Cum justifică Washingtonul ideea de a „lua” Groenlanda: „Națiunile care nu își pot apăra teritoriile nu sunt îndreptățite să le dețină”
0Ceea ce până nu demult părea o extravaganță retorică a lui Donald Trump începe să capete contur doctrinar. Administrația americană nu mai vorbește despre Groenlanda ca despre o glumă geopolitică, ci ca despre un „imperativ de securitate națională”. Iar argumentele folosite sunt, pentru Europa, neliniștitoare.
Stephen Miller, adjunct al șefului de cabinet de la Casa Albă și unul dintre cei mai influenți ideologi ai președintelui Trump, a spus-o direct: statele nu sunt îndreptățite să păstreze teritorii pe care nu le pot apăra. Iar Danemarca, în opinia sa, nu îndeplinește acest criteriu în cazul Groenlandei.
„Noua competiție internațională se mută în zona polară”, a explicat Miller într-un interviu la Fox News. Arctică, rutele de navigație, controlul mișcărilor și al resurselor – acestea ar fi mizele reale ale secolului XXI.
În acest context, consilierul lui Trump a pus sub semnul întrebării dreptul Danemarcei asupra Groenlandei, susținând că statul danez „nu poate apăra” teritoriul, din cauza limitărilor sale militare și economice. „Pentru a controla un teritoriu trebuie să îl poți apăra, să îl dezvolți și să îl populezi. Danemarca a eșuat la toate aceste capitole”, a declarat Miller, într-o formulare care a stârnit consternare în rândul aliaților occidentali.
El a mai afirmat că Statele Unite ar fi deja obligate să cheltuiască „sute de miliarde de dolari” pentru apărarea Danemarcei în cadrul NATO, calificând acest aranjament drept „incorect” și „nedrept față de contribuabilul american”, care ar fi „subvenționat securitatea Europei timp de generații”.
Este o logică ce amintește mai degrabă de secolul XIX decât de ordinea internațională construită după al Doilea Război Mondial. O logică în care dreptul internațional, suveranitatea și alianțele devin secundare în fața criteriului suprem al puterii militare.
Această retorică nu este întâmplătoare. Ea reîmpachetează o viziune mai veche a lui Trump: alianțele nu sunt valori, ci tranzacții. Iar dacă balanța nu este favorabilă Americii, regulile pot fi rescrise.
În Congres, reacțiile sunt departe de a fi unanime
Atât democrați, cât și republicani influenți au respins explicit ideea folosirii forței militare împotriva Groenlandei, teritoriu autonom aflat sub suveranitate daneză. Senatorii republicani Thom Tillis și Lisa Murkowski au mers chiar pe insulă, într-un gest de diplomație preventivă, pentru a reafirma cooperarea cu Danemarca și NATO împotriva Rusiei și Chinei.
Tillis a avertizat că orice tentativă de intervenție militară ar întâmpina o opoziție serioasă în Congres. Alți republicani sunt și mai direcți: congresmanul Don Bacon a numit ideea „o prostie”, iar democrații vorbesc despre declarații „scăpate de sub control”.
Pentru Danemarca însă, amenințarea nu este tratată ca o simplă bravură politică. Premierul Mette Frederiksen a avertizat că un eventual demers militar american ar rupe fundamentele alianței nord-atlantice. „Totul s-ar opri – inclusiv NATO și sistemul de securitate construit după 1945”, a spus ea într-un interviu televizat.
Aici se află miza reală: nu Groenlanda în sine, ci precedentul. Dacă un aliat NATO poate fi presat, amenințat sau chiar deposedat de teritoriu pe criteriul „insuficientei apărări”, atunci întregul edificiu al securității colective devine fragil.
Declarațiile lui Stephen Miller spun cu voce tare ceea ce până acum era doar insinuat: pentru o parte a administrației Trump, lumea nu mai este organizată pe reguli și alianțe, ci pe raporturi brute de putere. Cine poate, ia. Cine nu, pierde.
Pentru Europa, acesta nu este doar un semnal de alarmă. Este o lecție dură despre cum ar putea arăta o lume în care garanțiile nu mai sunt garantate.
Se încarcă comentariile...
