu-le despre regiunile istorice.
„Aici este Banatul, aici Crișana, Maramureș, Bucovina de Nord pe care au luat-o rușii, Moldova, aici este Moldova pe care tot rușii au luat-o, Dobrogea, Marea Neagră...“, au aflat destul de repede copiii.
Informațiile au curs, copiii și-au împărțit atenția între hartă și cei doi adulți care vorbesc românește și care le-au tradus. Au ajuns, călătorind pe hartă, și în Oltenia și Muntenia, aflând și ce urma să viziteze a doua zi.
Și de aici – limba română. Dalia a decis, pentru că vizita copiilor era de doar șase zile, să-i învețe cuvinte și expresii uzuale.
Lângă copiii români din Serbia, cel puțin la fel de atenți la tot ce se întâmplă, au stat elevi din România, de la Liceul cu Program Sportiv din Slatina, cooptați să fie gazde bune. Interacțiunea copiilor din cele două țări a făcut, de altfel, cât multe ore de predare.
„Pe mine mă cheamă Dalia. Pe tine cum te cheamă?“, a început lecția atipică de Limba română. „Pe mine mă cheamă Teodora“, „Pe mine mă cheamă Milan“, „Pe mine mă cheamă Novac“, „Pe mine mă cheamă Iovana“ etc.
„Unde este Transilvania? Tran-sil-va-ni-a“, a întrebat profesoara, pronunțând rar, iar copiii au identificat, rând pe rând, pe hartă, regiuni din România.
„Ce este asta?“, au învățat să spună românii din Serbia. „O bluză“, „un tricou“, „papuci“ etc.
„Ce culoare are asta?“, s-a trecut la următorul nivel. „Bluză roșie“, „tricou verde“, „papuci albi“.
„Bună dimineața!“, „Bună ziua!“, „Bună seara!“ (deși copiilor le-a ieșit, aproape de fiecare dată, „Bună sara!“, semn că mai auziseră aceste cuvinte și așa le știau).
Copiii au fost provocați și să spună de ce au venit în România. „Am venit aici pentru că îmi place!“, au repetat pe rând micuții, pentru ca unul dintre însoțitori să pluseze: „Am venit aici că foarte-mi place!“
N-avem probleme cu sârbii, avem probleme cu Belgradul“
Din grup au făcut parte de la copii de grădiniță până la liceu, însă experiența a curs firesc. Sunt și serioși, se și amuză, uneori caută în memorie anumite cuvinte pe care le mai știu.
Pentru unul dintre însoțitori însă, Rade Angelic, tot ce se întâmplă îi umple inima de bucurie. A luptat de când se știe ca românii să-și păstreze limba, obiceiurile, credința. Pentru acest deziderat a intrat și în politică, însă în ciuda eforturilor, lucrurile în Bor și în satele componente, locuite majoritar de români, se înrăutățesc, spune Rade într-o română veche și melodioasă.
„Ei nu înțăleg, că nu știu limba. Acuma le place și au fost numa o zî-două aicea și văd și să-ntâmplă și văd educația, și întreabă «cum e asta?, ce e asta?». Eu știu limba, pe care am învățat-o eu, n-am avut acolo pe cineva să mă-nveață. Noi suntem acolo din zona Borului, oraș cu 50.000 de locuitori și cu triisprezeșe sate. Doisprezeșe sate sunt numa’ de români, numa’ un sat e sârbesc. N-avem probleme cu sârbii, avem probleme cu Belgradul. Nu se-nvață nici limba română, nici nu ne lasă să-nvățăm. Aceste cursuri sunt maxim ce putem noi să avem. Eu sunt în vârstă și știu, ăi tineri nu mai știu (n.r. – limba română). Șansa e tot mai mică. Sârbii, care sunt ai noștri pretini, ei au toată educația și toate școlile șî biserișile în România. Noi nu cătăm să avem mai mult decât ei, cătăm să avem cât și ei. Doamna Dalia ne-a deschis vederea“, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ Rade Angelic, fost subinginer, astăzi pensionar și luptător pentru drepturile românilor din Serbia.
„În comunism, aveam mai multe drepturi“
Cele două ore de Limbă română din prima zi petrecută de copii la Slatina curg repede. Ei sunt nerăbdători să stea de vorbă cu copiii români, să schimbe impresii, să viziteze orașul. Rade rămâne, în schimb, să-și spună oful.
Povestește că românii și sârbii trăiesc în bună înțelegere, doar că românilor nu li se permite, la școală, să facă și cursuri de limbă română. De fapt, refuzul nu este neapărat unul categoric, însă fie îi pun pe copii să aleagă, la discipline opționale, limba maternă în defavoarea unor discipline foarte dorite astăzi, fie le programează orele în școli la 10-15 kilometri distanță, seara târziu.
