GALERIE FOTO Femeile care păzesc pădurile Moldovei

Pot să tragă cu puşca, să taie lemne şi să pună pe fugă orice braconier. 40 de femei din Republica Moldova practică o profesie care nici măcar nu are feminin în dicţionar, cea de pădurar.

La patru kilometri de satul Bursuc, Nisporeni, Angela Petrov (41 de ani) ne aşteaptă în faţa unei case ca-n poveşti. Trandafirii, crinii şi bujorii ce înfrumuseţează grădina şi foişorul acoperit cu paie din curte ne dau de înţeles că florile sunt una dintre pasiunile gospodinei. Ne invită în casă. Miroase a pâine coaptă. „Am făcut câteva pâini mici, ca să ne ajungă pentru câteva zile. Nu-mi place să cumpăr franzele de la magazin“, ne arată pitele rumenite.

S-a născut în pădure şi lucrează aici de o viaţă. Zece ani a fost lucrător silvic şi de alţi zece este pădurăreasă. Vine dintr-o dinastie a oamenilor care au ales să ocrotească „plămânii Pământului“. Bunicii au fost pădurari, tatăl le-a continuat meseria, iar după moartea lui responsabilitatea a revenit mamei. „De mică am trăit în pădure. Tata m-a învăţat să păstrez natura, să nu distrug plantele rare, să îngrijesc şi să salvez animalele. Pe atunci nu-mi doream să rămân. Ai impresia că e plictisitor, că eşti rupt de lume, dar unde poţi avea mai multă libertate decât aici?“, se întreabă femeia. 

Acum are misiunea de a verifica zilnic peste 300 de hectare de pădure. Are grijă să nu ia foc vara, să nu fie măcelărite iarna şi să nu fie vânate ilegal animalele. E nevoită să fie pe cât de ordonată, pe atât de severă, nu pentru că ar vrea, ci „spre binele pădurii“. Aşa a câştigat respectul locuitorilor satelor din jur. „Primii trei ani, a fost greu. Lumea se gândea că a venit o tânără slăbuţă să le impună reguli. Cu timpul, s-au obişnuit cu mine. Nu vă uitaţi că sunt mai firavă. De fapt, ştiu să tai şi lemne, şi porci, mânuiesc puşca, mă pricep la toate“, se laudă pădurăreasa.

Ne-am convins de puterea acestei femei în timp ce mână cu iscusinţă o maşină de teren rusească, făcând slalom printre copaci şi bălţile rămase după ploaie.

ÎI LIPSEŞTE DOAR UN MARKET

Spune că n-ar putea trăi în oraş pentru că e prea multă gălăgie. Şi nici nu simte nevoia, în pădure are de toate. „Împreună cu soţul meu am renovat casa, am tras apă, lumină şi Internet, avem televizor şi maşină de spălat. Doar un market în preajmă nu avem. Asta-i toată diferenţa. De obicei, cumpărăm numai dulciuri, zahăr, chibrituri. În rest, fac de toate“, zâmbeşte femeia.

Are grădină, vie şi livadă, creşte păsări şi un porc. Îşi împarte însă vietăţile cu o vulpe şireată, care dă târcoale gospodăriei. „În fiecare an iau 110 pui. O sută sunt pentru mine şi zece pentru vulpe. Ne poate vizita oricând, dar este felul ei de-a fi. Nu mă supăr“, povesteşte pădurăreasa.

Nu este singura jivină care o vizitează. Din când în când vine şi o căprioară. „Am găsit-o când era mică şi am îngrijit-o, dar cu cât creşte şi prinde la puteri, vine tot mai rar. Ştie că la noi are mereu hrană. Ce-i drept, uneori îmi mănâncă florile şi o mai cert“, spune silvicultoarea.

N-ARE ODIHNĂ NICI LA PENSIE

În pădurea vecină, de lângă Cristeşti şi Secăreni, stăpână este mama Angelei - Maria Catana (66 de ani), pădurăreasă cu o experienţă de peste 20 de ani. Îmbrăcată în uniformă verde cu frunze de stejar pe epoleţi, femeia este însoţită de doi dulăi care-i execută comenzile întocmai. Ca să înţelegem că şi-n pădure se lucrează de dimineaţă până seara, ne enumeră câteva dintre activităţile recente: „Acum culegem flori de salcâm, apoi soc, tei, măceşe. Am plantat nouă hectare de frasin, arţar, stejar şi tot aşa“.

Nu i-a fost uşor să se afirme în această profesie practicată mai mult de bărbaţi. În prezent, din cei peste o mie de pădurari din toată ţara doar 40 sunt femei.

„În 1988 m-au luat doar în probe, dar m-am descurcat. Eram mai dură şi astfel am reuşit să mă impun. Ulterior, directorul a spus că i-ar plăcea să aibă numai femei în subordine. Noi suntem mai grijulii, mai responsabile“, îşi aminteşte specialista.

Nici ea n-ar putea respira alt aer decât cel al pădurii. „Am casă în Ciuciuleni. Mă duc, stau patru zile şi revin. De la 14 ani, de când m-am măritat, stau în pădure. Aici s-au născut şi au crescut fetele mele“, mărturiseşte femeia.

Chiar dacă a ieşit la pensie, nu s-a lăsat de meserie. „Câteodată îmi este greu şi zic că nu mai lucrez, dar îmi trece repede, pentru că îmi place ceea ce fac“, afirmă Maria Catana.

„CINE ARE PĂDURI ARE VIITOR“

Că femeile se pricep foarte bine la pădurărit ne confirmă şi Anastasia Ciobanu (57 de ani) din Hârjauca, raionul Călăraşi. Deşi nu vine dintr-o familie de pădurari, a ales să urmeze silvicultura la colegiu. Practică meseria de peste 30 de ani. „Eu aşa ştiu: cine are păduri are viitor, de aceea trebuie să le păstrăm“, este crezul ei.

Îşi iubeşte profesia şi este printre cei mai buni specialişti din ţară. A demonstrat-o câştigând de zece ori titlul de pădurarul anului. Reţeta succesului este simplă: „Ştiu fiecare poiană, fiecare copac şi observ imediat dacă ceva nu e în regulă. Am grijă ca oamenii să nu lase mizerie şi să nu vâneze ilegal“. Curajoasă, este gata oricând să-şi apere teritoriul. „Într-o iarnă, am reuşit să sperii un braconier care vâna căprioare. Deşi nu aveam armă, am alergat după el prin pădure. Bărbatul şi-a recunoscut fapta şi şi-a cerut scuze“, povesteşte pădurăreasa.

  Nu vă uitaţi că sunt mai firavă. De fapt, ştiu să tai şi lemne, şi porci, mânuiesc puşca. Angela Petrov Pădurăreasă

Directorul a spus că i-ar plăcea să aibă numai femei în subordine. Suntem mai responsabile. Maria Catana Pădurăreasă