SUA, un an cu Joe Biden, un an fără Trump. Ce s-a schimbat?

Fostul preşedinte american Donald Trump şi actualul locatar de la Casa Albă, Joe Biden

Preşedinte democrat Joe Biden mai are multe  de reparat după ceea ce a stricat în cei patru ani de mandat tumultuos republicanul Donald Trump.

Cel care era numit de Donald Trump „Joe adormitul” a dat dovadă de fapt un dinamism neaşteptat. La sfârşitul primelor sale 100 de zile în Biroul Oval, preşedintele în vârstă de 78 de ani a reuşit să lanseze o campanie ambiţioasă de vaccinare, să treacă prin Congres un plan de relansare a economiei americane de 1,2 trilioane de dolari şi să reînscrie Statele Unite în mai multe acorduri internaţionale pe care Trump le denunţase şi să refacă relaţiile cu UE . „America s-a întors”, a trâmbiţat liderul de la Casa Albă, în prima vizită pe care a făcut-o, în primăvară, în Europa.

Popularitate în scădere

Însă primul său an de mandat a fost cu siguranţă pătat de imaginea retragerii în dezordine a armatei americane din Afganistan, ţara în care se afla de 20 de ani, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. O plecare agreată din timpul mandatului Trump, dar care s-a făcut în grabă în faţa revenirii rapide la putere a talibanilor. La aproximativ nouă luni de mandat, un sondaj Gallup privind popularitatea preşedintelui democrat arata 42%, cel mai scăzut nivel până în prezent şi a doua cea mai mică cotă dintre preşedinţii pe care i-a măsurat Gallup în mandatul lor, în ultimele cinci decenii. 

Gallup a prezentat cifrele privind rata de aprobare a lui Biden, în comparaţie cu predecesorii său:

• Biden 42% (în 272 zile de preşedinţie)

• Donald Trump 37% (în 283 de zile) Barack Obama 52% (în 271 de zile)

• George W. Bush 88% (în 288 de zile) Bill Clinton 47% (în 271 de zile)

• George H.W. Bush 70% (în 289 de zile)

• Ronald Reagan 53% (în 286 de zile)

• Jimmy Carter 54% (în 277 de zile)

Cifrele lui Biden au scăzut brusc în sondajele Gallup în ultimele câteva luni. În iunie, o majoritate solidă (56%) din ţară aproba ceea ce face preşedintele. Acest număr a început să scadă la sfârşitul verii, de la 49% în august, la 43% în septembrie, şi a rămas la acest scor în toamnă. Pentru Biden, motivele scăderii în sondaje sunt clare: o acumulare de evenimente, inclusiv retragerea dezastruoasă a trupelor americane din Afganistan, creşterea numărului de cazuri de Covid-19 din cauza variantei Delta, problemele continue ale lanţului de aprovizionare şi concentrarea pe luptele continue ale preşedintelui cu republicanii din Congres. 

Pericolul real în criza actuală a cotei lui Biden este pentru candidaţii partidului său la viitoarele alegeri de la jumătatea mandatului. Dacă popularitatea unui preşedinte este sub 50%, partidul său pierde în medie 37 de locuri în Parlament. În 2018, ratingul lui Trump în sondajul final Gallup, înainte de alegeri, a fost blocat, iar republicanii au pierdut 40 de locuri în Parlament (şi majoritatea). În 2010, cota lui Obama a scăzut la 45%, iar democraţii au pierdut 63 de locuri (şi majoritatea). În 1994, gradul de aprobare al lui Clinton era de 46%, iar democraţii au pierdut 53 de locuri (şi majoritatea).

Reforme paralizate

Mandatul lui Joe Biden este, de asemenea, tulburat de incapacitatea sa de a implementa unele dintre reformele pentru care a fost ales. „Nu-şi poate pune în aplicare planurile, are o majoritate slabă în Congres”, explică analistul Christophe Le Boucher. Situaţia s-ar putea chiar înrăutăţi la începutul anului 2022, odată cu mandatele intermediare. Aceste alegeri de la jumătatea mandatului - adesea nefavorabile preşedintelui în exerciţiu - ar trebui să schimbe raportul de forţe din  Congresul SUA. După Curtea Supremă, se aşteaptă ca şi Legislativul să cadă în mâinile republicanilor, paralizând efectiv ultimii doi ani de mandat ai lui Biden.

Ce s-a ales de Trump şi de trumpism?

Donald Trump a părăsit Casa Albă învins şi cu zgomot în ianuarie 2021, lăsând în urmă o ţară afectată de pandemia de Covid-19, dar şi de puternice tensiuni sociale. Tensiuni exacerbate de moartea lui George Floyd, un afro-american ucis de un poliţist alb. Dar şi de atacul asupra Capitoliului dat de câteva mii de susţinători ai republicanului, încinşi de comportamentul prefereatului lor, care a refuzat să-şi recunoască înfrângerea la urne. Ca un ultim dispreţ a funcţiei pe care o deţinea, pe 20 ianuarie, ziua predării tradiţionale a puterii, Donald Trump a ales să nu-şi întâmpine succesorul, pe Joe Biden, la reşedinţa prezidenţială, o premieră din 1869.  „A fi preşedintele vostru a fost cea mai mare onoare din întreaga mea viaţă. Mulţumesc şi la revedere“, a spus Trump într-un discurs de final adresat naţiunii.

