Strategia de război a Iranului împotriva SUA: Extinderea conflictului și creșterea costurilor pentru Trump

Pe măsură ce tensiunile dintre Statele Unite, Israel și Iran escaladează, analiștii sugerează că strategia principală a Teheranului este definită în principal de supraviețuire. Republica Islamică pare concentrată pe prelungirea și lărgirea conflictului pentru a impune costuri maxime președintelui american Donald Trump - atât politic, cât și militar, astfel încât acesta fie forțat să oprească războiul, se arată într-o analiză NYT.

foto shutterstock

În centrul abordării Iranului se află o formă calculată de reziliență asimetrică, în care e dispusă să permită provocarea inițială de daune pentru a-și păstra capacitatea de a escalada conflictul atunci când apărarea aeriană israeliană, americană și a Golfului Persic va ajunge la limită Conștientă de superioritatea convențională a SUA și Israelului, conducerea iraniană extinde deliberat câmpul de luptă dincolo de propriile granițe. Țintele includ infrastructura energetică din statele vecine din Golf, traficul aerian și maritim prin Strâmtoarea Ormuz și activele militare cheie din regiune. Prin aceste acțiuni, Iranul urmărește să destabilizeze piața globală a energiei, să crească prețul petrolului și să pună presiune asupra economiei statelor din Golful Persic.

Experții subliniază că strategia Iranului mizează pe testarea hotărârii Statelor Unite. „Războiul a devenit un test al voinței și rezistenței,” apreciază Vali Nasr de la Universitatea Johns Hopkins. Având în față capacități superioare ale SUA și Israelului, obiectivul Teheranului este să crească costurile psihologice, economice și umane ale războiului până la punctul în care continuarea operațiunilor pune o presiune politică considerabilă pentru administrația Trump. Ali Vaez, de la International Crisis Group, adaugă că Teheranul este dispus să își provoace daune semnificative pentru a genera suficientă opoziție internă în SUA , pentru a forța o dezescaladare.

„Iranienii vor să răspândească cât mai multă suferință, indiferent de costurile pe care le vor suporta și de relațiile deteriorate cu vecinii lor, în speranța că vor crea suficientă opoziție față de război pentru a-l obliga pe președintele Trump să dea înapoi. Pentru Republica Islamică supraviețuirea este o victorie, chiar dacă este una pirică”, subliniat acesta.

Costurile umane și materiale sunt deja evidente. Forțele americane au pierdut soldați, baze europene și ambasare au devenit ținte, atacurile cu rachete au afectat infrastructura din Golful Persic, iar Strâmtoarea Hormuz - punct de tranzit pentru aproape o cincime din petrolul și gazele lumii - a fost puternic perturbată. Intrarea Hezbollah în conflict complică și mai mult situația militară, în timp ce anxietatea statelor din Golf creșe, pe fondul unei posibile epuizări a interceptoarelor contra dronelor iraniene mult mai ieftine. Între timp, conducerea iraniană semnalează deschis pregătirea pentru un angajament prelungit.

Ali Larijani, secretarul Consiliului Național de Securitate al Iranului, a scris luni pe rețelele de socializare că Iranul, „spre deosebire de Statele Unite, s-a pregătit pentru un război îndelungat”, inclusiv cu planuri de escaladare treptată și extindere a câmpului de luptă.

Din perspectivă strategică, operațiunile Iranului sunt menite să epuizeze resursele inamice, inclusiv interceptoarele costisitoare, menținând în același timp capacitatea de escaladare. Analiștii descriu conflictul actual drept o „cursă contra cronometru,” Israelul și SUA încercând să neutralizeze rachetele și nodurile de comunicație iraniene înainte ca deficitul interceptoarelor să permită noi atacuri. Astfel., strategia iraniană este de a accepta daune pe termen scurt pentru a menține o capacitate de ripostă pe termen lung.

Dacă strategia Iranului este cât se poate de limpede, la fel sunt și riscurile. Iar acestea încep deja să se contureze, notează NYT.

Luni, Trump a dat asigurări că va continua războiul cel puțin încă o lună și nu a exclus utilizarea de trupe la sol. Secretarul de stat Marco Rubio a declarat că „cele mai puternice lovituri abia urmează”, iar Pentagonul a anunțat că va trimite mai mulți soldați și avioane de luptă în război.

Pe de altă parte, eforturile Iranului de a diviza alianțele regionale au eșuat în mare parte. Statele Consiliului Cooperării din Golf (GCC), inclusiv Arabia Saudită și Qatar, au subliniat „poziția unificată” pentru securitatea reciprocă și continuarea cooperării operaționale cu forțele americane, în ciuda atacurilor în desfășurare. Europa, dependentă de resursele energetice din Golf, și-a semnalat potențiala implicare pentru a-și proteja propriile interese, subliniind miza internațională a conflictului.

În trecut, țările din Golful Persic au acționat ca mediatori, îndemnând Washingtonul să continue negocierile cu Teheranul în loc să pornească un război. Însă, sub tirul Iranului, aceste țări sunt mult mai dispuse să acorde forțelor americane un acces operațional mai larg la spațiul lor aerian și teritoriul lor, ceea ce ar ajuta Statele Unite să desfășoare operațiuni mai eficiente, a explicat Hasan T. Alhasan, expert în Orientul Mijlociu la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, o organizație de cercetare din Londra.

La Washington, calculele politice sunt la fel de complexe. Președintele Trump, confruntat cu alegerile de la jumătatea mandatului și cu scepticism intern, a exprimat disponibilitatea de a continua acțiunile militare, rămânând deschis unor rezultate negociate, similare modelului aplicat în Venezuela. Analiștii sugerează că, în ciuda succeselor de pe câmpul de luptă, administrația ar putea prefera un scenariu care limitează pierderile americane și perturbările economice, mai degrabă decât o schimbare completă a regimului.

„Ceea ce am făcut în Venezuela, cred, este scenariul perfect”, a declarat duminică Trump pentru The New York Times.

Este posibil și un scenariu în care Iranul să înlocuiască liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, ucis în prima zi a războiului, cu un guvern mai puțin ideologic, care ar putea fi dispus să negocieze un acord privind programul său nuclear pentru a păstra sistemul.

Ca întotdeauna, este greu de știut ce gândește Trump, a declarat Ellie Geranmayeh, expert în Iran la Consiliul European pentru Relații Externe, un grup de cercetare. „Trump l-a eliminat deja pe Khamenei, ceea ce niciun alt președinte nu a îndrăznit să facă”, a spus ea. „Are o rampă de ieșire dacă dorește, chiar dacă Israelul vede o oportunitate importantă de a elimina acest regim.”

Matthew Kroenig, fost oficial al apărării din SUA sub președinții republicani, care studiază politica externă a actualului președinte american, este de aceeași părere.  Trump „este sceptic în privința campaniilor militare lungi și prelungite” și ar putea fi satisfăcut de mai multe scenarii de închidere, inclusiv modelul Venezuela, a spus el..

„Și-au atins deja mai multe dintre obiective”, a explicat expertul, în prezent vicepreședintele Atlantic Council din Washington. Ayatollahul Khamenei, alături de o mare parte din conducerea unui inamic important al Americii, a fost eliminat, iar programele nucleare și balistice ale Iranului, precum și alte capacități militare, sunt grav afectate, a notat Kroenig.