SUA trebuie să se pregătească pentru o lume fără Putin. De ce Vestul nu are o percepţie corectă asupra autocraţiei din Rusia

Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK

Vesticii nu au o percepţie corectă până la capăt asupra intenţiilor preşedintelui rus şi riscă să piardă din vedere perspectiva unei Rusii fără Putin, relatează Foreign Policy într-un articol-argument intitulat „Time to Think About a World Without Putin”.

Vesticii văd în Putin un autocrat nemilos care urmăreşte să concentreze puterea şi să se îmbogăţească pe sine şi pe aliaţii săi - o percepţie nu lipsită de adevăr dar oarecum distorsionată. Iar asta pentru că Putin, ajuns la 68 de ani, este conştient că îmbătrâneşte şi nu vrea să lase lucrurile la întâmplare. De pildă, suita de schimbări constituţionale care cuprinde subtile însă importante comutări ale puterii pentru vremea în care Putin nu va mai fi la cârma statului - ele vor asigura stabilitatea politică construită de el în ultimele două decenii.

Poziţia asertivă a Rusiei sub regimul lui Putin - atât în imediata vecinătate, cât şi la nivel internaţional - e percepută ca agresiune făţişă cu singurul scop de a reabsorbi teritoriile pierdute odată cu destrămarea Uniunii Sovietice.

Viziunea nu e lipsită de adevăr, dar e oarecum distorsionată. Nu încape îndoială că Putin s-a folosit de toate pârghiile la dispoziţie - intimidare, fabricare de acuzaţii, violenţă - pentru a -şi consolida puterea iar în acest demers a acumulat şi o avere uriaşă.

Însă la nivel la stat, aceste acţiuni sunt mai degrabă mijloace decât scopuri în sine. Anterior ascensiunii lui Putin, în anii 1990, Rusia era percepută ca un stat-gangster în care oligarhii concurând pentru putere la limita legii transformau statul într-o marionetă în timp ce se foloseau de relaţiile politice pentru a prăda economia. Când a ajuns la putere în 2000, Putin nu a declarat război corupţiei, ci, în schimb, a pus supremaţia şi interesele statului mai presus de orice - de oligarhi sau lege. Cu toate că Rusia lui Putin nu duce lipsă de rent seeking (competiţie pentru transferuri de bogăţie protejate politic - statul lansează premii precum subvenţii, iar grupuri interesate încearcă să influenţeze guvernul pentru a pune mâna pe el şi anume prin lobbying, campanii de relaţii publice şi mită - definiţie britannica.com), împărţirea sferelor de influenţă este controlată de la vârf, în timp ce disputele între oligarhi sunt gestionate în culise.  

Avântul economic suscitat de creşterea explozivă a preţului petrolului în anii 2000, restricţionarea corupţiei şi redresarea afacerilor au schimbat complet viaţa ruşilor obişnuiţi, după situaţia disperată din anii 1990, punând bazele popularităţii lui Putin. Rusia a început să-şi asume o serie de riscuri calculate pentru a-şi consolida interese fundamentale de securitate din perspectiva sa, între care accesul la Marea Neagră şi hegemonia în Caucaz. Aceste mutări nu se datorează doar nostalgiei sovietice.

Apoi, Putin nu este singurul responsabil de modelarea politicilor externe şi interne, cum nu determină de unul singur structurile guvernamentale care le pune în aplicare. De fapt, el doar se află un fruntea unui colectiv de beneficiari (stakeholders) format din oameni de afaceri influenţi, securocraţi din forţele armate şi de securitate şi magnaţi regionali. Putin şi aliaţii săi sunt beneficiari direcţi ai poziţiilor de putere, dar există o reţea largă de beneficiari la fel de interesaţi să păstreze puterea şi accesul la resursele statului. - indiferent că la butoane e Putin sau altcineva.

