Va obține Trump pacea în Ucraina? Expert de la Washington: „Nu sunt deloc convinsă. Rusia solicită ceva ce nu putem să acceptăm”
0Trump preia în câteva zile președinția SUA și termenul de 24 de ore în care a promis că va obține pacea în Ucraina s-a transformat în „prima jumătate a lui 2025”. Experta în securitate Iulia Joja este sceptică, având în vedere istoricul negocierilor lui Trump în primul mandat și cererile Rusiei.
Mai sunt câteva zile până la preluarea oficială de către Trump a președinției SUA. Planul de obținere a păcii în Ucraina în 24 de ore a rămas la stadiul de promisiune electorală. Președintele a susținut că situația este mai complicată și că va avea nevoie de mai mult timp. Noul termen este „prima jumătate a lui 2025”.
Expert în Securitate Europeană și Studii Europene la Universitatea George Washington şi Universitatea Georgetown, Iulia Joja este sceptică cu privire la obținerea unei încetări a focului.
Pe de o parte, negocierile pe care le-a purtat Trump în primul mandat cu Coreea de Nord și cu Iranul sunt departe de a fi avut rezultatele la care ne-am fi așteptat de la un negociator extraordinar, așa cum se descrie președintele SUA.
Apoi, Rusia continuă să solicite obiectivele maximale precizate la începutul războiului, printre care revenirea NATO la situația din 1997, care ar însemna, practic, și ieșirea României din Alianță.
Pe de altă parte, spune experta, Ucraina, chiar dacă ar accepta pierderea de teritorii, are nevoie de garanții de respectare a armistițiului din partea SUA sau a NATO și se pare că există o rezistență în Occident vis-à-vis de acest scenariu.
„Eu nu sunt deloc convinsă că aceste negocieri vor duce la încetarea focului, chiar și temporară, pentru că Rusia are o istorie cel puțin recentă în care a demonstrat că acceptă pacea sau încetarea focului doar dacă obține obiective maximaliste. Și în continuare, cel puțin oficial, Rusia solicită ceva ce noi nu putem să acceptăm”, a concluzionat Joja.
Un nou termen pentru pace: prima jumătate a lui 2025
Adevărul: Mai sunt câteva zile până la preluarea oficială de către Trump a președinției SUA. Planul de obținere a păcii în Ucraina în 24 de ore a rămas la stadiul de promisiune electorală. Ce interval de timp propune acum Trump pentru obținerea păcii?
Iulia Joja: Planul actual sau declarația cea mai recentă a lui Donald Trump este că va obține armistițiul în prima jumătate a anului 2025, pentru că este mai dificil decât se așteptase. Dar asta se leagă în continuare de părerea lui că atât războiul din Ucraina cât și războiul din Orientul Mijlociu sunt războaie ale lui Biden și le vrea terminate. Și atunci vedem acest progres în Orientul Mijlociu din ultimele 24 de ore, care vine cumva în întâmpinarea a ceea ce-și dorea Donald Trump.
Însă cu Ucraina, din nou, a amânat termenul, pentru că va fi o problemă extrem de dificilă și dacă va fi rezolvată, va fi rezolvată într-o formă temporară.
Însă, ceea ce văd în ultimele zile este că europenii încearcă să facă pregătiri, să vină în întâmpinarea unei înțelegeri de încetare a focului. În știrile din ultimele ore, am văzut că Franța și Marea Britanie, cele două puteri nucleare ale Europei, se pregătesc sau discută posibilitatea trimiterii trupelor de menținere a păcii în Ucraina în vederea înghețării, practic, a conflictului. Dacă se ajunge la o înțelegere, într-adevăr, în prima jumătate a acestui an, atunci această înțelegere va fi una de încetare a focului.
Cel mai probabil nu va fi un plan de pace care să ofere garanții de securitate și care să ofere o stabilizare durabilă recunoscută de toate părțile. Și ne așteptăm la ceva temporar, greu de obținut, dacă va fi obținut în următoarele luni.
Ce înseamnă faptul că Franța și Marea Britanie discută să trimit acolo trupe?
Cineva trebuie să garanteze menținerea încetării sau încetarea focului. Avem experiențe după 2014 când Occidentul a stat deoparte și când cele două înțelegeri, Minsk I și Minsk II, nu au fost respectate. Atunci trebuie să existe niște puteri care să garanteze măcar încetarea focului. Cele două puteri, Marea Britanie și Franța, sunt puteri nucleare și atunci garanțiile din partea lor sunt ceva mai puternice, să spunem, în comparație cu ale altor state.
Sigur că se va pune problema dacă această misiune de menținere a păcii nu ar trebui să devină una NATO, pentru că NATO este responsabilă pentru pacea din spațiul transatlantic.
Vor fi și americani printre trupele de menținere a păcii?
