Ruşii au încercat să-şi supună religios Moldova şi Valahia, dar s-au mulţumit şi cu Basarabia
0
Istoricul Tudor Ciobanu, cercetător ştiinţific la Institutul Istorie al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău, spune că pofta ruşilor era mai mare. Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, militarii Imperiului Rus l-au dat jos pe Mitropolitul Moldovei de la Iaşi şi au numit ierarhi bisericeşti în numele românilor.
În ajunul vizitei Patriarhului de la Moscova, care vine să sărbătorească 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Chişinău şi Hotin, de fapt două secole de prezenţă a Bisericii Ortodoxe Ruse în Basarabia, „Adevărul“ vă povesteşte cum ruşii au intervenit brutal în treburile Bisericii Ortodoxe Române.
În următoarele zile veţi citi pe adevarul.md (sau în cele patru pagini ale ediţiei de joi, 5 septembrie) mai multe opinii ale persoanelor avizate despre soarta parohiilor şi enoriaşilor din regiunea dintre Prut şi Nistru.
Într-un prim material despre cei 200 de ani de intervenţii brutale ale ruşilor în treburile Bisericii Ortodoxe Române, academicianul Andrei Eşanu afirmă că din 1821 până în 1917 scaunul mitropolitan va fi ocupat exclusiv de ierarhi de etnie rusă. Aceştia au depus permanent eforturi pentru substituirea cărţii, învăţământului şi serviciului divin în limba română cu cel în limba slavonă şi în limba rusă.
Ruşii au intervenit brutal în treburile Bisericii Ortodoxe Române încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea
Tudor Ciobanu, cercetător ştiinţific
Interesul Imperiului Rus pentru cucerirea spaţiului românesc cuprins între pământurile Transnistriei, munţii Carpaţi şi Dunăre se conturează prin războaiele ruso-austro-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Atunci a fost anexat teritoriul din stânga Nistrului, iar Ţara Moldovei şi Ţara Românească au cunoscut ocupaţia militară imperială pe parcursul a câtorva ani.
În timpul ocupaţiei instalate odată cu războiul din anii 1787-1792, Imperiul Rus a încercat să intervină brutal şi în organizarea bisericească, numindu-l la 10 februarie 1792 pe Gavriil Bănulescu-Bodoni mitropolit al Ţării Moldovei, dar, imediat după retragerea ruşilor din Principate, acesta este arestat şi trimis la Istambul. La presiunea Rusiei, a fost eliberat, fiind numit mitropolit al Poltavei (1793-1799), apoi mitropolit al Kievului (1799-1803).
Războiul din anii 1806-1812 a avut consecinţe mai grave pentru spaţiul românesc. Şi în timpul acestei ocupaţiei militare ruşii au intervenit brutal în administrarea celor două ţări româneşti, inclusiv şi în viaţa bisericească. Astfel, prin ucaz imperial, în anul 1808, acelaşi Gavriil Bănulescu-Bodoni este numit mitropolit al Valahiei, Moldovei şi Basarabiei, titulatură asemănătoare cu cea pe care o purta şi feldmareşalul Alexandru Prozorovski – comandantul şef al armatei în Moldova, Valahia, Basarabia şi de pe ambele maluri ale Nistrului. Coincidenţa nu este întâmplătoare. Ambele instituţii urmăreau acelaşi scop – supunerea Moldovei şi Valahiei. Pe perioada războiului, noul mitropolit a introdus în viaţa bisericească a principatelor elemente caracteristice Imperiului Rus, iar toate mişcările lui erau coordonate cu autorităţile politice regionale sau centrale ale imperiului.
Prin ucaz imperial, în anul 1808, acelaşi Bodoni este numit mitropolit al Valahiei, Moldovei şi Basarabiei. Tudor Ciobanu, istoric
După semnarea nefastei păci din luna mai 1812, armatele ţariste nu s-au retras imediat de pe teritoriul ţărilor române. Ocupaţia militară a continuat, în pofida iminenţei atacului lui Napoleon. Imperiul Rus avea nevoie de timp pentru a se dumeri ce să facă cu noua achiziţie teritorială, la care, pe finalul tratativelor, nu au mai sperat.
