Ce a făcut Putin la Dresda, în Germania comunistă, pe când era ofiţer KGB: mărturiile unui membru al Facţiunii Armata Roşie

FOTO Getty Images

Perioada în care Putin a fost detaşat la Dresda, în Germania de Est, este acoperită de mister, în măsura în care majoritatea documentelor asociate activităţilor biroului au fost arse şi KGB-ul spune că rolul preşedintelui lui rus acolo a fost unul obscur şi birocratic. Un membru al Facţiunii Armatei Roşii a dezvăluit însă, într-o poveste ce nu poate fi coroborată, că Putin a avut o altă misiune la Dresda.

KGB-ul a distrus şi transferat cu eficienţă documente ale activităţilor biroului său din Dresda din perioada colaborării cu serviciile secrete din estul Germaniei comuniste, de aceea  în arhive există acum doar dosare fragmentare. Singura urmă a unor operaţiuni secrete efectuate la Dresda este o scrisoare a lui Putin către şeful Stasi în care cere ajutor pentru restabilirea unei linii telefonice pentru un informator din poliţia germană care „ne susţine”.

Ani de-a rândul şeful aripii pentru contrainformaţii a Stasi, Markus Wolf, ca şi colegii de la KGB, au insistat cu emfază că rolul lui Putin a fost unul marginal şi că, dincolo de munca de recrutare a unor agenţi sub acoperire, tot ce făcea era să elaboreze rapoarte mărunte. Dresda e descrisă ca o locaţie provincială obscură, câtă vreme acţiunea adevărată avea loc în Berlinul de Est.

Unele mărturii sugerează că acest fapt e departe de a fi adevărat şi că, de fapt, Putin a avut parte de un antrenament intensiv în munca sa de destabilizare a politicii vestice, scrie Politico. Un membru al Facţiunii Armata Roşie, o grupare radicală de stânga care a terorizat vestul Germaniei în anii 70 şi 80, susţine că Putin a avut o misiune la Dresda, una de mare importanţă pentru scopurile Uniunii Sovietice, chiar şi în prag de colaps.

Acesta pretinde că s-a întâlnit cu Putin la Dresda şi că nimeni nu supraveghea sau bănuia ce se întâmpla acolo, nici americanii, nici Germania de Vest.

Forţa militară a devenit desuetă

Serviciile de Securitate sovietice şi-au dat seama că în lipsa unor arme adevărate împotriva Vestului trebuiau să apeleze la „măsuri active” pentru destabilizarea inamicului precum campanii de dezinformare şi discreditare, asasinate politice şi sprijinirea organizaţiilor care să coacă războaie în ţările aflate în dezvoltate din Orientul Mijlociu şi Africa, şi astfel să dezbine Vestul .

„Măsurile” au inclus şi suportul organizaţiilor teroriste. În Orientul Mijlociu, KGB-ul a stabilit legături cu numeroase grupuri teroriste marxiste, între care şi Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP), un grup desprins din Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (PLO), responsabilă de atacuri teroriste şi deturnare de avioane în anii 60 şi 70. Documente clasificate recuperate în anii 90 din arhivele Soviet Politburo arată profunzimea acestor conexiuni: şeful KGB a aprobat arme sovietice către PFLP şi l-a descris pe liderul grupării ca „agent de încredere al KGB”.

În Republica Democrată Germania (RDG) sau Germania de Est, KGB-ul a încurajat activ poliţia secretă Stasi să ia parte la „activităţile sale politice” din ţările în dezvoltare. Mai mult decât atât, cele mai importante servicii făcute KGB-ului s-au referit la suportul terorismului internaţional, potrivit unui fost analist sovietic de la CIA. De fapt, serviciile secrete est-germane erau în subordinea serviciilor ruse şi urmau îndeaproape ordinile şefilor sovietici . Până la sfârşitul anilor 60, Stasi a deschis o tabără clandestină de instruire pentru gruparea lui Yassar Arafat, iar aripa de contrainformaţii a Stasi condusă de Markus Wolf s-a implicat în colaborări strânse cu grupuri teroriste din lumea arabă, inclusiv cu Carlos Ramirez Sanchez sau Carlos Şacalul din cadrul PFLP, o figură notorie. Stasi a creat o reţea de tabere de antrenament în tot Orientul Mijlociu.

