Vladimir Putin, adevăratul câştigător al crizei bancare din Cipru
0
Veştile despre colapsul Ciprului au fost foarte proaste, cel puţin din punctul de vedere al ruşilor. Mai întâi a fost condiţia salvării care a forţat Ciprul să impună o taxă de 9,9% pe depozitele mari, multe dintre ele fiind deţinute de de ruşi. Apoi a venit vestea că cea de-a doua bancă ca mărime din Cipru va intra în faliment. Sute de conturi bancare pline de miliarde de euro din Rusia vor fi expropriate sau, în cel mai bun caz, îngheţate.
Consecinţele nu sunt chiar atât de grave, dar închiderea Cirpului ca centru bancar offshore înseamnă că o parte importantă din afacerile ruseşti din ultimele două decenii se va încheia. În mod public, guvernul rus nu este de acord ca propriul capital să fie ţinut peste mări şi ţări, spune Anna Nemtsova pentru „Foreign Policy“. „Din punctul meu de vedere, ei vor continua să fure ceea ce deja a fost furat“, declară Dmitri Medvedev despre noua taxă cipriotă impusă, parafrazându-l pe Lenin când apăra furtul revoluţionarilor bolşevici.
Dar, deşi nimeni nu ştie cu adevărat câţi bani ruseşti se află în băncile Ciprului, este foarte clar că unii dintre cei afectaţi sunt foarte apropiaţi de centrul puterii politice a Rusiei. Conform agenţiei „Moody“, corporaţiile ruseşti, inclusiv Gazprom, au ţinut peste 23 de miliarde de euro în băncile cipriote. Mai mult decât atât, mulţi ruşi influenţi au transferat bani în băncile de-acolo sperând ca într-o zi să trăiască fericiţi şi confortabil într-un mediu mai uman, continuă Anna Nemtsova.
În ultimul deceniu, cea mai mare frică a ruşilor s-a adeverit: era aproape imposibil să ai o afacere înregistrată în Federaţia Rusă fără ameninţarea constantă a unui raid ostil al Fiscului. „Dacă afacerea ta era înregistrată la biroul nr. 46, cel mai mare birou de inspecţii din Moscova, oricine, oricând putea plăti fata de la ghişeu cu 800 de euro pentru a reînregistra afacerea ta cu numele lor“, spune analistul Iurii Krupnov, explicând mecanismul pe care îl foloseau oficialii. „Încă este un truc obişnuit pentru a prelua o afacere şi nimeni nu poate dovedi adevărul“, continuă el.
În aceste condiţii, nu este surprinzător că afacerile ruseşti preferau să se înregistreze în Cipru, care părea mai stabil şi care interzicea impunerea dublei impozitări a depozitelor.
Săptămâna trecută, un reprezentant al Dumei (camera inferioară a parlamentului rus) a solicitat publicarea unei liste a ruşilor cu bani în băncile cipriote ca să se vadă clar „cine e patriot şi cine e cipriot“. Curiozitatea aceasta a reflectat, de fapt, o opinie publică comună: „cei care pierd bani în Cipru astăzi, preferă să nu vorbească despre asta, iar oamenii de afaceri care şi-ai ţinut banii în Rusia râd victorioşi în faţa victimelor crizei“, a declarat Mihail Krilov, directorul Opora, o organizaţie naţională pentru afaceri mici şi mijlocii.
Oligarhii ruşi Alexander Lebedev şi Mihail Prokorov, amândoi asociaţi cu opoziţia „liberală“ rusă, au fost dispuşi să recunoască că au fost surprinşi de criza cipriotă în timp ce îi minimizau importanţa. Lebedev chiar a recunoscut că a pierdut în jur de 8.000 de euro în „raidul“ din băncile cipriote, dar a mărturisit pentru „The Guardian“ că „nici nu merită să vorbim despre asta“.
Pe lista celor cu investiţii în Cipru se mai află şi cel mai bogat om al Federaţiei Ruse, Alisher Usmanov, şi Gennady Timchenko, care este un apropiat al lui Putin, şi fostul partener de judo al preşedintelui Arkady Rotenberg, care are legături apropiate cu Gazpromul.
Mulţi moscoviţi se plâng că motivul pentru care Germania a orchestrat această criză a fost să-i pedepsească pe ruşii care se fereau de taxe. „Părea o exproprierea a bunurilor în stil bolşevic: toţi banii ruseşti sunt furaţi aşa că stăpânii lor ar trebui trataţi ca hoţi“, spune Igor Bunin, şeful Centrului pentru Tehnologii Politice, unul dintre cele mai mari centre de consiliere din Rusia.
Dar după runda iniţială de indignare născută atunci când s-au anunţat condiţiile impuse pentru salvarea Ciprului, Putin şi seniorii săi au fost destul de tăcuţi pe această temă. E posibil chiar să existe şi o parte bună pentru preşedintele rus. Cu paradisul fiscal favorit închis şi cu legislaţia americană care ameninţă cu sancţiuni din cauza încălcărilor drepturilor omului, elita rusească poate că e mai înclinată să-şi ţină banii în propria ţară, lucru care ar face-o mai dependentă de favorurile preşedintelui.
Se încarcă comentariile...