Există posibilitatea, însă Donald Trump și cei din jurul lui au fost extrem de reținuți în a contribui cu trupe sau a mai contribui, într-o formă sau alta, la pacea în Europa. Toată discuția sau toată politica lui Trump cu privire la NATO, cu privire la Uniunea Europeană, cu privire la Ucraina, este aceea că noi, europenii, nu contribuim suficient la pacea și securitatea noastră și că americanii contribuie prea mult, disproporționat, că nu este în interesul lor imediat, ci este în interesul imediat al europenilor.
Cu alte cuvinte, Donald Trump ne amintește aceste lucruri într-un mod mai direct, mai agresiv, dar, de fapt, e o politică care este adoptată aproape bi-partizan, dacă stăm să ne gândim, în Statele Unite, și anume aceea că Statele Unite nu vor să mai contribuie atât de mult financiar la securitatea europeană, în condițiile în care, totuși, continentul european este unul prosper, în condițiile în care noi, de-a lungul timpului, în special Europa de vest, dar acum că suntem în NATO și Europa Centrală și de Est, ne bazăm prea mulți pe americani, iar americanii nu câștigă, cel puțin din calculele lui Donald Trump, prea mult din asta.
„Rusia întotdeauna spune lucruri contradictorii pentru a obține întotdeauna cât mai mult la negocieri”
Care sunt ultimele reacții ale Rusiei legate de potențiala încetare a focului? Am văzut zilele trecute că există un nucleu în Kremlin care cere escaladarea războiului în Ucraina.
Rusia întotdeauna spune lucruri contradictorii pentru a obține întotdeauna cât mai mult la negocieri. Unii spun că nu vor să negocieze, alții spun că vor să negocieze, unii pun niște condiții inacceptabile în continuare, alții încearcă să se joace cu aceste condiții. Problema pe care o avem cu Rusia este aceeași de zeci, dacă nu de sute de ani, anume că Rusia nu negociază niciodată corect și că niciodată nu-și respectă promisiunile într-o negociere. Și în cazul Ucrainei putem din nou să începem cu memorandumul de la Budapesta din 1994, cu legislația internațională cu privire la integritatea teritoriului Ucrainei și așa mai departe. Atunci e foarte greu să speculăm sau să interpretăm ce spune Rusia pentru că absoluta majoritate a lucrurilor care ies pe gura reprezentanților de la Moscova sunt minciuni.
„Au fost impuse niște sancțiuni extrem de ample în ultimele zile”
A existat un draft de armistitiu, care prevedea zona aceea demilitarizată, pierderea de către Ucraina a teritoriilor ocupate de ruși, neutralitatea Ucrainei, ridicarea interdicțiilor pentru Rusia, s-a vorbit, mai nou, și despre participarea Rusiei la un program spațial american. Au mai apărut chestiuni noi, relevante?
Într-adevăr, un element de noutate este că au fost impuse niște sancțiuni extrem de ample în ultimele zile din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene. Întrebarea este „de ce în al 12-lea sau al 13-lea ceas”? Sigur că și asta este o tactică de negociere: să impui cât mai multe sancțiuni pentru a avea după aceea ce să pui pe masa negocierilor, pentru că se pare că cel puțin o negociere cu Rusia este inevitabilă și atunci și asta s-ar putea să fie o parte din, să spunem, tactica de negociere a Occidentului.
Dincolo de aceste sancțiuni știm că situația economică a Rusiei este una extrem de problematică și că aceste sancțiuni vor accentua această problemă din nou, slăbind mâna Rusiei în negocieri. Însă nu putem să ne bazăm pe un colaps iminent al Rusiei, pentru că rușii au o experiență amplă cu niște condiții de viață extrem de dificile, cu care în acest context nu se confruntă încă. Și atunci eu cred mai degrabă că rușii au capacitatea, indiferent cât de gravă este situația economică, să reziste mult timp.
Practic, din nou ne uităm la un conflict în care timpul este de partea Rusiei și nu este de partea Ucrainei și a susținerii Occidentului pentru Ucraina, pentru că Occidentul are cicluri electorale, situația economică ne afectează, cetățenii noștri nu sunt obișnuiți să suporte atâtea costuri. Ucrainenii suportă niște costuri incredibile pentru că nu au încotro, dar noi, Occidentul, deja din luna a doua, a treia, de război, spuneam că este vorba de un război de lungă durată. Pentru Rusia, un război de lungă durată este unul de decenii, nu de câteva luni.
Și atunci încercăm, probabil, noi, Occidentul, să ne maximizăm puterea de negociere și să punem Ucraina într-o situație ceva mai bună, ceva mai puternică la masa negocierilor. Rusia este extrem de rezilientă, populația și sistemul politic care îl sprijină pe Putin.
„În continuare, cel puțin oficial, Rusia solicită ceva ce noi nu putem să acceptăm”
Ce șanse are Trump să obțină armistițiul?
