Ofertă de pace sau măr otrăvit? De ce nu prezintă încredere apelul lui Putin la un pact în domeniul securităţii cibernetice

Vladimir Putin şi calculatorul său de la Kremlin FOTO Arhivă

Arătat cu degetul pentru fabrica sa de troli şi atacurile cibernetice duse împotriva unor ţări occidentale, preşedintele rus Vladimir Putin propune un pact de neingerinţă electorală şi cooperare în domeniul securităţii cibernetice. Oferta pare mai degrabă un măr otrăvit.

Într-o declaraţie publicată de Kremlin la 25 septembrie, Putin îşi aduce aminte că „una dintre provocările majore ale lumii contemporane este riscul unei confruntări de amploare în spaţiul cibernetic”.

Ţinând cont de această ameninţare, evocată deja în repetate rânduri de Statele Unite şi Franţa, preşedintele rus susţine că îşi doreşte „garanţii mutuale de neingerinţă, inclusiv în procesele electorale”, şi un acord mondial în domeniul securităţii cibernetice. Oferta de dialog este adresată în principal Statelor Unite, dar nu exclude celelalte ţări.

Deloc surprinzător, propunerea a fost lansată într-un context de vigilenţă în Statele Unite faţă de o nouă încercare a Kremlinului de a se amesteca în alegerile pentru Casa Albă şi după un îndelungat efort de înăsprire a legislaţiei ruse cu privire la folosirea internetului. Şi, dincolo de cuvintele aranjate cu grijă, este destul de confuză, fără precizări nici măcar pe surse secundare. Nu întâmplător este privită cu mult scepticism, atât în Statele Unite, cât şi în Europa.

Această reţinere rezultă şi din faptul că Putin a arătat în repetate rânduri că una spune şi alta face, în tradiţia fostei Uniuni Sovietice.

Înainte de toate, preşedintele rus continuă să lege operaţiunile cibernetice sau de influenţă de segmentul privat, şi nu de stat. Prin urmare, Guvernul rus nu va putea fi învinuit de astfel de acte ostile şi nici nu îşi va asuma responsabilitatea în pofida probelor.

Apoi, Rusia a ignorat şi a încălcat în mod constant tratatele internaţionale, de la Convenţia de la Viena până la Carta ONU şi trecând prin Memorandumul de la Budapesta. Mai mult, în ultimii ani s-a dedat unor ample operaţiuni de dezinformare şi influenţare, lăsându-şi urmele în diverse procese electorale, mai ales în referendumul pentru Brexit şi în campania prezidenţială americană din 2016, dar şi în atacuri cibernetice asupra unor instituţii de stat din Occident şi unor organizaţii internaţionale, cum ar fi cancelaria lui Angela Merkel sau sediul Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice. Olanda, una dintre ţările predilecte ale atacurilor de acest tip, spune că s-a trezit pur şi simplu implicată „într-un război cibernetic” cu Rusia.

În ceea ce priveşte neinterferenţa în treburile interne ale unui stat, Putin nu trebuie decât să treacă în revistă prevederile articolului VI ale Convenţiei de la Helsinki - un act semnat de Leonid Brejnev - şi să nu le mai încalce. Însă interesul nu este acesta.

Păşind în istorie, propunerea lui Putin aduce aminte de toate demersurile făcute de Iosif Visarionovici Stalin la Conferinţa de la Yalta pentru a asigura glacisul strategic al Uniunii Sovietice călcând peste liberul arbitru al ţărilor din estul şi centrul Europei. În esenţă, preşedintele rus caută ca Statele Unite să-şi abandoneze aliaţii pentru a realiza un spaţiu separat.

Anterior de Putin, iniţiative de stabilire a unor norme internaţionale de comportament în spaţiul cibernetic au fost lansate de Statele Unite şi Franţa, dar fără succes. Statele Unite au deschis discuţii în acest sens la ONU, în 2013, dar acestea s-au lovit de logica blocurilor, cu Rusia şi China de o parte şi aliaţii occidentali de cealaltă parte. Preşedintele francez Emmanuel Macron a încercat reluarea lor în 2018, dar Rusia preferă de fapt cadrul ei de dezbatere.