Trump, pus în dificultate de Netanyahu. Criza din Gaza tensionează și Europa
0După o serie de succese militare care i-au consolidat poziția ca putere dominantă în Orientul Mijlociu, Israelul pare să acționeze aproape fără constrângeri, iar administrația Trump începe să resimtă tensiunea acestei noi realități strategice, scrie The Wall Street Journal.
În ultimele zile, Casa Albă și-a exprimat nemulțumirea față de acțiunile Israelului în Siria și Gaza, în contextul în care președintele Donald Trump este presat inclusiv de propriii susținători MAGA, care văd în premierul israelian Benjamin Netanyahu un lider gata să implice SUA în noi conflicte regionale.
Recent, Israelul a bombardat sediul militar și palatul prezidențial din Damasc, invocând protecția minorității religioase druze. Într-o tentativă de detensionare, secretarul de stat Marco Rubio a descris conflictul ca fiind „un neînțeles” și a susținut că SUA au jucat un rol de mediator în obținerea unui armistițiu. Administrația americană susține eforturile președintelui interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, de a reunifica țara.
Dar acțiunile Israelului nu s-au oprit aici. Un atac aerian care a lovit o biserică catolică din Gaza, soldat cu trei victime, a atras critici internaționale dure — inclusiv din partea Washingtonului. Autoritățile israeliene au declarat că a fost o eroare tehnică.
Casa Albă a transmis că președintele Trump a fost „luat prin surprindere” atât de atacul din Siria, cât și de lovitura asupra bisericii. Episodul ilustrează o problemă tot mai evidentă în relația bilaterală: disonanța dintre intențiile americane și acțiunile israeliene.
„Israelul este, fără echivoc, hegemonul militar al regiunii. Nu mai are niciun rival real”, afirmă Amos Hochstein, fost consilier în administrația Biden. O constatare care, paradoxal, nu este neapărat un avantaj, nici pentru Israel, nici pentru SUA, avertizează el. Supremația militară riscă să transforme Israelul într-un actor predispus la excese, prelungind conflictele din Gaza și nu numai.
Această atitudine ofensivă a fost alimentată și de sprijinul explicit al lui Trump, care în iunie a acceptat ca SUA să participe alături de Israel la o ofensivă comună împotriva Iranului — o premieră în istoria relației bilaterale. Dar mesajele contradictorii care vin acum dinspre Washington reflectă o lipsă de coerență în coordonarea cu guvernul Netanyahu.
Oficialii administrației Trump insistă că vor o încetare a focului în Gaza. Totuși, negocierile de pace stagnează. Joi, emisarul special american, Steve Witkoff, a retras echipa de negociatori din Qatar, acuzând Hamas de lipsă de interes pentru un acord.
Între timp, Israelul și-a intensificat operațiunile împotriva Hamas, atrăgând noi critici internaționale pe fondul creșterii numărului victimelor civile. Fostul ambasador american în Israel, Dan Shapiro, sugerează că fricțiunile dintre cele două guverne provin și dintr-o comunicare deficitară: „Când tratezi diferit Gaza, Libanul și Siria, e nevoie de mesaje clare. Altfel apar neînțelegeri și conflicte.”
Un oficial de la Casa Albă afirmă însă că SUA rămân principalul garant al securității Israelului, iar acest lucru nu este pierdut din vedere de Netanyahu. „Statele Unite sunt, în esență, motivul pentru care Israelul există astăzi”, a declarat sursa citată.
După atacul asupra bisericii, Trump a vorbit personal cu Netanyahu, cerând explicații. Armata israeliană a admis ulterior că un proiectil a lovit greșit ținta și a cerut scuze.
Chiar și în rândul diplomaților pro-israelieni apar nuanțe critice. Mike Huckabee, ambasadorul SUA la Tel Aviv și susținător al coloniilor evreiești din Cisiordania, a condamnat violențele comise de coloniști împotriva satului creștin palestinian Taybeh, numindu-le „o rușine absolută”.