În timp ce, în prezent, Putin are rolul atât de agitator cât şi de arbitru, leadershipul rus vrea o poliţă de asigurare prin care să împiedice următorii lideri politici să tulbure balanţa de putere stabilită în ultimii 20 de ani. Din perspectiva patriotică a lui Putin, asta înseamnă un preşedinte care să nu permită slăbirea statului rus din interior.

Mecanismul principal prin care să fie asigurată continuitatea şi stabilitatea politică în următorii 20 de ani a fost suita de modificări constituţionale recente ce a permis subtile dar importante comutări ale puterii.

Potrivit noii Constituţii, Duma (camera inferioară a Parlamentul rus) are puterea de a numi membri ai cabinetului care să se ocupe în principal de politicile economice şi interne, în timp ce preşedinţia are puteri mai clar delimitate de a decide miniştrii din domeniul securităţii şi politicii externe. Totodată, aşa-numitele Consilii - între care Consiliul de Securitate (anterior un organ consultativ pentru preşedinte) şi Consiliul de stat - capătă atribuţii sporite şi mai clar definite , ceea ce permite o separare mai accentuată a puterii dincolo de preşedinţie.

Teoretic, aplicarea acestor amendamente aşa cum se cuvine va îndrepta Rusia spre o formă de leadership bazat pe consensul beneficiarilor cheie mai degrabă decât pe un lider unic care să dirijeze totul. Ele necesită atât modificări ale legii, cât şi o transformare a culturii politice - or, asta presupune o fundaţie stabilă mai degrabă decât un sistem centrat în jurul unei persoane carismatice şi conectate. 

Adică o extensie contraintuitivă a mandatului lui Putin pentru a facilita tranziţia şi reformele unei ere post-Putin.

Tentativele anterioare de descentralizare a politicii în Rusia au fost în general lipsite de succes, iar în viitor se prefigurează mari provocări, de natură să restrângă abilitatea beneficiarilor de a menţine o unitate în absenţa unui lider unic.

Bugetul rus dominat de hidrocarburi va deveni şi mai presat în condiţiile unei producţii interne scăzute şi a diminuării sau stagnării cererii de petrol la nivel global. Limitările economice vor creşte insatisfacţia populară şi a tinerilor care vor cere liberalizarea pieţei. În anii 2030, vor putea apărea şi problemele demografice ce vor pune presiune pe piaţa muncii şi pe sistemul de pensii.

Ţinând cont de istorie şi de dinamicile de putere la nivel intern, este posibil şi scenariul în care plecarea lui Putin - prin retragere sau moarte - să provoace o competiţie acerbă a elitelor ruse, în măsura în care şi sub Putin politicienii, oligarhii şi oficialii de securitate concurau între ei pentru influenţă. Conflictul lor ar putea crea dezbinare în organismele guvernamentale aruncând structurile de putere într-un blocaj.

Acestea sunt transformări complexe ale peisajului politic ce riscă să devină provocări pentru administraţiile vestice dacă acestea nu se vor strădui să înţeleagă cum funcţionează leadershipul rus.

Prin urmare, Vestul trebuie să întrevadă cum va arăta Rusia fără Putin şi să fie atentă la oportunităţile de a cultiva şi susţine pe aceia din aceste structuri de putere care pot împinge Rusia într-o direcţie mai apropiată de interesele SUA.

În acest scop, SUA trebuie să fie extrem de calculate în aplicarea unor sancţiuni ţintite împotriva membrilor guvernului rus şi să fie suficient de flexibile în a renunţa sau relaxa din ele ca semnal de bună credinţă.

Calea multiplicării sancţiunilor riscă să alieneze o generaţie viitoare de lideri care se vor simţi rupţi şi străini de Vest.

SUA trebuie să aibă în vedere că schimbările în modul de guvernare şi tipurile de leadership sunt la 20 de ani distanţă, şi să depună eforturi pentru a lucra nu doar cu Moscova de azi, ci şi cu liderii din viitor, scrie Foreign Policy.