Oleg Kalugin, un fost general KGB care a fugit în SUA, a numit aceste activităţi „inima şi sufletul serviciilor sovietice”. Însă fostul şef al serviciului român de informaţii, Ion Mihai Pacepa, cel mai înalt ofiţer de servicii secrete din blocul estic care a cerut azil politic în SUA, a fost primul care a vorbit deschis despre operaţiunile KGB şi colaborarea cu grupurile teroriste. El a scris că fostul şef pentru contrainformaţii din KGB, generalul Alexander Sakharovsky, îi repeta mereu: „În lumea de azi, armele nucleare au făcut din forţa militară o vechitură, de aceea terorismul ar trebui să devină principala noastră armă”. Pacepa a mai dezvăluit şi că şeful KGB a lansat o operaţiune de sădire a unor sentimente antiisraeliene şi antiamericane în lumea arabă. În acelaşi timp, KGB a stârnit terorismul domestic în vest.

Facţiunea Armata Roşie, cunoscută şi ca Grupul Baader-Meinhof după iniţiatorii săi, a stârnit teroare în Germania de Vest la sfârşitul anilor 60 prin asasinate, atacuri cu bombe, răpiri şi jefuirea băncilor în scopul răsturnării „imperialismului şi monopolului capitalist”. Mai mulţi industriaşi şi bancheri de frunte au fost ucişi, între care şi directorul Băncii din Dresda, în 1977.

După o serie de arestări ale poliţiei vest-germane, la sfârşitul anilor 70, Stasi a început să ofere ascunzători în est membrilor, pe care îi găzduia în grupuri în clădiri de la periferiile Dresdei, Leipzigului şi Berlinului, şi le oferea identităţi false, a spus Franz Sedelmaye, un consultat german în materie de securitate care a lucrat ulterior cu Putin la Saint Petersburg.

Autorităţile din vestul Germaniei au descoperit că colaborarea dintre Stasi şi Facţiunea Armatei Roşii a mers şi mai departe: cinci ofiţeri de contrainformaţii Stasi au fost inculpaţi pentru a fi plănuit alături de gruparea radicală de stânga un atac cu bombă asupra unei baze militare majore din sud-vestul Germaniei, în 1981, şi asasinarea unui general america. Şefului Stasi Erich Mielke i s-au adus aceleaşi acuzaţii.

Dar legăturile dintre gruparea radicală de stânga şi KGB n-a fost niciodată investigate.

URSS a supravegheat îndeaproape toate operaţiunile Stasi. La cel mai înalt nivel, controlul KGB era atât de de strâns, potrivit unui membru al grupării, că Mielke nu putea trage niciun vânt fără a cere permisiunea Moscovei. 

„RDG nu putea face nimic în afara coordonării cu Sovietele”, a spus un dezertor de rang înalt din Stasi.

În acest context se desfăşura munca lui Putin la Dresda şi dezvăluirile unui membru al Facţiunii Armata Roşie par să se încadreze în aceste linii.

Ce făcea Putin la Dresda

Potrivit lui, în perioada petrecută de Putin în estul Germaniei, Dresda a devenit un punct de întâlnire al grupării, mai ales pentru că nu erau urmăritori acolo cum se întâmpla la Berlin unde era plin de americani, francezi, britanici şi „toată lumea”, or „pentru ce aveam nevoie să întreprindem ne trebuiau provinciile, nu capitala”. Un alt motiv al alegerii acestei locaţii a fost faptul că şefii Stasi voiau să se distanţeze de asemenea activităţi: „Wolf era foarte precaut să nu fie implicat. Ultimul lucru pe care-l doreau indivizi ca Wolf şi Mielke era să fie prinşi că susţin o organizaţie teroristă. Ne-am întâlnit la Dresda cam de şase ori”.

Acesta şi alţi membri erau preluaţi de la gară de agenţi Stasi şi duşi la Dresda într-un loc sigur unde li se alăturau Putin şi colegi ai săi de la KGB. 

„Nu ne dădeau instrucţiuni directe. Spuneau doar: am auzit că plănuiţi asta, cum vreţi să o faceţi şi dădeau sugestii. Indicau şi alte ţinte şi ne întrebau ce avem nevoie. Întotdeauna ceream arme şi bani”.

Facţiunea le înmâna o listă cu armele necesare, listă care ajungea la un agent din vest, iar apoi armele erau lăsate pentru membri într-o locaţie secretă.

