45 de minute până la iarna nucleară. Cum ar putea riposta SUA la un atac nuclear asupra propriului teritoriu
0Într-un scenariu ipotetic în care SUA ar fi atacate cu arme nucleare, aceasta ar avea o fereastră de răspuns de mai puțin de 20 de minute, relatează Washington Post. Protocolul de ripostă nucleară este clasificat, însă documente și rapoarte declasificate au revelat unele detalii. O imagine de ansamblu poate fi conturată în urma mărturiilor lui Bruce Blair, fost ofițer de lansare a rachetelor și expert în securitate nucleară, respectiv ale lui William J. Perry, fost secretar al apărării din SUA.
Undeva în cealaltă parte a globului, un adversar lansează un baraj de rachete cu focoase nucleare asupra Statelor Unite. Singurele țări care dețin în prezent rachete balistice intercontinentale (ICBM) cu focos nuclear care pot ajunge în Statele Unite continentale (în afară de aliați precum Marea Britanie și Franța) sunt Rusia și China.
Aproape instantaneu, sateliții americani detectează lansarea unei ICBM.
Radarele detectează rachetele care se apropie
La doar un minut după lansarea rachetelor, sistemele terestre transmit date despre ceea ce au detectat sateliții către Comandamentul Spațial al Forțelor Aeriene și Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială (NORAD) din Colorado Springs, Comandamentul Strategic al SUA (STRATCOM) din Omaha și Centrul Național de Comandă Militară (NMCC) de la Pentagon.
Sisteme de avertizare timpurie
La aproximativ 3-4 minute după lansarea rachetei, echipa de avertizare timpurie de la centrul de comandă subteran al STRATCOM, la Baza Forțelor Aeriene Offutt din Omaha, raportează comandantului STRATCOM.
Simultan, raportează echipele de la NORAD - o organizație de avertizare aerospațială pentru apărarea comună a Statelor Unite și Canadei.
Grupurile oferă o evaluare inițială a încrederii (lipsă de încredere, încredere medie sau încredere ridicată) pe baza datelor disponibile.
Este însă prea devreme pentru a evalua țintele rachetelor la un nivel ridicat de încredere.
Președintele este înștiințat
La cinci minute de la lansare, președintele SUA, care în acest scenariu ipotetic se află în aer, în Air Force One, este sunat pe o linie telefonică securizată de către comandantul STRATCOM.
Un consilier militar îl conduce pe președinte în camera de operațiuni de la bordul Air Force One.
Valiza Nucleară
Consilierul militar aduce servieta nucleară, ce conține tot ce are nevoie președintele pentru a lua o decizie, inclusiv așa-numita carte neagră a opțiunilor de atac.
Dintr-un buncăr din Omaha, comandantul STRATCOM inițiază o conferință de urgență video cu președintele și începe să-l informeze cu privire la situație și evaluarea curentă a amenințărilor, pe măsură ce alți consilieri de nivel înalt, precum secretarul apărării, președintele Statului Major Interarme și alții se alătură apelului.
Amenințarea este confirmată
La zece minute după lansare, radarele terestre detectează rachetele balistice intercontinentale (ICBM) aflate în zbor.
După ce compară date din mai multe surse independente, sistemul integrat de avertizare și evaluare a atacurilor tactice al NORAD confirmă faptul că rachetele balistice intercontinentale (ICBM) provenite dintr-o țară adversă se îndreaptă către Statele Unite și vor lovi teritoriul american în 12 până la 15 minute. Zonele de impact nu pot fi determinate cu certitudine, însă sistemele informatice actualizează permanent predicțiile pe baza noilor date.
Președintele este informat și se consultă cu consilierii pentru a lua o decizie.
Consilierul pentru securitate națională îi spune președintelui că nu au reușit să-l contacteze pe liderul țării inamice.
Șeful Statului Major Interarme sugerează lovirea sediului puterii și a sediului central de comandă și control al adversarului cu rachete balistice intercontinentale.