Tocmai din aceste motive trebuie să fim sceptici cu privire la succesul posibil al acestor negocieri. Eu nu sunt deloc convinsă că aceste negocieri vor duce la încetarea focului, chiar și temporară, pentru că Rusia are o istorie cel puțin recentă în care a demonstrat că acceptă pacea sau încetarea focului doar dacă obține obiective maximaliste.
Și în continuare, cel puțin oficial, Rusia solicită ceva ce noi nu putem să acceptăm. Impunerea neutralității permanente pentru Ucraina și reducerea NATO la stadiul în care se afla în 1997, ceea ce înseamnă ieșirea, de exemplu, a României din NATO și ceea ce înseamnă, de asemenea, retragerea militară a Statelor Unite din Europa și așa mai departe.
Nu exclud că nu ar putea să se ajungă la armistițiu, însă în baza istoriei pe care o avem legată de negocierile Rusiei, nu pot să fiu încrezătoare că vom obține acest lucru. Să nu uităm că Donald Trump se înfățișează drept cel mai bun negociator însă până în acest moment, dacă ne uităm la primul mandat, succesul a fost limitat. Chiar și cu tactica aceasta de negociere, cumva, imprevizibilă. Cel mai bun exemplu aici este Coreea de Nord. Strategia lui Trump vis-a-vis de Coreea de Nord a fost inițial să o amenințe cu un război nuclear, după care să îi facă declarații cel puțin de prietenie lui Kim Jong-un, să se întâlnească cu el, să îl laude public și așa mai departe. Dar rezultatul negocierilor dintre Coreea de Nord și Statele Unite, după patru ani, a fost unul extrem de limitat pentru că arsenalul nuclear al Coreei de Nord este la fel de amplu, dacă nu și mai amplu decât era la începutul mandatului lui Trump. Într-o situație similară au fost și negocierile sau politica inițială de sancționare a Iranului, urmată de negocieri, iar Iranul este acum și mai aproape de o armă nucleară decât era la venirea lui Trump.
Putem să învinuim aici atât administrația Trump cât și administrația Biden, dar nicio negociere nu a dat rezultatele scontate pentru Statele Unite. Și Rusia este mai puternică decât Iranul, este mai puternică decât Corega de Nord. Coreea de Nord acum se află în Europa, în război direct cu Ucraina.
Și atunci, aceste motive, ce țin de istoria negocierilor cu Rusia, nu mă îndeamnă să fiu încrezătoare. Nu exclud că vom ajunge la o înțelegere, cel puțin una temporară, una care să nu fie deloc în avantajul Ucrainei, și al Europei, însă sunt sceptică.
Și aici ar mai fi un ultim lucru de adăugat: în toate modurile posibile Trump a făcut cunoscut că nu este un fan nici al Europei, nici al NATO, nici al Ucrainei. Acum punem securitatea europeană în mâinile lui Trump. Nu este cea mai buna idee pentru noi.
„Cea mai bună soluție pentru securitatea europeană este să ajutăm Ucraina să câștige”
Cum ar trebui să arate acest armistițiu pentru Ucraina? Dacă în ceea ce privește teritoriul pierdut, poziția ucrainenilor s-a flexibilizat, acum se insistă foarte mult pe garanții credibile de pace?
Cea mai bună soluție pentru securitatea europeană este să ajutăm Ucraina să câștige acest război și să-și recapete teritoriile recunoscute internațional. Nu vrem să facem acest lucru, trebuie să ne asumăm acest lucru, politic, că nu vrem să-l facem, pentru că mijloacele le avem, evident.
Și atunci, următoarea variantă, varianta B, care nu se compară cu varianta A, este ca Ucraina să piardă anumite teritorii în mod temporar, într-un scenariu similar cu Germania, în timpul războiului rece și la schimb să primească garanții de securitate.
Garanțiile de securitate în raport cu un stat precum Rusia nu pot fi oferite în mod credibil de noi, europenii care nu avem voința politică să ne asumăm propria noastră securitate și să o urmărim în sensul în care împingem Rusia în afara granițelor Ucrainei.
Deci singurele garanții de securitate posibile sunt cele americane, fie că le face prin NATO, fie că le face la nivel bilateral, e cam același drum. Recent am văzut declarația lui Zelenski cu privire la statele care se opun integrării Ucrainei în NATO. Printre acestea se află trei state europene, Slovacia, Ungaria și Germania și, un al patrulea, Statele Unite. Acestea sunt cele patru pe care le enumeră Zelenski în acest context. Și atunci problema este din nou la Washington, sub administrația Trump.
Și singura soluție este ca noi, europenii, să ne asumăm propria securitate, să investim în apărare într-un mod atât de credibil încât să putem să oferim garanții credibile Ucrainei. Fie prin Uniunea Europeană, fie prin garanții bilaterale, multilaterale și așa mai departe.
Se încarcă comentariile...
