Mizează Putin pe un conflict îngheţat în Ucraina?
0
Rusia şi Japonia sunt oficial în război după ce, la 76 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, discuţiile care ar fi permis în sfârşit declararea păcii s-au prăbuşit luna trecută, arată într-un editorial deschis Richard Galant, de la CNN.
Cele două naţiuni nu ajuns să semneze un tratat de pace întrucât Rusia a refuzat să renunţe la cele patru insule din largul coastelor nord-japoneze pe care URSS le-a preluat în 1945. Joi, Washington Post a relatat că mii de cetăţeni japonezi care au evadat în urma acelei invazii de acum multă vreme îşi văd acum visul reîntoarcerii acasă spulberat din pricina noilor tensiuni legate de războiul din Ucraina. Rusia a anunţat că se retrage din negocierile cu privire la teritoriile disputate drept răspuns la sancţiunile pe care Japonia a decis să le impună după invazia Ucrainei.
Este exemplul clasic de „conflict îngheţat” de genul celor care au dăinuit în regiuni ale lumii mult după ce luptele au încetat.
Săptămâna trecută, atacurile cu rachete au continuat să lovească oraşele Ucrainei, în ciuda afirmaţiei ruşilor că îşi concentrează acum strategia războiului în partea estică a ţării. Deşi nimeni nu ştie cum se va derula mai departe războiul, oricare parte putând fi câştigătoare, pesemne sunt şanse destul de mari ca şi acesta să se preschimbe într-un conflict îngheţat.
Şeful serviciilor de informaţii militare ale Ucrainei a indicat recent că preşedintele rus vrea să despartă vestul Ucrainei de porţiunile separatiste ruse din est, creând o împărţire precum cea dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud.
Este un alt conflict îngheţat cu toate că ostilităţile din cadrul Războiului Coreean au luat sfârşşit pe 27 iulie 1953.
„Pentru o clipă săptămâna asta a părut o posibilitate abia perceptibilă că Rusia ar putea domoli atacul brutal în anumite părţi ale Ucrainei”, a scris Frida Ghitis, precizând că după discuţiile dintre cele două delegaţii de pace de la Istanbul, adjunctul ministrului rus al apărării a anunţat „reducerea drastică a activităţii militare” în jurul oraşelor Kiev şi Cernihiv pentru a spori „încrederea reciprocă”.
Dar poate avea cineva încredere în cuvântul lui Putin? „Cum se poate negocia cu un interlocutor care a făcut din minciună rutină, minţind repetat şi fără scrupule? Cum negociezi cu un regim care are un istoric lung de încălcare a angajamentelor internaţionale?”, scrie aceasta.
În Financial Times, Edward Luce a argumentat: „La un moment dat, Occidentul va trebui să vorbească cu inamicul pe care îl are, mai degrabă decât cu cel pe care l-ar dori. Asta presupune să încheie un fel de înţelegere cu Putin. Alternativa - ce urmăreşte capitularea necondiţionată a Rusiei şi expulzarea lui Putin - este un pariu pe care liderii occidentali nu îşi pot permite să-l tolereze".
Luce a remarcat că „Puţini cred că Putin va renunţa vreodată la ambiţia sa supremă de a încorpora Ucraina. Astfel că orice fel de înţelegere, ca să nu mai vorbim de încetarea focului, ar trebui luată drept o pauză tactică”. Perspectiva lui Luce e sumbră: „Ucraina ar putea fi forţată să sufere luni sau chiar ani de impas sângeros”.
Tot în FT, Lawrence Freedman, susţine că „deocamdată niciuna dintre părţi nu are o motivaţie să se angajeze într-o înţelegere pe termen lung. Fiecare aşteaptă eventuale progrese militare şi să-şi formeze o viziune mai clară asupra cursului probabil al războiului. Dacă perspectiva este a unui impas îndelungat, atunci ambele s-ar putea simţi obligate să facă compromisuri.”
Într-o conversaţie cu Peter Bergen, generalul-maior în retragere al SUA Mike Repass a spus că invazia rusă a „culminat” în urmă cu aproape o săptămână, ceea ce înseamnă că forţele lui Putin „nu mai au suficientă putere de luptă pentru a continua să-şi avanseze ofensiva”. Dar, a adăugat el, amploarea pierderilor de partea ucraineană nu este clară, ceea ce face extrem de dificil de previzionat cursul viitor al războiului, conchide Richard Galant.