EXCLUSIV Maxwell Kennedy, avocat, fiul lui Robert Kennedy: „Tata şi unchiul meu, John Fitzgerald Kennedy, făceau politică pentru binele oamenilor“
0
Nepot al fostului preşedinte american John Fitzgerald Kennedy, Maxwell Kennedy, fiul lui Robert Kennedy, spune într-un interviu exclusiv pentru ”Weekend Adevărul” că toţi membrii familiei Kennedy „au muncit mult pentru a face mai bune vieţile altor oameni“, atât în SUA, cât şi în restul lumii.
Fost procuror general, senator de New York şi candidat la preşedinţia SUA, Robert Kennedy a fost asasinat pe 6 iunie 1968. Bobby, fratele fostului preşedinte John Fitzgerald Kennedy, este considerat unul dintre oamenii care au redefinit America şi un model al liberalismului american modern.
Maxwell Kennedy (57 de ani) este al nouălea copil al lui Robert Kennedy şi avea doar trei ani când tatăl său a fost asasinat. În 1998, el a publicat un volum cu o colecţie din însemnările din jurnalul tatălui său, „Make Gentle The Life of this World: The Vision of Robert F. Kennedy“.
Maxwell a vorbit în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, acesta fiind şi primul interviu pe care îl acordă unei publicaţii din Europa. El povesteşte despre curajul unchiului său, JFK, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar şi despre altruismul special al tatălui său, care l-a făcut un politician de primă clasă.
Maxwell spune că America ar fi fost mai bună cu Robert Kennedy preşedinte şi nu cu Richard Nixon, dinastia Kennedy fiind una care s-a dedicat bunăstării oamenilor. Experienţa de a trăi în vremurile războiului – anii 1960, ai conflictului cu Vietnam – îl face pe Maxwell să spună că războiul din Ucraina „reprezintă un pericol existenţial pentru umanitate“.
Cum a fost să creşteţi într-o familie americană care a schimbat lumea?
Maxwell Kennedy: A fost plăcut şi special. A fost un privilegiu să fiu conectat cu oameni precum tatăl meu, Robert F. Kennedy şi unchiul meu, preşedintele John Fitzgerald Kennedy, cu Eunice Kennedy, cu mama mea Ethel Kennedy. Cu toţii au muncit mult pentru a face mai bune vieţile altor oameni, nu doar în Statele Unite ale Americii, ci în întreaga lume – aici mă refer şi la mulţi oameni pe care sistemele politice i-au ignorat. Tatăl meu a muncit extrem de mult cu Cesar Chavez, liderul Asociaţiei Naţionale a Muncitorilor Agricoli din America. Mult timp, muncitorii agricoli nu au avut drepturi deloc.
De exemplu, dacă doreau să îşi facă nevoile, trebuiau să o facă în faţa tuturor, nu aveau un WC. Veniturile lor erau foarte mici. În 1965, Cesar Chavez s-a alăturat primei greve împotriva cultivatorilor de struguri din California. Oamenii îşi doreau condiţii decente, îşi doreau locuinţe. În România aveţi dreptul la educaţie, la o locuinţă, în România nu aveţi zeci de mii de oameni ai străzii. Sunt drepturi ale omului fundamentale ce mult timp nu au fost respectate în America şi încă nu sunt respectate în destule zone, mai este mult de lucru.
Mătuşa mea, Eunice Kennedy, a lucrat cu oameni cu dizabilităţi intelectuale. Acum, aceşti oameni sunt acceptaţi în SUA ca oameni cu drepturi depline în societate. Când a fost în Rusia pentru a-i convinge pe cei de acolo să trimită sportivi la Jocurile Paralimpice, ruşii au spus că asta e o idee bună pentru America, dar că la ei în Rusia nu sunt oameni cu dizabilităţi intelectuale. De asemenea, şi verişorul meu Anthony s-a zbătut mult pentru a convinge corporaţii să angajeze oameni cu dizabilităţi intelectuale. Iar aceşti oameni lucrează foarte bine.
„Tata avea un altruism special ca politician“
În 1998 aţi publicat colecţie cu notele din jurnalul lui Robert Kennedy, carte intitulată „Make Gentle The Life of this World: The Vision of Robert F. Kennedy“. Ce v-a impresionat cel mai mult când aţi citit jurnalul tatălui dumneavoastră?