Împărţeau cu Ciceagov parohiile
În urma discuţiilor cu amiralul Ciceagov, mitropolitul Gavriil a propus ca pe teritoriul nou anexat să fie înfiinţată Eparhia Chişinăului şi Hotinului, invocând pe lângă diferenţele de limbă şi tradiţii, faptul că în spaţiul pruto-nistrean se aplica legislaţia civilă locală. Totuşi, mitropolitul era nemulţumit că după ce a avut în stăpânirea sa mitropolii, acum a ajuns să conducă o eparhie. La 19 august, Ciciagov îl anunţă pe Bănulescu-Bodoni că va interveni pe lângă preşedintele Divanurilor Krasno-Milaşevici, ca acesta să-l anunţe pe episcopul de Huşi că ţinuturile de dincolo de Prut, care se aflau în stăpânirea lui, vor trece la Eparhia Chişinăului şi Hotinului. A doua zi, pe 20 august, mitropolitul Gavriil scrie tuturor protopopilor din Episcopia Huşului aflaţi în partea stângă a Prutului să vină cât de curând la Iaşi, unde au şi fost înştiinţaţi despre trecere în supunerea rusă. Iar pe 16 septembrie 1812 Gavriil i-a cerut lui Krasno-Milaşevici să-l desemneze pe episcopul de Roman, Gherasim, administrator al Mitropoliei Moldovei. Până la înfiinţarea oficială a noii eparhii, mitropolitul, susţinut de Ciceagov, a propus câteva măsuri de ordin organizatoric. Printre acestea se numără şi finanţarea eparhiei de la bugetul local al guberniei Basarabia. Tot în această perioada s-a decis crearea Semninarului Teologic, care avea printre sarcinile sale şi contribuirea la însuşirea limbii ruse.
Rusificare prin Biserică
Ulterior, evoluţia vieţii bisericeşti din gubernia Basarabia a fost dependentă de viaţa politică, caracterizată prin rusificare şi distrugerea elementelor tradiţionale. La fel ca şi în cazul desemnării gubernatorului sau a şefului administraţiei urbei Chişinău, doar primul conducător al Eparhiei Chişinăului şi Hotinului a fost român. Pe lângă faptul că documentaţia emisă de organele centrale ale eparhiei erau întocmite în limba rusă, cu timpul şi însemnările în registrele parohiale sunt scrise doar în rusă, în pofida faptului că populaţia şi slujitorii bisericeşti erau localnici. Astfel, către anii 40 ai secolului al XIX-lea în mai mult de jumătate din parohii însemnările în registre erau trecute în rusă, cu toate că în multe cazuri slujitorii semnau în română. Iar la începutul anilor 70 ai aceluiaşi secol limba română a fost interzisă în bisericile din Basarabia.
Tudor Ciobanu, cercetător ştiinţific
Istoricul Teodor Candu ne povesteşte cum era organizată Mitropolia Moldovei până la ocuparea teritoriului dintre Prut şi Nistru de către ruşi, remarcând că până la acea dată mitropoliţii moldoveni erau aleşi din rândul ierahilor locali şi nimeni nu le impunea vreo decizie, nici măcăr Patriarhul Ecumenic.
Veaceslav Stăvilă analizează rolul pe care l-a jucat ierarhul român Gavriil Bănulescu-Bodoni în teritoriile ocupate de militarii ruşi, pornind de la descriirea pe care i-a făcut-o mitropolitului poetul Aleksandr Puşkin.
Doctorul în ştiinţe istorice Maria Danilov, de la Muzeul Naţional de Istorie din Republica Moldova, susţine că Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a avut şi merite la dezvoltarea culturii române şi că a depus eforturi pentru ca basarabenii să nu fie fi rusificaţi.
Profesorul universitar Gheorghe Palade relatează cum a apărut Mitropolia Basarabiei şi care au fost doleanţele ierarhilor din provincia dintre Prut şi Nistru de după revoluţia rusă din februarie 1917.
Se încarcă comentariile...