„Toți ai lor părinți sunt români, dar ei nu știu nici o vorbă limba română. La școală nu vorbesc. Populația noastră românească este mai mult pe la sate. La școală, sârbii nu fac ca noi, nu le place România. Le place numai când vin la facultate, să ia o diplomă și să ducă... Sârbii, la Timișoara, au mai bine școli și biserici decât în Serbia. Noi n-avem biserici. Sârbia n-a fost niciodată ce voi știți, pentru România. Ei sunt împotriva României“, spune Rade. Pentru a construi, în întreaga zonă Bor, două biserici (o a treia este în construcție), au apelat la un subterfugiu, luând autorizație pentru garaj. Copiii care se nasc nu mai poartă nume românești, nici numele lor, ale vârstnicilor, nu mai sunt românești, sunt „sârbizate“, mai sunt șapte, opt, zece nume românești în toată zona“, spune Rade Angelic (care pe românește este Radu Anghelan).
„Noi avem probleme cu educația de limbă română, biserica, toate. Avem niște bisericuțe mici, trei. Cu toate, în Serbia, sunt vreo 12 la 154 de sate românești. Noi toate obiceiurile românești le avem, păstrăm și praznicele, și nunțile, și pomenile, șapte ani se pomenesc la noi morții, la cimitir“, continuă Rade Angelic să povestească.
Spune că plătește antene satelit și astfel poate să urmărească 20 de posturi de televiziune românești. Ascultă, uneori cu lacrimi în ochi, cântecele populare românești. E, cumva, cam ceea ce făceau românii pe vremuri, atunci când urmăreau posturile de televiziune de la vecinii bulgari și sârbi. Atunci, în comunism, era vremea când, recunoaște Rade, „noi (n.r. – românii din Serbia) aveam mai multe drepturi decât acum“.
Mai aproape de graiul strămoșesc
Deși mulți tineri care termină facultatea în România se întorc în Serbia, unii dintre ei având specializarea Limba Română (alături de o altă specializare), nu pot preda.
Românilor nu li se spune niciodată franc „Nu aveți voie!“, spune românul, doar fac în așa fel încât să nu se poată.
„Sunt profesori care au terminat în România, dar unde să învețe copiii, că nu e unde?! Spun: «sara, de la ora 8.00, să vină copiii să-nveață limba română». La ora 8.00, când trebă să culce copiii. Cum pot eu să duc nepoții? Am fost vreo două luni, la 10-15 kilometri. Și ei fac, așa, un... El îți zice: «Vreți Limba română sau vreți Informatică?». Și el zice: «Mie Informatica îmi trebuie, Limba română nu-mi mai trebuie»“, explică Rade.
Peste toate, în ultimii ani, sârbii ar fi venit cu o altă „găselniță“: limba vlahă, care este permis să se studieze în școală, dar pe care românii n-o simt ca pe o mână întinsă, ci ca pe un mijloc de a-i îndepărta de limba lor.
Sârbii, care sunt ai noștri pretini, ei au toată educația și toate școlile șî biserișile în România. Noi nu cătăm să avem mai mult decât ei, cătăm să avem cât și ei.
Rade Angelic are încă multe pe suflet, ar sta de vorbă zile întregi. Dalia îl completează din când în când, își cunosc durerile.
„Știți ce mi-a spus? Că vestea că i-a fost respinsă cererea de cetățenie l-a făcut să sufere mai mult decât pierderea mamei“, spune profesoara care atât le poate da: posibilitatea ca de câteva ori pe an să-i întâlnească și pe ceilalți frați de suferință din Ucraina, Bulgaria, Moldova, Ungaria...
Problema obținerii cetățeniei române este, altfel, una reală în Bor. Ar avea acces la acest privilegiu români din Serbia care nici măcar nu vorbesc românește și care doar au dosare bine făcute și un unic scop: să obțină, astfel, „pașaportul“ spre restul Europei.
„Vreau să rămânem în România, să vină și mama!“
Cele nici șase zile întregi în care românii din Serbia au fost oaspeți la Slatina au trecut ca gândul. Copiii au continuat să exerseze expresii uzuale și au sfârșit – spune profesoara Dalia Cârstea, inițiatoarea proiectului „Românii de lângă noi“ – prin a înțelege în bună măsură românește și a spune câteva cuvinte.
„E puțin, ar trebui timp. Lor le place, însă e nevoie de timp să exersezi. Cea mai mică din grup îi spunea tatălui, care era unul din cei doi însoțitori adulți ai copiilor: «Tata, tata, eu vreau să rămânem în România!». «Păi, nu se poate, că trebuie să mergem la mami». « Păi, să vină și mami!». Le-a plăcut foarte, foarte mult, și-au sunat părinții pe video să le arate unde sunt...“, a povestit profesoara.
Copiii și-au făcut deja planuri să revină și au întrebat când li se va oferi din nou șansa unei vizite, fiind stârniți de descrieri și povești despre multe alte locuri frumoase din România.
Rade Angelic a mărturisit chiar că ia în calcul să se mute definitiv în România, pentru că, în zona sa, sate întregi vor fi strămutate pentru a face loc unor mine care se înființează cu dezvoltatori chinezi, iar o nouă strămutare nu o vede decât în țara-mamă. Nu a stabilit care va fi locul, însă spune că și-ar dori în partea de vest a României, pentru că „mi-e mai aproape graiul lor, vorbesc ca și noi“.
Se încarcă comentariile...
