Povestea celui mai generos escroc american
0
Zeci de ani la rând, Mark Landis a donat opere de artă muzeelor şi galeriilor din SUA. Pentru asta, a fost apreciat drept unul dintre cei mai înstăriţi şi generoşi colecţionari. Dar asta doar până când s-a dovedit că toate tablourile donate erau falsuri realizate de el. Nu a fost niciodată urmărit penal - nu a cerut bani pentru picturi, aşa că nu a încălcat nicio lege.
„Evident că nu este o infracţiune să donezi o pictură unui muzeu, iar ei mă tratau ca pe un cap încoronat. Din una în alta, am continuat să fac asta timp de 30 de ani”, spune Mark Landis, care a schimbat între timp statutul de colecţionar generos cu cel de falsificator prolific.
„Aţi fost trataţi vreodată ca un membru al unei case regale? Daţi-mi voie să vă spun, e destul de bine.”
Cariera de falsificator de artă a lui Landis a început la mijlocul anilor `80, când a donat câteva picturi unui muzeu din California, susţinâd despre ele că sunt semnate de artistul american Maynard Dickson.
„A fost un impuls să-mi impresionez mama. Mereu am admirat colecţionarii bogaţi pe care vedeam la televizor cum donează opere de artă”, îşi aminteşte acum Landis, scrie BBC care citează un documentar realizat de regizorul de Oscar Sam Cullman.
„Le-am atribuit lui Maynard Dickson pentru că ştiam că asta îşi dorea muzeul. Era un artist de cowboy, aşa că m-am dus la bibliotecă, m-am uitat pe nişte cărţi cu fotografii ale indienilor americani şi am copiat mai multe dintre ele. Ştiam că muzeul îşi dorea picturi cu cowboy, aşa că asta am făcut.”
În adolescenţă, Landis a suferit o cădere nervoasă după moartea tatălui său şi a fost diagnosticat cu schizofrenie. Programul de terapie prin artă pe care l-a urmat a scos la iveală faptul că avea un talent aparte pentru a reproduce picturi, falsuri pe care le producea uimitor de repede.
„Ştiu că toată lumea a auzit despre falsificatori care fac lucruri complicate cu chimicale şi mai ştiu eu ce. Eu n-am atâta răbdare. Îmi cumpăr produsele necesare de la Walmart sau Woolworth - magazine cu sisteme de discount - şi apoi fac reproducerea într-o oră sau două cel mult”, mărturiseşte Landis.
Dacă nu pot termina ceva cât timp rulează un film la TV, atunci abandonez.
Pozând în patron filantrop de arte, Landis a donat zeci de reproduceri către zeci de instituţii respectate din SUA. Schema i s-a dărâmat însă abia în 2008, când a intrat în Muzeul din Oklahoma City. Matt Leininger era arhivarul muzeului şi lua în primire toate piesele primite.
„Credeam pur şi simplu că Landis este un colecţionar excentric. A livrat personal prima pictură pe care ne-a dat-o - o acuarelă de Louis Valtat”, îţi aminteşte arhivarul.
Am înrămat Valtatul şi l-am expus lângă un Renoir în galerie, fără să ştim că tocmai am expus un fals.
Landis a continuat să trimită repreoduceri muzeelor şi galeriilor, iar acestea au continuat să le accepte fără întrebări. Probabil că nu ar fi fost prins niciodată, dacă nu ar fi trimis reproduceri după acelaşi tablou mai multor instituţii.
„Am primit de la el un plic cu cinci picturi. Purtau semnăturile artiştilor francezi Paul Signac Stanislas Lepine”, povesteşte Leininger. „Am început să documentez cu privire la pictura atribuită lui Signac şi am văzut că apare ca fiind la Colegiul de Artă din Savannah, donată tot de Mark Landis. Am trecut cu vederea, dar apoi a apărut un alt comunicat de presă în care Universitatea de Artă Modernă din Saint Louis anunţa că Mark Landis le-a donat aceeaşi pictură de Signac. Atunci s-a declanşat un semnal de alarmă”, continuă arhivarul.
Reproducerea realizată de Mark Landis după o acuarelă de Paul Signac
Opera originală a lui Paul Signac
„Am trimis un mesaj şi, în prima oră, 20 de instituţii îmi trimiteau e-mailuri sau sunau şi mă întrebau ce-i cu individul ăsta şi ce se întâmplă.”
Puse cap la cap, informaţiile au dovedit că excentricul donator era, de fapt, un falsificator. Aşa cum mărturiseşte chiar el, nu depunea eforturi mari pentru a creşte aparenţa de autenticitate. De multe ori, folosea cafea pe pânze pentru a crea iluzia de vechime. Cum de nu şi-a dat nimeni seama timp de 30 de ani?
„Landis îşi făcea temele. Ştia ce colecţionează fiecare muzeu. Era convins că donaţiile lui vor fi acceptate pentru că instituţiile îşi doreau acele piese. Spunea tot ceea ce vor să audă muzeele. Avea o poveste despre averea familiei sale şi colecţia sa de artă, promiţând bani pentru muzee”, explică Leininger.
Arhivarul a cerut sfatul unui agent FBI specializat în infracţiuni cu opere de artă. Acesta i-a explicat însă că Landis nu a încălcat nicio lege pentru că nu a cerut bani pentru falsuri. Astfel că marea parte a responsabilităţii şi a penibilului a căzut până la urmă pe instituţiile şi curatorii care nu au sesizat că picturile erau falsuri şi le-au expus.
Multe muzee şi galerii au aflat de-a lungul timpului că Landis este un escroc, însă au tăcut pentru a-şi salva faţa, crede Leininger. „Ce muzeu sau curator vrea să recunoască faptul că a primit falsuri?”
De cealaltă parte, Landis recunoaşte înşelătoria, dar nu se simte vinovat.
Sunt ca Pinocchio. Îţi laşi conştiinţa să-ţi fie călăuză. Dacă un lucru este cu adevărat rău, îţi cam dai seama. Nu mă temeam că aş putea fi urmărit penal.
El a continuat să facă reproduceri şi să le doneze muzeelor şi galeriilor, chiar şi după ce a fost demascat. În urmă cu doi ani, Muzeul din Oklahoma City, de unde a căzut prima piesă din domino-ul de falsuri, a organizat un vernisaj cu reproducerile lui Landis. Leininger s-a ocupat de expoziţia care a avut premiera pe 1 aprilie, de ziua păcălelilor. Landis a fost invitatul de onoare.
Mark Landis şi Matt Leininger, cel care l-a demascat, s-au întâlnit la vernisajul de la Muzeul din Oklahoma City
Se încarcă comentariile...