Intrare în anonimat?

La un an de la înfrângerea sa din 3 noiembrie 2020, trumpismul „a dispărut din spaţiul public”, susţine penttru BFMTV analistul politic Christophe Le Boucher. Să fie sfârşitul vieţii sale politice scurte, dar tumultoase? „Există doar pe canalele de extremă dreaptă ale Youtube care îi transmit discursurile. A dispărut de la CNN, e uneori la Fox News. Dar, nuanţează jurnalistul Alexandre Mendel, prin intermediul reţelelor secundare, republicanul ştie să stea aproape de „turma“ lui, iar de curând a anunţat că îşi lansează propria reţea socială.

 „Mare influenţă” în rândul republicanilor

Dacă Donald Trump este mai puţin prezent în mass-media, din punct de vedere pur politic, ponderea lui este totuşi considerabilă în tabăra lui. Într-un sondaj recent realizat de Pew Research Center, două treimi dintre republicanii chestionaţi doresc ca fostul preşedinte să continue să joace un rol major, iar 44% speră că va candida la prezidenţialele din 2024.

„Între republicani, el păstrează o influenţă foarte importantă, rămâne foarte popular”, confirmă Christophe Le Boucher. „Nu există alţi candidaţi pentru 2024, iar majoritatea îşi doreşte ca el să se reprezinte singur. Cei care i s-au opus au fost marginalizaţi“. 

Această popularitate, în ciuda înfrângerii în alegerile din 2020, este destul de uşor de explicat. „Ceea ce le place republicanilor este caracterul său,  ego-ul său, felul său de a vorbi.  Exist un brand Trump, un fel de cult al personalităţii. Este greu să i te împotriveşti pentru că înseamnă să te opui bazei partidului“, adaugă Alexandre Mendel, pentru care „trumpismul va muri când Trump va muri”. Dar cât o priveşte o posibilă candidatura a sa la prezidenţialele din 2024, el vorbeşte despre ceea ce a făcut, despre victoria lui furată, dar nu are niciun program de viitor.

Partidul Republican, controlat încă de Trump. pare că a găsit o cale să redevină competitiv 

Faptul că alegerile de marţi din Statele Unite au mers foarte prost pentru Partidul Democrat, de guvernământ nu este contestat de nimeni, problema care se pune e doar de ce?

Există câteva explicaţii, dincolo de faptul că pierderea cea mai substanţială, victoria republicanului Glenn Youngkin pentru postul de guvernator de Virginia, se poate datora şi candidatului în sine. Chiar şi în statul New Jersey, de obicei un bastion democrat, cursa e încă indecisă.

Există în America o angoasă generalizată, care creează un fond de negativitate privind direcţia în care merg lucrurile în ţară. Oamenii se aşteptau ca pandemia să fie de domeniul trecutului şi ca vieţile să revină la normal, dar mutaţia Delta a stricat aceste planuri.

Democraţii încearcă să eticheteze Partidul Republican, controlat de Trump, ca anti-democratic, numai că ce te faci când un candidat ca Youngkin reuşeşte să păstreze distanţa, fără să-l antagonizeze pe fostul preşedinte? Chiar şi cei care înţeleg că la 6 ianuariel, când susţinătorii lui Trump au atacat Congresul, democraţia a fost în pericol, nu par să valideze prin vot acest argument al democraţilor.

Pentru mulţi, contează mai curând inflaţia ridicată, unul din factorii care au spulberat popularitatea iniţială a preşedintelui Biden. Pe acest fond de scădere a încrederii în preşedinte, acuzat de opoziţie că e depăşit de situaţie, aripa stângă şi cea moderată a democraţilor s-au duelat luni de zile în Congres, neputând să pună pe masa preşedintelui proiecte de lege care să-i definească mandatul, scrie europa liberă.

Înainte de alegeri, Biden a încercat fără succes să-i convingă să voteze două legi importante. Asta a scăzut încrederea în capacitatea democraţilor de a guverna, iar părţi ale celor două tabere nu s-au prezentat la vot. La toate acestea s-a adăugat faptul că republicanii, cel puţin în emblematica alegere din Virginia, au speculat frustrarea oamenilor ai căror copii au avut parte de un an şi jumătate de şcoală virtuală sau mixtă, convingându-i, se pare, pe aceşti oameni că democraţii ar fi nesocotit voinţa părinţilor în chestiuni care ţin de pandemie, sau legate de ce se predă în şcoli, inclusiv în chestiuni rasiale.

Când oamenii sînt pesimişti şi dezamăgiţi, partidul de guvernământ este expus la ce s-a întâmplat cu democraţii. Poate fi scrutinul de marţi extrapolat la alegerile de anul viitor pentru Congres? Probabil că este prematur să putem ghici asta, dar un semnal a fost transmis şi nu se ştie dacă democraţii îl traduc corect, şi ca atare să poată face ceva substanţial ca să modifice situaţia.

Fapt este că un partid controlat încă de Trump a găsit o cale să redevină competitiv.