Putin era printre cei care coordonau aceste întâlniri şi cel puţin unul din generalii Stasi primea ordine de la el. Fostul membru al grupării spune că activităţile grupării care semăna teroare în Germania de vest au căpătat un rol-cheie în eforturile KGB -ului de a provoca tulburări şi instabilitate in Vest. Iar cum sfârşitul se anunţa aproape pentru URSS şi RDG, e posibil să fi devenit o armă pentru protejarea intereselor KGB. Exemple sunt orchestrarea asasinatelor preşedintelui Deutsche Bank, în 1989 , respectiv al preşedintelui Siemens, în 1986. Aceştia aveau poziţii politice sau erau angajaţi în activităţi considerate ameninţătoare pentru regimul sovietic.

Fostul membru al organizaţiei radicale spune că ei erau doar nişte pioni în jocurile de putere ale URSS, „nimic mai mult decât idioţi utili şi că „De aici a început totul. Ne foloseau pentru a tulbura, destabiliza şi crea haos în vest”.

Întrebat despre suportul acordat de poliţia secretă est-germană Facţiunii Armatei Roşii, Horst Jehmlich, cel din spatele aranjamentelor Stasi, care a lucrat îndeaproape cu Putin, a declarat că membrii grupării erau aduşi în estul Germaniei „pentru a-i îndepărta de la terorism”.

„Stasi voia să prevină acţiunile teroriste şi să-i oprească în a reveni la măsuri teroriste. Voia să le dea o şansă la reeducare”, a spus acesta.

Întrebat însă dacă KGB a fost cel care a dat tonul, dacă Putin era cel cu care membrii se întâlneau la Dresda şi dacă era posibil ca ordinele de atac să provină de la KGB, acesta a spus: „Nu ştiu nimic despre asta. La momentul când a fost informaţie clasificată nu ştiam. Nu ştiu dacă asta a presupus implicarea serviciului secret rus. Dacă aşa au stat lucrurile, atunci KGB-ukl a încercat să prevină ca cineva să afle de material. Ar fi spus că este o problemă germană. Ei au reuşit să distrugă mult mai multe documente decât noi”.

Povestea fostului membru al Facţiunii Armata Roşie este aproape imposibil de verificat, majoritatea camarazilor săi fiind ori în închisoare, ori morţi. Alţii dintre cei implicaţii se presupune că s-au făcut nevăzuţi. 

Un aliat apropiat al lui Putin din KGB a sugerat că asemenea acuzaţii sunt extrem de sensibile subliniind că nicio conexiune între KGB şi facţiunea menţionată sau orice alte grupări teroriste europene nu a fost dovedită vreodată şi nici nu ar trebui ca cineva să se încumete la aşa ceva.

Klaus Zuchold, unul din recruţii lui Putin în Stasi, a oferit unele detalii despre implicarea lui Putin în „măsurile active” de atunci. Zuchold, care a fugit în vest, a declarat pentru publicaţia germană Correctiv că Putin s-a interesat de un studiu despre otrăvuri mortale care nu lasă urme şi a plănuit o acţiune de compromitere a autorului acelui studiu prin plantarea de materiale pornografice. Nu se ştie dacă fost şi pusă în practică. Acesta a mai spus că activităţile lui Putin au implicat instruirea lui Rainer Sonntag, un neo-nazist notoriu deportat în Germania de Vest în 1987. Întors în Dresden după căderea zidului Berlinului, acesta a contribuit la creşterea dreptei extremiste în Germania.

Momentul căderii zidului Berlinului a fost o experienţă marcantă pentru Putin, în pofida tuturor semnalelor că prăbuşirea blocului comunist era aproape. Putin şi colegii săi din Dresda erau conştienţi de asta şi se străduiau să salveze reţelele de informaţii, însă totul s-a întâmplat deodată. La momentul când tulburările au ajuns şi la Dresda, după o lună, au fost prinşi parţial nepregătiţi. Mulţimea s-a adunat la birourile Stasi, iar Putin şi colegii săi s-au baricadat în vilă. „Am ars hârtii zi şi noapte”, avea să povestească Putin. „Am distrus tot - toate comunicaţiile, listele de contacte şi reţelele agenţilor noştri. Numai eu personal am ars volume uriaşe de materiale. Am pus pe foc atât de multe lucruri că ne-a explodat cuptorul”.