Vladimir Putin show! Spectacolul absurd şi furios al liderului de la Kremlin reprezintă un punct de cotitură în lunga sa domnie

0
0
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Stând singur la un birou într-o sală grandioasă a Kremlinului, cu coloane, Vladimir Putin s-a uitat lung peste o întindere nesfârşită de parchet la membrii Consiliului său de Securitate şi a întrebat dacă cineva are altă părere despre recunoaşterea independenţei republicilor separatiste din estul Ucrainei.

A urmat o tăcere stânjenitoare. Câteva ore mai târziu, preşedintele rus a apărut la televiziunea de stat pentru a ţine o prelegere furioasă şi divagată despre Ucraina, o ţară care, în povestirea lui Putin, devenise „o colonie cu un regim marionetă” şi nu avea niciun drept istoric să existe. Mişcarea lui Putin, care a fost imediat urmată de semnarea unui acord privind recunoaşterea celor două regiuni separatiste din estul Ucrainei ca republici independente, probabil o să rămână în istorie ca unul dintre punctele de cotitură majore în cei 22 de ani ai săi de domnie în fruntea Rusiei.

Putin nu a fost un politician care-şi convoacă echipa pentru discuţii, a fost un lider suprem care îşi adună slujitorii pentru a asigura responsabilitatea colectivă pentru o decizie care poate schimba arhitectura de securitate în Europa şi poate duce la un război oribil în Ucraina, comentează „The Guardian”.

Tot mai izolat

Într-un semn al izolării sale în creştere, fără interlocutori care să-i răspundă sau să dezbată idei, Putin a început recent să se întâlnească cu politicieni, inclusiv cu propriii săi miniştri, la mese ostentativ de lungi, aparent ca o precauţie anti-Covid. Dar la şedinţa Consiliului de Securitate de luni, când o masă lungă ar fi părut potrivită, Putin s-a aşezat singur, cercetându-şi subalternii de la o distanţă absurdă, în timp ce aceştia se mişcau stângaci pe scaune aşteptându-şi rândul să răspundă docil şefului.

Vladimir Putin si Consiliul de Securitate al Rusiei FOTO EPA-EFE

FOTO EPA-EFE

Din spatele biroului său, zâmbind frecvent, Putin şi-a ascultat rând pe rând membrii Consiliului de Securitate. Din acest organism fac parte unii dintre puţinii oameni care ajung la Putin, dar chiar şi unii dintre ei au părut uimiţi de situaţie şi nervoşi să-şi spună replicile şi să scape.

Serghei Narîşkin, şoimul şef al serviciului de spionaj al Rusiei, cunoscut pentru declaraţiile sale agresive anti-occidentale, s-a bâlbâit inconfortabil în timp ce Putin îl întreba dacă susţine decizia.

„Vorbeşte direct!”  l-a repezit Putin, de două ori.

În cele din urmă, când a reuşit să scoată cuvintele, Narîşkin a spus că sprijină „LNR şi DNR să devină parte a Rusiei”. Putin i-a atras atenţia imediat că nu acesta este subiectul discuţiei. A fost o „scăpare“ bine cântărită care facea parte din scenariu, s-au întrebat unii analişti?

Unii au sugerat că ar fi putut fi un scenariu atent regizat pentru a arăta Occidentului ce alte opţiuni ar putea fi disponibile, dar expresia cu adevărat tulburată a lui Narîşkin sugera altceva.

Este greu de spus dacă Putin s-a decis cu luni în urmă ce să facă în privinţa Ucrainei, dar era cu siguranţă clar că decizia privind recunoaşterea celor două republici fusese luată cu mult înainte de acest ciudat eveniment pus în scenă.

Au fost foarte puţine schimburi de opinii, iar ideea că totul a fost spontan a fost subminată şi mai mult de faptul că prim-planurile cu ceasurile anumitor participanţi păreau să sugereze că transmisiunea „în direct” a fost de fapt filmată cu câteva ore mai devreme.

Acest lucru nu l-a împiedicat pe Putin să sublinieze în mod special că evenimentul a fost într-adevăr un schimb de opinii sincer.

Toţi dintre voi ştiu şi vreau să subliniez în mod special acest lucru... Nu am discutat nimic despre asta cu voi înainte. Nu v-am cerut părerea înainte. Asta se întâmplă spontan, pentru că am vrut să vă aud părerile fără nicio pregătire prealabilă

Vladimir Putin

Apariţia lui Putin la doar câteva ore mai târziu, cu discursul său lung, pregătit în prealabil şi amplu, a făcut ca afirmaţia că acesta ar fi fost un proces decizional luat în timp real să fie şi mai puţin plauzibil. 

Nu toată lumea a fost atât de entuziasmată: prim-ministrul, Mihail Mişustin, a vorbit scurt şi sec, părând vizibil inconfortabil. Nedorind să-l lase fără să jure fidelitate faţă de decizia care era deja inevitabilă, Putin l-a întrebat direct dacă o susţine. Mişustin a bolborosit că da. Toţi au fost înregistraţi că susţin această decizie, nimeni nu va putea să iasă mai târziu şi să pretindă că s-a opus.

Decizia de recunoaştere a celor două republici „aşa cum sunt”, după luni de scenarii apocaliptice, ar fi probabil acceptată în privat de Kiev şi Occident ca un rezultat bun.

Dar se pare că Putin are mult mai mult în minte decât pur şi simplu să ia o bucată din estul Ucrainei şi să îşi asume responsabilitatea formală pentru teritoriile pe care deja le controla de facto.

Ultimele cuvinte ale lui Putin, că, dacă Kievul nu va opri violenţa, ar fi responsabil pentru „vărsarea de sânge care va urma”, au fost de rău augur. Sună, pur şi simplu, ca o declaraţie de război, conchide „The Guardian “.

Rusia


Ultimele știri
Cele mai citite