Abdicarea Regelui Mihai, condamnarea la moarte a „Adeverului” (II)

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Petru Groza susţinând
un discurs la prezentarea proiectului de Constituţie, în faţa Marii Adunări
Naţionale
Petru Groza susţinând un discurs la prezentarea proiectului de Constituţie, în faţa Marii Adunări Naţionale

După anihilarea brutală a partidelor istorice, guvernul Groza mai trebuia să distrugă ultima redută a democraţiei: monarhia. O dată cu ea, a dispărut şi libertatea cuvântului


Ediţia din 2 februarie 1948 informează că Petru Groza, Ana Pauker, Gh. Gheorghiu Dej, Lotar Rădăceanu şi Eduard Mezincescu au plecat pentru o vizită la Moscova. În numărul din 6 februarie 1948, se anunţă că au avut loc tratative între I.V.Stalin şi V.M.Molotov, pe de o parte, şi delegaţia guvernamentală din România, pe de altă parte. Rezultatul: la 4 februarie, la Kremlin, se semnează „Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Uniunea Sovietică şi Republica Populară Română”. În 7 februarie, editorialul semnat „Ad.” susţine cu tărie :„Spiritul în care a fost negociat şi semnat acest tratat este un spirit pacific. Nu leagă el două ţări la fel de preocupate de refacerea lor economică? Nu uneşte el popoare la fel de dornice de a atinge un nivel de viaţă cât mai ridicat? Nu exprimă el un interes la fel de vital pentru asigurarea păcii şi securităţii?”.

„Înflorirea Republicii Populare”
În 8 aprilie, „Adeverul” prezintă cu generozitate  „Deschiderea Marii Adunări Naţionale”: două zile mai târziu,  încep discuţiile asupra noului proiect de Constituţie. Petru Groza declară în limbajul de lemn care urma să devină brand politic: „Noua Constituţie trebue să asigure întărirea şi înflorirea Republicii Populare Române, ca Stat popular, unitar şi independent, factor activ de propăşire şi de apărare a păcii în această parte a lumii”. Pe 15 aprilie, editorialul  „După votarea Constituţiei” comentează triumfal: „Avem o nouă Constituţie. A patra Constituantă a României, dar o Constituantă esenţial deosebită de cele cari au precedat-o, prin compoziţia ei, prin modul de a lucra, prin opera îndeplinită mai ales, ne-a dat un text fundamental, care oglindeşte marile refaceri sociale şi economice din ultimul timp şi care va guverna viaţa noastră de Stat de acum înainte”.

Preţul obedienţei: 150 milioane de dolari
Prietenia bătută-n cuie cu Uniunea Sovietică are urmări. Editorialul din 10 iunie 1948, care portă titlul ”Cererea guvernului României”, nu mai comenteză nimic, ci doar dă de ştire : „ La propunerea d-lui Gheorghe Gheorghiu Dej, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi secretar general al partidului muncitoresc român, guvernul Republicii Populare Române  s-a adresat guvernului Uniunii Sovietice cu rugămintea de a examina posibilitatea de a se micşora suma pe care o mai are de plătit statul român în contul reparaţiunilor de războiu (300 de milioane de dolari, n.n.)” iar „(...) guvernul sovietic a admis cererea guvernului român de a reduce plăţile în contul reparaţiilor de războiu şi a fixat această reducere la 50%”. Decizia îi aparţine lui I.V. Stalin. În 11 iunie, „Adeverul” revine asupra chestiunii cu editorialul anonim  „Reducerea reparaţiilor”: „ Hotărârea guvernului sovietic de a reduce la jumătate despăgubirile pe care la datorăm în temeiul unor acte de drept public internaţional-continuă a fi comentată. Ea a fost primită în ţară cu o satisfacţie adâncă, exprimată în manifestaţii entuziaste, cu conştiinţa că un nou pas şi un pas hotărâtor în desvoltarea ţării noastre a fost făcut”.
Editorialul, la fel de anonim, dar confuz, din 13 iunie 1948, vrea să convingă publicul de „ O profundă schimbare de structură: naţionalizarea”: „Naţionalizarea întreprinderilor va avea urmări adânci. Ea dă Statului noui mijloace  de a acumula fonduri de bază, ea schimbă mijloacele de alimentare a bugetului naţional, ea crează noui raporturi între muncitor şi întreprindere. După cum, întrebuinţând criteriul puterii, se poate spune că Republica Populară Română este un Stat popular-întrebuinţând  criteriul popularităţii mijloacelor de producţie se poate spune că Satul român este un Stat care păşeşte ferm pe drumul socialismului”. În 2 ianuarie 1951, editorialul informativ este foarte scurt: „Prima zi”: „În uzine, în fabrici, pe şantiere, în întreprinderi, pretutindeni a început azi dimineaţă munca de realizare a primului Plan Cincinal din ţara noastră. (...) Prin industrializare, prin transformarea socialistă a agriculturii, prin aşezarea pe baze noui a relaţiilor dintre sat şi oraş, prin marile construcţii, ca şi prin celelalte realizări, Planul Cincinal va ridica nivelul material şi cultural al masselor, va crea condiţiile necesare unor  noui şi importante desvoltări”.

