Negocieri sau armă strategică? Jocul Moscovei înaintea unei posibile întâlniri Putin-Zelenski

Pentru Kremlin, negocierile interminabile sunt doar o parte a planurilor sale militare, susțin „ The Economist“ și „The Washington Post“.

FOTO AFP

Vladimir Putin continuă să transmită semnale privind o posibilă încheiere a ostilităților din Ucraina. Însă, potrivit mai multor analiști, eforturile diplomatice recente ar putea face parte dintr-o strategie mai largă de presiune politică și militară, fără intenția reală de a pune capăt conflictului.

Pe 15 august, la o zi după ce a participat la un summit cu președintele american Donald Trump în Alaska, președintele rus Vladimir Putin a revenit la Moscova, unde a convocat conducerea de vârf a statului în Sala Ordinului Ecaterina din Kremlin – un spațiu cu semnificație istorică, folosit adesea pentru evenimente de stat importante.

Într-un discurs adresat elitei politice ruse, Putin a elogiat „sinceritatea” liderului american și a reiterat dorința de a vedea un „sfârșit rapid” al războiului din Ucraina. Însă, potrivit unei analize publicate de „The Economist“, aceste mesaje publice pot avea o semnificație strategică mai profundă: nu semnalează o retragere, ci o reconfigurare tactică.

Diplomația ca instrument de influență

Pentru Kremlin, negocierile par să funcționeze ca un instrument complementar războiului, afirmă sursa citată. Obiectivul nu este doar militar, ci și politic: subminarea sprijinului occidental pentru Kiev, alimentarea tensiunilor interne din Ucraina și, în final, slăbirea influenței Statelor Unite în Europa.

De altfel, președintele Trump s-a arătat receptiv la mesajele venite de la Moscova. Potrivit relatărilor din presa internațională, la întâlnirea recentă de la Washington cu liderii europeni și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, liderul american ar fi afirmat că „Putin vrea o înțelegere – pentru mine”. Cu toate acestea, Trump nu a reluat sancțiunile împotriva Rusiei și nici nu a condiționat negocierile de un armistițiu.

Între timp, Kremlinul consideră garanțiile de securitate discutate în cadrul summitului de la Washington drept simbolice. Inclusiv apelul telefonic făcut de Trump către Putin în timpul întâlnirii cu liderii europeni a fost interpretat la Moscova drept un semnal de coordonare politică.

Revenire pe scena internațională

Întâlnirea de la Anchorage, Alaska, i-a oferit președintelui rus o oportunitate importantă: o ieșire din izolarea diplomatică. Putin, criticat de multe capitale occidentale în ultimii ani, a fost primit oficial și a fost tratat ca un actor politic major în arhitectura europeană de securitate.

Reacțiile din Rusia au fost pozitive. Ideologul Aleksandr Dughin a comparat momentul cu succesele țarului Aleksandru al III-lea – o figură istorică frecvent invocată de liderul de la Kremlin.

Un element semnificativ este și reacția opiniei publice din Rusia. Potrivit sondajelor recente, 70% dintre cetățeni consideră că armata rusă are succes în Ucraina, iar 60% susțin începerea unor negocieri de pace. Percepția unei victorii, chiar și simbolice, pare să domine discursul intern.

Condiții neacceptabile pentru Ucraina

Cu toate acestea, condițiile avansate de Rusia pentru un acord de pace sunt dificil de acceptat de partea ucraineană. Conform „The Economist“, printre cerințele Moscovei se numără recunoașterea anexării Crimeei, renunțarea Ucrainei la aderarea la NATO și organizarea de alegeri prezidențiale anticipate la Kiev.

În acest context, un oficial rus a declarat că „nicio înțelegere nu este posibilă cât timp Zelenski este la putere”.

Presiune internă și calcule externe

În spatele eforturilor diplomatice, Rusia se confruntă cu dificultăți economice. Deficitul bugetar a depășit deja ținta anuală stabilită pentru 2025, în condițiile în care cheltuielile publice au crescut cu 20% în primele șapte luni ale anului. Potrivit centrului de analiză Re:Russia, aproximativ 5% din bugetul federal este alocat în prezent pentru armata contractată desfășurată în Ucraina. În același timp, criza forței de muncă începe să afecteze sectoarele civile.

Cu toate acestea, Kremlinul speră că în lunile următoare va obține un avantaj militar în estul Ucrainei, mizând pe dificultățile de personal ale forțelor ucrainene. Dacă ofensiva nu reușește, scenariul de rezervă rămâne varianta diplomatică.

Negocieri și intenții reale

Pentru președintele rus, diplomația funcționează ca o „linie secundară” a frontului, susțin experții. Prin deschiderea unui dialog cu Trump, Putin urmărește să reducă presiunea internațională, să creeze fricțiuni între Ucraina și aliații săi și să testeze disponibilitatea Occidentului de a accepta concesii teritoriale.

Una dintre cerințele insistente ale Rusiei este cedarea regiunilor Donețk și Luhansk – zone pe care Moscova nu le controlează integral din punct de vedere militar. Astfel, presiunea diplomatică ar putea fi folosită pentru a declanșa o criză politică internă la Kiev.

Obiective strategice neschimbate

Scopul mai amplu al Kremlinului rămâne neschimbat: reconfigurarea ordinii de securitate post-Război Rece, reducerea influenței americane în Europa și slăbirea unității Uniunii Europene. Chiar și în cazul unei eventuale suspendări a ostilităților, spun analiștii, eforturile de destabilizare vor continua.

Max Boot, editorialist al „Washington Post“, avertizează că nu există motive să se creadă într-un progres diplomatic autentic. În opinia sa, campania diplomatică a Moscovei este menită să obțină un respiro pentru armata rusă, nu o soluție de pace.

Situația din teren: conflictul continuă

În paralel cu discuțiile politice, realitatea războiului rămâne dură. La doar câteva ore înainte de sosirea președintelui Zelenski la Casa Albă, un atac rusesc a provocat moartea a 14 civili în Ucraina, inclusiv doi copii. Ulterior, Rusia a lansat cel mai mare atac cu drone și rachete din ultima lună.