Portretul psihologic al lui Donald Trump: „E mai mare, mai rău dar nu și mai înțelept față de acum opt ani”
0Măsurile și reacțile lui Donald Trump de când a preluat al doilea mandat ca președinte au stârnit extrem de multe reacții și critici pe tot globul. Iar doi reputați specialiști consultați de „Adevărul” au vorbit despre trăsăturile psihologice ale liderului de la Casa Albă.
De la bun început, atât psihologul Mihai Copăceanu, cât și medicul psihiatru Gabriel Diaconu au ținut să precizeze că peste tot în lume specialiștilor din domeniul sănătății mintale le este interzis să emită orice formă de diagnostic sau opinii de specialitate cu referire la persoanelor publice, pe care nu le-au examinat personal. Au făcut însă unele considerații pornind de la studiile și cărțile realizate despre liderul american până acum.
Despre personalitatea lui Donad Trump s-a scris foarte mult încă dinainte de obținerea primul său mandat ca președinte al Americii și au scris specialiști în psihiatrie, psihologie și personologie care au avertizat despre periculozitatea personalității sale.
Personalitatea președintelui a fost analizată atât din surse biografice cât și din aparițiile din mass-media ale comportamentului său politic, pe o perioadă de mai mulți ani.
În 2017, a fost publicată o carte de mare impact, care a devenit bestseller, cu titlul ”Cazul periculos al lui Donald Trump: 27 de psihiatri și experți în sănătate mintală evaluează un președinte”, coordonată de Bandy X. Lee, prin care au argumentat că datoria lor morală și civică de a avertiza populația înlocuiește neutralitatea profesională. La această carte au făcut referire atât Mihai Copăceanu, cât și Gabriel Diaconu.
„Concluzia a fost că președintele poate fi caracterizat de un narcisism extrem sau patologic care se caracterizează prin următoarele trăsături: credința în superioritatea față de alte persoane, talente și realizări exagerate, așteaptă laude și admirație constantă, profită de alte persoane, și mai ales duritate, fără empatie, eșec în a recunoaște sentimentele altora și incapabil de a păstra relații sănătoase. Alți autori referindu-se la testul de personalitate creat de psihologul american Millon (test folosit și în România) au concluzionat că modelele primare de personalitate ale lui Trump s-au dovedit a fi următoarele: ambițios (la granița cu exploatarea), dominant (la granița cu agresivitatea), executant (la granița cu impulsivitatea), neîncrezător, suspicios și instabil. Stilul său de leadership în primul mandat a fost iarăși analizat și s-a concluzionat ca fiind un leadership îndrăzneț, competitiv și sigur de sine; dur și directiv, dominant; impulsiv și nedisciplinat, extrovertit; care sfidează tradiționalul, cu o înclinație de a umbri adevărul și de a ocoli legea. Dincolo de puterea președintelui american care poate duce la distrugere, tiranie și crime în mandatul său, autorii vorbesc de „efectul Trump” asupra societății și normalitatea malignă care se stabilește, ceea ce anterior era considerat de neconceput devine normă”, spune psihologul Mihai Copăceanu.
„Trump nu va mai face concesii”
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a făcut o comparație foarte interesantă între Donald Trump din 2017 (Trump 1.0) și cel de acum (Trump 2.0)
„Trump 2.0 nu seamănă deloc cu prima lui iterație ca președinte, este mai mare, mai rău și din păcate nu este și mai înțelept. Nu este mai înțelept, dar este mult mai mare decât a fost acum 8 ani. Este mult mai rău. În ceea ce privește structura lui de personalitate, încă de la vremea respectivă (în 2017, când a fost publicată cartea în care 27 de psihiatri l-au evaluat), a fost un consens de experți, nu mi-asum eu acest diagnostic, a fost un consens de experți că Donald Trump întrunește criteriile unei structuri de personalitate narcisică malignă cu tot ceea ce se numește The Dark Triad, triada întunecată, machiavelism, sociopatie, lipsa empatiei și că în cele din urmă este un prototip faraonic care trăiește într-un univers centrat pe propria persoană, pe propriul lui interes și pe propria lui măreție. Dar evident de la adăpostul acestei umbrele faraonice în iterația Trump 2.0 de această dată devine secundar dacă este să te uiți doar la lider, ceea ce devine principal este că te uiți la deja o structură și această structură nu mai poate să fie redusă doar la persoană pentru că subsumează administrația Trump. Administrația Trump este o rețea. Îmi dau seama că este o analogie periculoasă pe care am să o fac acum, dar am să o fac oricum. Când stai să te uiți la felul în care evoluează figuri providențiale, figuri astrale pe scena lumii, o să poți să observi în prima lor iterație o perioadă de incubație sau o perioadă de experimentalism, o perioadă de căutări, o perioadă de ezitări, de încercări care dau mai mult sau mai puțin greșuri, unde persoanele pot să aibă succes”, precizează medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
În acest sens, specialistul a exemplificat cu începuturile lui Napoleon, ale lui Churchill sau ale lui Osama Bin Laden.