În interiorul electoratului MAGA, frustrarea este tot mai vizibilă
Criticile nu vin doar dinspre diplomație. În interiorul electoratului MAGA, frustrarea este tot mai vizibilă. Curt Mills, directorul revistei The American Conservative, avertizează că Netanyahu îl deturnează pe Trump de la promisiunile campaniei: ieșirea din războaiele externe și focalizarea pe competiția strategică cu China. „Netanyahu are obrăznicia — chutzpah, ca să folosim un cuvânt potrivit — de a cere sprijin necondiționat pentru orice decizie ia”, spune Mills.
Deși Trump pare să aibă mai multă influență asupra lui Netanyahu decât predecesorul său democrat, realitatea relației rămâne complexă. SUA vând armament avansat Israelului și îl protejează la nivel internațional, dar nu pot — și nici nu doresc — să își retragă sprijinul complet, indiferent de circumstanțe.
„Fiecare președinte american crede că îl poate controla pe Netanyahu. Realitatea e că Netanyahu știe cât își poate permite și profită de asta”, explică Philip Gordon, fost consilier de securitate națională în administrația Kamala Harris.
În logica post-7 octombrie 2023, Israelul a adoptat o politică de securitate dură, concentrată pe prevenirea proactivă a amenințărilor, nu pe gestionarea lor. De aici și intervențiile din Liban, Siria și Iran.
„Este o pace obținută prin forță, nu prin rugăminți”, a declarat Netanyahu, revendicând armistițiul din sudul Siriei ca un succes al armatei israeliene.
Pentru moment, diplomația pare să fi fost pusă în paranteză. „După 7 octombrie, nimeni nu mai vorbește serios despre tratate de pace. Forța este noua limbă a regiunii”, constată Ofer Guterman, expert israelian în securitate.
Chiar dacă Trump se bucură de o marjă mai mare de manevră față de Israel decât predecesorii săi, provocarea de fond rămâne aceeași: un aliat care nu mai are răbdare să negocieze și preferă să decidă singur ce înseamnă securitatea.
Criza din Gaza tensionează Europa
Liderii Marii Britanii și Germaniei analizează posibilitatea unor măsuri mai ferme față de Israel, în contextul agravării crizei umanitare din Fâșia Gaza și pe fondul recunoașterii statului palestinian de către Franța, relatează Politico.
Într-o declarație comună emisă vineri, 25 iulie, premierii Regatului Unit, Franței și cancelarul Germaniei au cerut încetarea imediată a ostilităților și acces nerestricționat pentru ajutoarele umanitare. "Este timpul să punem capăt războiului din Gaza. Populația civilă trebuie să aibă acces la apă și hrană fără întârziere", se arată în document.
În ciuda acestui apel comun, coordonarea între Londra, Berlin și Paris rămâne delicată. Atât liderul Partidului Laburist britanic, Keir Starmer, cât și cancelarul german Friedrich Merz ezită deocamdată să urmeze exemplul președintelui Emmanuel Macron privind recunoașterea oficială a Palestinei, însă ambii explorează opțiuni suplimentare pentru a spori presiunea asupra guvernului israelian.
În Germania, una dintre opțiunile aflate în discuție este ridicarea veto-ului asupra unei propuneri europene de suspendare a Acordului de asociere UE–Israel. Documentul reglementează relațiile comerciale și cooperarea sectorială extinsă. Cancelaria federală a indicat că este „pregătită să intensifice presiunea”, în lipsa progreselor în privința unui armistițiu și a livrării ajutoarelor.
Marea Britanie, la rândul său, a impus deja sancțiuni individuale împotriva unor oficiali israelieni. Însă asupra liderului opoziției, Keir Starmer, se intensifică apelurile – inclusiv din partea a peste 200 de parlamentari din toate partidele – pentru a sprijini recunoașterea Palestinei.
Analiști politici remarcă însă prudența liderului laburist, pe fondul dorinței de a menține o relație funcțională cu președintele american Donald Trump.
