Noi concluzii ale cercetătorilor americani privind „sindromul Havana” de care s-au plâns zeci de diplomați americani
0Diplomați americani și alți angajați ai guvernului american care suferă de așa-numitul „sindrom Havana” au fost supuși unor investigații complexe care însă nu au revelat leziuni sau degenerări la nivelul creierului, se arată în concluziile unui studiu publicat luni, relatează AP.
Studiul întins pe aproape cinci ani realizat de Institutele Naționale de Sănătate din SUA nu oferă nicio explicație pentru o plajă de simptome precum dureri de cap, probleme de echilibru și tulburări de gândire și de somn, care au fost raportate de personalul diplomatic american din Cuba, în 2016, și ulterior de zeci de angajați ai guvernului SUA în străinătate.
Totuși, a fost de natură să contrazică constatări anterioare care au sugerat posibile leziunile cerebrale la persoanele care se confruntă cu ceea ce Departamentul de Stat al SUA numește în prezent „incidente de sănătate anormale”.
„Aceste persoane au simptome reale și traversează o perioadă foarte grea", a explicat Leighton Chan, șeful departamentului de medicină de reabilitare din cadrul NIH, care a coordonat cercetarea. „Ele pot fi destul de profunde, invalidante și dificil de tratat”, a adăugat el.
Scanări RMN sofisticate nu au detectat diferențe semnificative în ceea ce privește volumul, structura sau materia albă a creierului - semne de leziuni sau degenerare -între pacienți cu sindromul Havana și lucrători guvernamentali sănătoși cu slujbe similare, inclusiv colegi de la aceeași ambasadă. Nici alte teste, inclusiv cognitive, nu au relevat aspecte semnificative, potrivit concluziilor publicate în Journal of the American Medical Association.
Cu toate că în urma acestor rezultate, cercetătorii nu au putut exclude existența unor leziuni tranzitorii la debutul simptomelor, aceștia apreciază că este o veste bună faptul că nu au fost identificați markerii specifici traumatismelor sau accidentelor vasculare cerebrale.
Asta „ar trebui să-i liniștească oarecum pe pacienți", a declarat coautorul studiului Louis French, un neuropsiholog la Walter Reed National Military Medical Center care tratează sindromul Havana. „Ne permite să ne concentrăm pe aici și acum pentru a-i readuce pe oameni la nivelul la care ar trebui să fie”, a explicat el.
Diagnostic în cazul unui grup de pacienți cu sindromul Havana
Un grup de pacienți, aproximativ 28% din cazurile de sindrom Havana, a fost diagnosticat cu o tulburare de echilibru numită amețeală postural-perceptuală persistentă (PPPD). Asociată cu probleme ale urechii interne, dar și cu stresul sever, aceasta apare atunci când anumite rețele cerebrale, deși nu prezintă vreo leziune, nu comunică totuși între ele așa cum ar trebui. French a numit-o un „răspuns dezadaptativ", comparabil cu situația celor care își îndreaptă coloana pentru a atenua durerile de spate, dar care apoi continuă să stea cocoșați.
Pacienții care au luat parte la studiu au raportat stări mai accentuate de oboseală, simptome de stres posttraumatic și depresie în comparație cu grupul de control.
Cercetătorii fac eforturi să dezlege misterul de când angajați ai ambasadei SUA din Cuba au cerut ajutorul medicilor pentru simptome precum pierderea auzului și țiuitul urechilor după ce au fost afectați de zgomote ciudate, survenite brusc.
Inițial, au apărut suspiciuni și îngrijorări că Rusia sau o altă țară ar fi putut folosi o formă de energie dirijată pentru a-i ataca pe americani. Dar anul trecut, agențiile de informații americane au transmis că nu există niciun indiciu că ar fi fost implicat un adversar străin și că în mare parte simptomele raportate păreau să aibă cauze diferite, de la boli nediagnosticate la factori de mediu.
Totuși, unii pacienți au acuzat guvernul american că le ignoră afecțiunile medicale.
Totodată, într-un editorial publicat luni în JAMA, un om de știință a făcut apel la cercetări suplimentare în scopul pregătirii pentru următorul mister medical de acest tip, avertizând că studiul realizat de NIH, dar și tehnologia medicală existentă, cu limitele ei, ar fi putut foarte bine rata anumite indicii.
„S-ar putea bănui că nu s-a întâmplat nimic sau nimic grav în aceste cazuri. Acest lucru ar fi cu totul nepotrivit", a scris David Relman de la Universitatea Stanford. În 2022, acesta a făcut parte dintr-un grup de experți desemnați de guvernul SUA care nu a putut exclude faptul că o formă pulsatorie de energie ar putea explica totuși simptomele în cazul unui grup de pacienți.
Studiul NIH, început în 2018 și care a inclus peste 80 de pacienți cu sindromul Havana, nu a fost gândit să examineze probabilitatea folosirii unei arme sau a unui alt factor declanșator. De altfel, Chan a explicat că studiul nu contrazice concluziile agențiilor de informații.
Dacă în spatele simptomelor s-a aflat într-adevăr un „fenomen extern", „acesta nu a dus la o modificare fiziopatologică persistentă sau detectabilă", a spus el.
Se încarcă comentariile...