„Dar unii dintre acești oameni, când sunt catapultați pe harta marii istorii, trec printr-un dezastru sau printr-o criză personală. Trump 2.0 a trecut printr-un dezastru și printr-o criză personală. Și acest dezastru și criză personală are de-a face cu felul în care a fost târât în justiție, până la scandalul Stormy Daniels dar și tentativa de asasinat împotriva lui. Trump 2.0 este cel care a fost ferit milimetric de glonțul fatal. Și tot ceea ce face acum este sub puternică impresie a misiunii cu M mare. Cine se așteaptă acum că în administrația Trump, nu doar în personalitatea lui post-atentat, dar și în administrația lui din a doilea mandat, va face concesii, se înșală amarnic. Concesiile trecutului nu mai există, există doar misiunea, cum în mare există sentimentul destinului. Asta este foarte periculos. De ce zic că este? Este foarte periculos pentru că oamenii, când sunt conduși de destin, își asumă pagube colaterale și își asumă greșeli, inclusiv strategice, la un nivel de toleranță mult mai mare”, este de părere Gabriel Diaconu.
„Este un vid de putere în Europa pe care Donald Trump îl exploatează”
Medicul psihiastru explică și că Trump nu este interesat de
dihotomia capitalism versus socialism sau comunism: „El
este interesat de supremația tehnologică, supremația resurselor și
supremația economică dintr-un motiv foarte simplu. China este
singurul monolit care a ieșit din marele experiment comunist, altoit
într-un univers care spuneun stat-două sisteme. China este singura
care în lumea asta are o agendă care este seculară, care merge pe
50-100 de ani înainte. China a devenit în mod tacit arbitrul lumii
pentru că este marele furnizor, pentru că este marele cenzor. Și
atunci noi ne-am trezit acum cu histrionismele aparente, nebuniile,
nerăbdarea, spiritul mordant al acestui regim, respectiv al acestui
om, dar mesajul este foarte clar: supuneți-vă
sau plecăm. Și sunt șanse foarte bune,
nu neapărat că este o veste bună, dar sunt șanse foarte bune că
pentru prima oară de la momentul la care Churchill a sunat pe
Roosevelt, asta în momentele dinainte de Dunkerque și Roosevelt l-a
refuzat politicos, ca Europa, în față
diversulor amenințări, pentru că nu vorbim doar de Rusia aici, să
aibă nevoie să-și regăsească un spirit al Bătrânului Continent”.
Gabriel Diaconu mai spune că lui Trump este catalitică, așa cum au fost și Lenin, Stalin, Napoleon, Carol cel Mare și Nero.
„Unii oameni îl compară pe Donald Trump cu Nero. Și este o analogie care merită și ea o formă de îngăduință, doar că în viteza pe care o capătă lucrurile, singurul mod în care poți să te arzi sau să fie arsă Roma la un moment de față, Europa reprezentând a doua Roma, este dacă nu ne trezim la realitate, dacă Europa nu strânge rândurile, dacă Marea Britanie nu revine în sânul Europei, unde este locul, și dacă, sub o formă sau alta, păstrăm anumite indulgențe față de răfuielile meschine dintre liderii europeani. Este un vid de putere pe Bătrânul Continent pe care Donald Trump îl exploatează. Germania post-Merkel nu mai este ce-a fost, Macron nu a livrat, dispariția reginei Elisabeta și problemele de sănătate a regelui Charles au făcut ca Marea Britanie să nu mai aibă aceeași expunere, dar asta lasă niște spații largi de manevră și tot ceea ce înseamnă dezinformare, pe care regimul Trump le joacă extrem, extrem de bine”, consideră Gabriel Diaconu.
Se încarcă comentariile...