Dacă stau bine să mă gândesc, m-a impresionat mult vasta cultură a tatălui meu când i-am citit jurnalul. Erau acolo citate din grecii antici, din intelectualii europeni precum Dostoievski şi Cehov, citate din scriitori francezi. Erau citate din poeţi şi romancieri. Tatăl meu avea o profunzime specială, pe care nu am văzut-o vreodată la Donald Trump. Tatăl meu scria cum era politica şi cum ar putea să fie, cum interacţiona cu oamenii. Avea frământări şi dorinţe, ca fiecare dintre noi. Tatăl meu avea un altruism special ca politician.
De ce a fost tatăl dumneavoastră un altfel de politician?
Tatăl meu empatiza mult cu oamenii şi o făcea sincer, îl impresionau oamenii amărâţi. În plus, el a avut o echipă de oameni minunaţi cu care a lucrat. Cred că şi acum sunt oameni în politica din zilele noastre cărora le pasă, însă care simt multă presiune asupra lor. Unul dintre ei a fost Barack Obama, un preşedinte minunat.
Dacă ar fi să îl descrieţi într-o frază, care ar fi acea frază?
Un om de acţiune. Tata dorea tot timpul să rezolve problemele, indiferent de oră, indiferent de zi. Îşi lua des notiţe, citea constant ziarele, încerca să identifice cauzele şi soluţiile problemelor.
Binecuvântarea de a fi un Kennedy
Când tatăl dumneavoastră a fost asasinat, aveaţi doar trei ani. Aveţi amintiri cu Robert Kennedy până la acea vârstă?
Am mai multe amintiri, însă aş dori să le păstrez doar în sufletul meu.
Cât de dificil a fost pentru dumneavoastră să treceţi peste durerea pierderii tatălui?
A fost extrem de dur... Nu contează vârsta pe care o ai când îţi pierzi tatăl, durerea e la fel de mare. Simt absenţa tatălui meu pentru toată viaţa.
Este numele Kennedy o binecuvântare şi o povară pentru dumneavoastră?
Cred că este, în procent majoritar, o binecuvântare. În unele situaţii mai dificile, poate fi şi o povară. Însă 99% este o binecuvântare numele Kennedy pentru mine. Am 10 fraţi şi surori şi numeroşi verişori. Petrecem mult timp împreună, luăm cine, navigăm, râdem mult.
Alegerea carierei, „înrădăcinată în conştiinţă“
Aveţi o carieră în Drept, precum tatăl dumneavoastră. A fost alegerea profesională şi una emoţională?
Cred că a fost o alegere emoţională. De mulţi ani, oamenii fac ceea ce au făcut şi bunicii lor. De exemplu, dacă tatăl tău făcea pantofi, şi tu înveţi să faci pantofi. E ceva înrădăcinat în conştiinţa noastră. Când am urmat Dreptul, am crezut că fac o alegere, dar de fapt această alegere era de mult în gena mea, doream să fac ce a făcut şi tatăl meu. Iar acum şi fiul meu este student la Drept.
Care dintre calităţile lui Robert şi John Fitzgerald Kennedy v-au inspirat cel mai mult?
Mi-a plăcut mult curiozitatea intelectuală a unchiului meu, preşedintele John Fitzgerald Kennedy, precum şi simţul umorului. De asemenea, i-am admirat foarte mult curajul. După cum cred că ştiţi, în Al Doilea Război Mondial, unchiul meu a fost comandant adjunct al torpilorului PT109, care avea ca destinaţie să intercepteze vasele japoneze transportatoare de trupe şi provizii în zonele deţinute de japonezi. În august 1943, torpilorul a fost lovit de distrugătorul japonez Amagiri. Toţi membrii echipajului au fost aruncaţi în mare, însă Jack s-a ridicat la suprafaţă, şi-a adunat echipajul pe o scândură ruptă şi a înotat până i-a scos pe uscat noaptea pe cea mai apropiată insulă. Au fost salvaţi 10 dintre cei 12 membri ai echipajului. A fost o faptă cu adevărat eroică, admirabilă.
În ceea ce îl priveşte pe tatăl meu, avea o constituţie atletică de invidiat şi era foarte amuzant. Tata nu se prea lua în serios. Iar unul dintre lucrurile cele mai speciale legate de tata şi de unchiul meu este acela că niciunul dintre ei nu se prea lua în serios. Nu făceau discursuri cu floricele, spuneau direct ce aveau de spus. Şi amândoi îşi doreau să facă viaţa mai bună pentru oameni.
„Dacă Statele Unite nu se vor implica, Putin nu se va opri în Ucraina“
Este mai greu în prezent să faci mai bună viaţa lumii decât era în anii 1960?