Comandantul STRATCOM susține că este crucial să se vizeze silozurile de rachete balistice, bazele de bombardiere și bazele de submarine ale adversarului pentru a preveni un alt atac.
Secretarul apărării intervine, îndemnându-l pe președinte să ia o decizie în următoarele două minute, altfel riscă să piardă capacitatea de a riposta. Rachetele inamice vizează probabil cele trei silozuri ICBM situate în vestul SUA, pentru a preveni un atac masiv de represalii din partea Statelor Unite, dar alte rachete ar putea viza Washington sau alte centre de comandă importante.
America ripostează
La circa 18 min după ce sateliții au detectat prima lansare a unei rachete intercontinentale, președintele ia o decizie.
Președintele poate ordona un atac chiar dacă toți consilierii din cameră obiectează. Folosind un telefon securizat, el dă ordinul: lansarea a 300 de rachete balistice intercontinentale, pregătirea bombardierelor și pregătirea submarinelor pentru lansare. NMCC îi cere președintelui să-și confirme identitatea, iar acesta scoate din buzunar o bucată mică și groasă de hârtie, care seamănă cu o carte de vizită: „biscuitul”.
Președintele citește codurile de pe biscuit în telefon și, la doar un minut după ce transmite ordinul, NMCC îl transmite echipajelor selectate prin intermediul Mesajelor de Acțiune de Urgență. Echipajele ICBM autentifică rapid ordinul și pregătesc rachetele pentru planul țintă ales. La aproximativ 20 de minute după lansarea rachetelor inamice, ICBM-urile americane sunt scoase din silozuri.
Rachetele inamice lovesc teritoriul american
10 minute mai târziu, o salvă de rachete balistice intercontinentale lovește cele trei câmpuri de silozuri din Statele Unite. Silozurile sunt goale, dar locuitorii din Dakota de Nord, Montana, Wyoming, Colorado și Nebraska sunt uciși pe loc.
Un atac la scară largă ar include probabil ținte de nivel înalt în zona Washingtonului, cum ar fi Pentagonul, Casa Albă, Congresul, Departamentul de Stat și sediul Agenției Federale pentru Managementul Urgențelor.
În momentul detonării, o minge de foc mai fierbinte decât suprafața soarelui ar vaporiza clădiri din beton, copaci, vehicule, oameni și orice altceva aflat la câteva sute de metri de locurile exploziei.
O străfulgerare orbitoare de lumină și căldură ar aprinde incendii și ar provoca arsuri de gradul trei persoanelor aflate în raza directă a armelor, la câțiva kilometri distanță.
Ar urma o undă puternică de explozie puternică, provocând pagube de proporții.
Peste o jumătate de milion de oameni ar muri pe loc. Vânturi cu forță de uragane și incendii s-ar răspândi în regiune, provocând și mai multă moarte și distrugere.
Contaminare pe scară largă
În decurs de 6 până la 8 minute după explozie, nori de praf și resturi radioactive, de tip ciupercă, s-ar ridica la aproximativ 12.000 de metri în atmosferă. Acel material ar începe să cadă pe Pământ, contaminând totul în cale pe o distanță de sute de kilometri.
Un 1 milion de oameni ar putea muri din cauza expunerii la aceste materiale radioactive.
Părți mari din Maryland, Delaware și nordul Virginiei ar deveni zone nelocuibile, iar efectele s-ar putea resimiți până la New York.
Riposta SUA
La 45 de minute de la atacul nuclear inamic, rachetele balistice intercontinentale americane încep să lovească teritoriul inamic.
Un atac la scară largă între oricare dintre jucătorii nucleari majori ar ucide milioane de oameni și ar contamina porțiuni vaste ale planetei. Ar putea urma iarna nucleară, în care fumul și funinginea să blocheze lumina soarelui.
Se încarcă comentariile...