Moartea „Adeverului”
În 2 noiembrie 1946, „Adeverul” mai avea încă încredere în puterea democratică a presei. Deci pe prima pagină publica o „Scrisoare deschisă d-lui prim ministru dr. Petru Groza”: „Este vorba, domnule prim ministru, de marea dramă a presei care nu poate fi numai a noastră, a acelora care o scriu, ci este şi a ţării, deprinsă să nu fie lipsită de cuvântul scris. Presa o duce astăzi extrem de greu, în bună parte din cauze a căror remediere nu-i revin ei, ci guvernului pe care-l prezidaţi. Presa nu are hârtie. Cu alte cuvinte lipseşte elementul esenţial de care depinde însăşi existenţa ei.(...) Puneţi cuvântul dv. Domnule prim ministru în sprijinul presei şi salvaţi-o!”. Iar Petru Groza a găsit soluţia ideală ca s-o „salveze”, câţiva ani mai târziu. Cotidianul „Scânteia” era o „trompetă” suficientă cât să ţină locul întregii prese democratice, chiar aşa cum era ea, cu capul plecat, dar imprevizibil- „mârâitoare”. „Adeverul” încetează să mai existe pentru totdeauna. Sâmbătă, 31 martie 1951, ziarul adresează ultimul editorial umil  „Către cititori”: „ Ziarul Adeverul încetează astăzi. La 12 aprilie 1946, după aproape zece ani de apăsare fascistă, ziarul Adeverul a putut reapare, datorită noilor condiţii politice statornicite de marile victorii ale Armatei Sovietice. Dela 1946 încoace, ţara noastră a realizat profunde prefaceri politice, economice şi sociale. Călăuzit de tradiţiile sale democratice, de luptele pornite tocmai din 1888, în contra dinastiei, a instituţiilor reacţionare şi a partidelor oligarhice, în contra ordinei vechi- Adeverul a putut înţelege epoca revoluţionară pe care o trăim, mersul irezistibil al Istoriei, lupta şi triumful clasei muncitoare. O lume s-a prăbuşit sub ochii noştri. O lume nouă se ridică biruitoare, aşează printr-o luptă aprigă şi o muncă imensă societatea socialistă, în jurul căreia a raliat şi însufleţit clasa muncitoare dela oraşe şi sate, păturile cele mai largi ale poporului. Adeverul a desluşit cu înţelegere evenimentele, a explicat direcţia nouă spre care merge lumea, mişcată de forţele nestăvilite ale Istoriei şi a condus asfel pe cititorii săi cu o mână sigură în mijlocul frământărilor şi contradicţiilor societăţii contemporane, în deruta ce a cuprins pe unii şi a pierdut pe atâţia. Dela 23 August 1944, clasa muncitoare a creat o presă nouă, ieşită din noua desvoltare a societăţii: presa de masse, citită şi scrisă de milioane de oameni. Presa aceasta nouă exprimă tendinţele şi nivelul superior al culturii socialiste: ea desbate zilnic probleme de ideologie, de teorie politică şi socială, de ştiinţă şi tehnică, legate cu preocupările, luptele şi biruinţele din câmpul muncii, împletite cu amplele probleme ale efortului de construcţie socialistă. Misiunea ziarului Adeverul este terminată. El aparţine de aici înainte Istoriei, care va judeca şi stabili meritele şi scăderile sale, contribuţia ce a adus-o la progresul politic şi social al Ţării. Evocând luptele duse pentru democraţie, pentru libertăţi, pentru dreptatea socială de înaintaşii noştri, amintind pe Alexandru V. Beldiman, pe Const. Mille şi pe Const. Graur. Relevând rolul de antemergător al progresului pe care l-a avut Adeverul dealungul acestor decenii, pline de lupte grele, de triumfuri, de înfrângeri şi de persecuţii, socotim că ne-am făcut şi noi datoria. Salutăm, în toiul acestor mari schimbări istorice care deschid perspective uriaşe ţării noastre şi poporului nostru, societatea socialistă, ale cărei baze se clădesc prin străduinţele gigantice ale clasei muncitoare, şi afirmăm convingerea noastră în lumea nouă, care dela Marea Revoluţie din Octombrie cucereşte continentele şi tările, dela un capăt la altul al globului pământesc. Cititori, vă mulţumim şi vă îndemnăm să mergeţi pe drumul progresului  şi al păcii”.
 

Știri Interne



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite