Competiţia dintre universităţile de stat şi private la nivel de taxe

Universităţile private au ajuns să stabilească taxe de şcolarizare mai mici decât Universităţile de stat pentru a atrage studenţi, dar chiar şi aşa Universităţile de stat rămân în topul preferinţelor absolvenţilor de liceu pentru că oferă o mai mare credibilitate

Taxele mari de şcolarizare de la anumite specializări din cadrul universităţilor de stat sunt corelate cu calitatea programelor de studiu, dar şi cu competiţia mare dintre candidaţi. Şi anul acesta, universităţile de stat sunt în continuare preferate de către absolvenţii de liceu, în detrimentul universităţilor private care, uneori, micşorează taxa pentru a atrage mai mulţi clienţi. Este cazul Universităţii Europei Lumina Sud-Est care, sub pretextul că este nou apărută pe piaţă, are taxe extrem de scăzute pentru a atrage studenţi. Un alt exemplu este cel al Universităţii private „Dimitrie Cantemir ” din Bucureşti , unde taxa anuală la Limbi şi literaturi moderne este între 2.600 de lei şi 3.100 de lei, în timp ce studenţii care intră pe locurile cu taxă la Universitatea Bucureşti, la Limbi şi Literaturi străine vor fi nevoiţi să scoată din buzunar 3.200 de lei. O diferenţă mare de taxe este şi între Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti unde taxa de şcolarizare este de 9.000 lei pe an de studiu, şi Universitatea privată „Vasile Goldiş“ din Arad, unde taxele de la profilul medicină al Universităţii „Vasile Goldiş“, sunt între 2.300 şi 8.500 lei. Asta în timp ce la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi studenţii plătesc 6.000 de lei pe an. 

În străinătate sunt mai căutate şcolile private

 „La privat vin absolvenţii de liceu care nu au fost admişi nici la buget, nici la taxă la universităţile de stat. Recunosc că am foarte mulţi studenţi care nu mai sunt adolescenţi, oameni care vor să facă o facultate în timp ce lucrează deja”, a  explicat profesorul Ionuţ Cojocaru, profesor de Relaţii Internaţionale la Universitatea Europei Sud-Est Lumina. Profesorul Ionuţ Cojocaru consideră că ar trebui să existe o competiţie între cele două sisteme, iar universitatea de stat ar trebui să ofere acces gratuit la studiu, în timp ce taxele să rămână ale universităţilor private. „În străinătate în topul universităţilor sunt cele private, la noi universităţile de stat iau majoritatea studenţilor. Multe universităţi private intră în lichidare, poate e un lucru bun, pe de o parte, pentru că la un moment dat au apărut foarte multe universităţi, dar ideea de bază a universităţilor private este să intre în competitivitate cu cele de stat”, a mai spus profesorul.

La rândul lui, profesorul Marius Văcărelu de la SNSPA consideră că taxele, calitatea, dar şi numărul clienţilor sunt corelate. „Când sunt taxe mici înseamnă că nu mai au candidaţi. Taxe mari sunt acolo unde programele de studiu sunt bune, dar şi profesori buni”, susţine Văcărelu. 

Calitatea programelor creşte taxa

Şi ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru (fost rector al Universităţii Bucureşti), susţine că taxele diferă de la o universitate la alta în funcţie de domeniu, de necesitatea unor laboratoare, dar şi de calitate. „Fiecare facultate are autonomie, îşi stabileşte singură taxa în funcţie de costurile presupuse de fiecare domeniu, dar la stat calitatea programelor şi a profesorilor este mai ridicată. Principalul argument pentru universităţile de stat este credibilitatea. Universităţile publice sunt mai vechi în general, au o tradiţie. Cu siguranţă este o corelare între taxe şi calitate”, a declarat pentru „Adevărul” ministrul Educaţiei. 

Totodată, acesta arată că Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) analizează toate universităţile, fie particulare, fie de stat, iar acestea vor continua să aibă acreditare doar dacă respectă anumite norme de calitate.

Calitate versus cantitate

Profesorul de Istorie Marius Diaconescu de la Universitatea Bucureşti aminteşte de raportul Curţii de Conturi privind performanţa învăţământului superior, potrivit căruia după 1990, au apărut multe universităţi, facultăţi, programe de studii şi specializări, dar îndoielnice din punct de vedere al calităţii Educaţiei. Potrivit raportului în cauză, „interesele financiare au spulberat standardele de calitate. Universităţile private au ajuns să deţină în anul univer¬sitar 2008/2009 aproape 82% din piaţă în domeniul juridic şi aproape 75% în cel economic”, iar crearea a numeroase universităţi a fost văzută de multe cadre didactice oportunităţi de sporire a veniturilor, nu parteneri educaţionali. „Au apărut foarte multe universităţi, dar calitatea a scăzut. În ultimii patru – cinci ani, acestea au început să intre în faliment, pentru că nu mai au clienţi şi de asta uneori pun taxe mai mici”, a spus profesorul de istorie Marius Diaconescu.

Mai relevant este oraşul

Potrivit profesorului Marius Văcărelu de la SNSPA, o comparaţie mai relevantă ar fi între facultăţile din oraşele mari şi cele din oraşele mici. 

„Multe specializări din cadrul universităţilor din oraşele mici dispar, universităţile intră în lichidare pentru că nu mai au studenţi. Toţi se strâng în oraşele mari pentru că se ghidează după şansele de angajare după terminarea studiilor”, completează profesorul de Drept.

Profesorul Ionuţ Cojocaru consideră că poate ar fi bine ca anumite universităţi să se limiteze doar la studii de licenţă şi doar unele să ofere un ciclu universitar complet, cu tot cu doctorat. 

Universităţi private mai scumpe decât cele de stat

Sunt şi universităţi private, care pentru că sunt deja cunoscute în piaţă îşi permit să ceară taxe mai mari decât cele de stat. De exemplu, Universitatea Româno-Americană percepe o taxă anuală de studii de 4.000 de lei, iar Universitatea “Spiru Haret “ are cele mai mari taxe sunt la medicină veterinară (7.140 lei) şi arhitectură (6.160 lei). Comparativ, Universitatea Bucureşti care la locurile cu taxă încasează între 3.000-3.600. Însă în cazul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, taxa de şcolarizare oscilează între 3.000 de lei şi 7.000 de lei, aceasta din urmă pentru arhitectură în limba engleză. 

La Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, taxa anuală de şcolarizare pentru  cursuri universitare de licenţă variază între 2.200 de lei şi 2.900 de lei pe an.

La Universitatea Politehnica Bucureşti, taxa anuală este de 4.000 de lei pe an, iar pentru inginerie în limbi străine, de 4.500 lei pe an.