În cadrul unei reuniuni recente a ambasadorilor statelor membre UE, Germania și Italia s-au exprimat împotriva suspendării acordului de asociere cu Israelul, contribuind astfel la formarea unei „minorități de blocaj” ce împiedică adoptarea de sancțiuni. În contrast, aproximativ zece țări – printre care Belgia, Irlanda, Spania și Luxemburg – s-au pronunțat în favoarea cel puțin a unei suspendări parțiale a acordului, potrivit unui diplomat european citat de Politico.
Potrivit aceleași surse, o eventuală schimbare de poziție a Berlinului ar putea înclina balanța. „Dacă Germania își modifică chiar și parțial poziția, acest lucru ar putea deveni decisiv”, a afirmat diplomatul, sugerând că un astfel de gest ar încuraja și Italia să urmeze aceeași direcție.
Cancelarul Friedrich Merz a criticat anterior unele acțiuni ale Israelului – un gest rar pentru liderii germani – însă este acum presat să acționeze concret. Partenerii săi de coaliție, social-democrații, solicită suspendarea exporturilor de armament către Israel și susținerea măsurilor propuse la nivel european.
În Statele Unite, președintele Donald Trump a respins ferm decizia Franței de a recunoaște statul palestinian, calificând gestul președintelui Macron drept lipsit de semnificație.
Pe măsură ce situația umanitară din Gaza continuă să se deterioreze – cu aproape 25% din populație aflată în condiții de insecuritate alimentară severă, potrivit ONU – presiunea diplomatică asupra Israelului și a aliaților săi europeni se intensifică, deși rezultatele concrete rămân incerte.
Conferinţa ONU privind soluţia cu două state
Ţări europene „îşi vor confirma intenţia de a recunoaşte Palestina ca stat” într-o Conferinţă ONU coprezidată de Franţa şi Arabia Saudită, luni şi marţi, la New York, în urma Franţei, care a a anunţat că va face acest lucru în septembrie, anunţă ministrul francez de Externe Jean-Noël Barrot, relatează AFP.
”Pentru prima dată, ţările arabe vor condamna (mişcarea islamistă palestiniană) Hamas şi vor cere dezarmarea acesteia, consacrând izolarea definitivă a acesteia” în cursul acestei Conferinţe ONU coprezidată de către Franţa şi Arabia saudită, anunţă într-un interviu acordat Tribune Dimanche Jean-Noël Barrot.
Şeful diplomaţiei franceze nu dă numele ţărilor care intenţionează să adere la grupul statelor europene care au recunoscut Palestina.
Spania, Irlanda, Polonia şi Suedia sunt ultimele ţări europene care au recunoscut Palestina. „Perspectiva existenţei unui stat Palestina nu a fost niciodată mai ameninţată şi mai necesară” în contextul ”distrugerii Fâşiei Gaza, colonizării israeliene frenetice în Cisiordania, care fragilizează ideea însăşi a unei continuităţi teritoriale, al resemnării comunităţii internaţionale”, denunţă şeful diplomaţiei franceze.
„A te gândi la obţinerea unui armistiţiu durabil şi eliberarea ostaticilor de către Hamas şi la capitularea (mişcării islamiste plaestiniene) fără a contura în ptrealabil o perspectivă politică este iluzoriu”, subliniază el.
La New York, „împreună cu Arabia Saudită, un actor major în regiune, vom prezenta o viziune comună a perioadei de după război, în vederea asigurării reconstrucţiei, securităţii şi guvernării (Fâşiei) Gaza şi vom deschide astfel calea soluţiei cu două state”, anunţă ministrul francez de Externe.
„Demersul nostru este perfect compatibil cu logica Acordurilor Abraham”, prin care Bahrainul, Emiratele Arabe Unite (EAU), Marocul şi Sudanul au stabilit, în 2020, relaţii oficiale cu Israelul, şi ”va facilita, atunci când va veni momentul, încheierea unor noi acorduri susţinute de către administraţia americană”, apreciază Barrot.
Potrivit unor numărători şi verificări efectuate de AFP, cel puţin 142 dintre cele 193 de state membre ONU - inclusiv Franţa - recunosc de-acum Palestina ca stat, proclamat de către conducerea palestiniană în 1988.
Se încarcă comentariile...