O întrebare dificilă... Dacă mi-ai fi pus întrebarea acum vreo 20 de ani, aş fi spus că este mai uşor. Să nu uităm că, în 1960, America era implicată într-un război teribil şi de lungă durată în Vietnam, unde trupele americane comiteau atrocităţi, iar vietnamezii au pierdut peste un milion de oameni, soldaţi şi civili. Acest tip de conflict, cum este şi cel de acum din Ucraina, chiar lângă România, reprezintă un pericol existenţial pentru umanitate. Vietnamezii nu aveau aliaţi, pur şi simplu îşi doreau să fie independenţi. Acum cred că e mai dificil să faci mai bună viaţa lumii, dar sunt speranţe.
Având experienţa trăirii unor vremuri de război, cum vedeţi conflictul din Ucraina?
Legat de războiul din Ucraina, Vladimir Putin a crezut că are o armată invincibilă, iar un grup redus de luptători învinge această armată şi o duce la peste 100 de kilometri de Kiev. Cine ar fi crezut asta? E incredibil, impresionant şi minunat. Zelenski e un erou pentru americani şi toată lumea vrea să îl susţinem în toate felurile posibile. Este de apreciat şi susţinerea impresionantă pe care România o dă Ucrainei.
„America ar fi fost mai bună cu tata preşedinte“
Cum credeţi că ar judeca Robert şi John Fitzgerald Kennedy politica din zilele noastre?
Cred că ar fi avut numai dispreţ faţă de Donald Trump. Dacă ar mai fi fost în viaţă, cred că tatăl şi unchiul meu l-ar fi susţinut puternic pe Zelenski în Ucraina. Cred că a fost o mare greşeală atunci când Statele Unite ale Americii nu i-au susţinut pe studenţii din Ungaria în 1956. Asta a simţit şi tatăl meu atunci. Cred că acum SUA au capacitatea de a ajuta Ucraina, iar dacă nu o vor ajuta, Putin nu se va opri doar în Ucraina. Republica Moldova are o poziţie riscantă în zonă. Iar dacă ruşii intră în Republica Moldova, ar putea fi riscuri şi pentru România şi Polonia.
Cum ar fi fost Statele Unite ale Americii cu Robert Kennedy preşedinte?
Cred că ar fi fost mult mai bună. După ce tatăl meu a fost asasinat, 30.000 de americani au mai murit în Vietnam. Prea mulţi americani au murit atunci, prea mulţi tineri care aveau toată viaţa înainte. Iar Richard Nixon, următorul preşedinte, a fost unul dintre cei mai problematici şi mai nocivi preşedinţi din istoria Statelor Unite. În timpul mandatului său a crescut mult şi violenţa poliţiei, iar drepturile oamenilor s-au deteriorat. Tatăl unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei a fost reporter la „Washington Post“, iar Nixon i-a interzis acestuia să meargă cu jurnaliştii în avionul ce mergea într-o deplasare în China. Nixon a fost cumva un fel de autocrat. Dacă tatăl meu ar fi fost preşedinte în locul lui Nixon, America ar fi fost mai bună în acele vremuri într-un mod foarte pozitiv.
Nu puţini sunt cei care speră că într-o zi un alt membru al familiei Kennedy va candida la Casa Albă. Care este mesajul dumneavoastră pentru cei care au această speranţă?
Vom vedea... Sunt mulţi tineri în familia mea care sunt foarte dedicaţi în a face lucrurile să fie mai bune. Fiul meu a renunţat anul trecut la o carieră pentru a urma Dreptul şi pentru a lucra în justiţie. Fiul meu este cel mai bun din anul său la Universitatea Stanford. Am două fiice care sunt extraordinar de talentate – una dintre ele este consultant politic, iar cealaltă se ocupă de companii ce nu au profit şi le ajută să se extindă.
Moştenitor al dinastiei Kennedy
Nume: Matthew Maxwell Taylor Kennedy
Data şi locul naşterii: 11 ianuarie 1965, New York, SUA
Studiile şi cariera:
Este licenţiat în Drept la Universitatea din Virginia, asemenea tatălui său.
O a doua licenţă este în Istorie Americană, diplomă obţinută la Harvard.
Şi-a început cariera în 1992 ca procuror adjunct în Philadelphia.
În 2000 a coordonat campania de realegere în Senatul american a unchiului său Edward (Ted) Kennedy.
A fost voluntar în campaniile prezidenţiale ale lui Edward Kennedy, Michael Dukakis, Al Gore, John Kerry şi Barack Obama.
A fost director la Robert F. Kennedy Memorial şi a condus misiuni umanitare în Haiti, Africa de Sud şi Kenya.
Este cofondator al Institutului de Ecologie Urbană la Boston College.
Locuieşte în: Los Angeles, SUA.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
