Cum a conturat vicepreşedintele american Joe Biden politica externă a lui Barack Obama
0
Politica externă a Statelor Unite ale Americii poartă chipul preşedintelui de la Casa Albă, Barack Obama, deşi în spatele acestuia se află o echipă puternică de specialişti în relaţii internaţionale. Cel mai influent este, însă, nimeni altul decât vicepreşedintele democrat Joe Biden.
În fiecare dimineaţă în care preşedintele Barack Obama primeşte raportul serviciilor secrete, vicepreşedintele Joe Biden îi este alături. El participă şi chiar intervine în întrevederile cu oficialii care se ocupă de securitatea naţională, dar şi la întâlnirile cu secretarul de stat, Hillary Clinton, şi cu secretarul Apărării, Leon Panetta. În ceea ce priveşte politica externă, se poate spune că Joe Biden este cel mai influent vicepreşedinte din istoria Statelor Unite ale Americii.
Biden (70 de ani) a jucat un rol important în deciziile Casei Albe privind politica aplicată în Afghanistan, în Rusia, în China, în Israel şi în lumea arabă, iar pragmatismul său recunoscut a ajutat la conturarea unei posturi mai puţin ţipătoare şi mai lipsită de speranţă a Washingtonului, scrie James Traub, membru al Centrului Internaţional de Cooperare, într-o analiză publicată în „Foreign Policy”.
Relaţiile apropiate dintre Obama şi Biden ilustrează şi diferenţele majore dintre Biden şi predecesorii săi.
Vicepreşedintele Dick Cheney a fost o figură misterioasă care lua cuvântul foarte rar în timpul întâlnirilor şi care îşi exercita influenţa, deşi acest lucru o scotea din minţi pe consilierul pe probleme de securitate naţională, Condoleezza Rice, doar în întâlniri private cu preşedintele în funcţie, George W. Bush. La fel ca Cheney, Biden vrea să fie ultimul care părăseşte încăperea, şi chiar este. Dar nimeni nu se întreabă ce gândeşte. Combinaţia dintre vanitatea intelectuală şi impulsivitatea ieşită din comun, îl face pe Biden adesea incapabil de a-şi ţine gura”, comentează Traub, care a discutat personal şi în repetate rânduri cu actualul vicepreşedinte al SUA, nominalizatul democraţilor pentru aceeaşi poziţie, în cazul în care Barack Obama câştigă al doilea mandat prezidenţial la Casa Albă, la alegerile din 6 noiembrie.
„Biden nu şi-a dorit o agendă specială, dar preşedintele i-a oferit una”, atrage atenţia Traub. La o întâlnire din iunie 2009, Obama s-a întors către Joe Biden şi i-a spus: „Joe, tu te ocupi de Irak”. Biden fusese implicat în politica irakiană şi în perioada în care a fost senator. De la „porunca” lui Obama, Biden a făcut şapte călătorii în Irak. Este o slujbă potrivită pentru un politician de carieră căruia îi place să pună la cale strategii, să vorbească despre soţie şi copii sau să bată pe cineva pe umăr şi să-i spună ce treabă bună face. Biden îşi mai petrece încă timpul încercând să încheie gâlceava nesfârşită dintre şiiţii, suniţii şi kurzii din Irak.
În afara republicii din Orientul Mijlociu, Joe Biden şi-a desemnat un rol distinctiv, unul foarte diferit de cel al lui Dick Cheney.
„Nu preşedintele este cel care ar trebui să răstoarne lumea, dar cred că este în interesul lui ca acest lucru să fie făcut”, a mărturisit Biden, pentru „Foreign Policy”.
Joe Biden a venit în capitala SUA pe la mijlocul anilor '70, în plin carnagiu vietnamez, ca membru al fracţiunii anti-război a democraţilor. Dar el nu era un radical. „Nu eram împotriva războiului din considerente morale. Doar că ştiam că e o politică stupidă.”
Biden şi-a petrecut următorii ani încercând să se familiarizeze cu liderii mondiali ca membru şi, mai târziu, ca preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Senatului de la Washington. Biden a fost unul dintre senatorii democraţi care a votat pentru moţiunea prin care Bush era autorizat să intervină în Irak, dar insistă că nu a împărtăşit niciodată aspiraţia lui George W. Bush de a transforma Orientul Mijlociu şi că nu credea că Bush se va grăbi să pornească un război.
În ultimii câţiva ani, şi mai ales în mijlocul Primăverii Arabe, evenimentele au forţat administraţia Obama să aleagă între instinctele prudente şi ambiţiile uriaşe. În aproape fiecare caz, Biden a fost de partea scepticilor. În ianuarie 2011, protestatari au cucerit piaţa Tahrir din Cairo solicitând ca Hosni Mubarak, autocratul egiptean atât de dispreţuit, să renunţe la putere. Biden îl privea pe Mubarak ca pe un aliat de nădejde şi s-a opus celor din administraţie care solicitau ca Obama să-i ceară oficial dictatorului să renunţe la putere. El l-a sunat pe Hosni Mubarak, pe care-l cunoştea de zeci de ani, şi chiar şi pe Omar Suleiman, directorul serviciilor secrete ale Egiptului, şi i-a implorat să stabilească un plan pentru o tranziţie uşoară. Doar atunci când Mubarak s-a dovedit a fi intransigent şi-a schimbat şi Biden punctul de vedere.
Deşi Biden s-a regăsit deseori în tabăra învinşilor în marile dezbateri de la Casa Albe, o privire mai atentă dezvăluie că politica externă a administraţia Obama are aerul de realism temperat specific vicepreşedintelui Joe Biden:
- Obama a refuzat să intervină în Siria, deşi preţul plătit a fost de peste 30.000 de morţi;
- a rămas doar la stadiul de critică faţă de dictatorul din Bahrain, a cărui monarhie a decăzut rău de când au început protestele Primăverii Arabe;
- în ciuda provocărilor liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, preşedintele american a continuat o politică împăciuitoare cu Rusia, deşi cu mult mai puţine succese decât în primii doi ani ai administraţiei americane.
Aceşti trei factori au nemulţumit profund organizaţiile care luptă pentru drepturile omului şi chiar susţinători fervenţi ai lui Obama, dar au lăsat prea puţin loc de atac pentru oponenţii săi – republicanii - în ceea ce priveşte politica externă.
Dezbaterea dintre democratul Joe Biden şi republicanul Paul Ryan, amândoi nominalizaţii politici pentru vicepreşedinţie, desfăşurată pe 11 octombrie, a dovedit acest fapt. Nu numai că Biden s-a arătat neclintit în faţa remarcilor lui Ryan, dar l-a şi pus la punct prin atitudinea sa fermă, descrisă chiar ca „agresivă”, dar bine argumentată.
Pe de altă parte, în faţa lui Biden, Ryan n-a îndrăznit să compare poziţia lui Obama faţă de atacurile de la ambasadele americane din Orientul Mijociu cu cea a preşedintelui SUA Jimmy Carter faţă de sechestrarea diplomaţilor americani din 1979, în ambasada SUA din capitala Iranului, Teheran, aşa cum a făcut cu alte ocazii.
Traub comentează: „Este uşor să ne imaginăm răspunsul lui Biden dacă Ryan ar fi îndrăznit să facă analogia: «Omule, fii atent! Eu făceam parte din Comisia pentru Afaceri Externe a Senatului în 1979, când tu erai în clasa a III-a»”.
Se încarcă comentariile...
