Este Ucraina o ţară europeană?

Euromaidanul de la Kiev a schimbat soarta Ucrainei. FOTO The Nation.com

După primele două decenii de independenţă, guvernele din Ucraina au balansat în permanenţă între Rusia şi Europa. Acest balans s-a datorat diferitelor grupuri culturale şi politice care au fost folosite şi manipulate de puteri străine. Cu toate acestea, Euromaidanul a fost unic prin intensitatea sa şi prin efectul polarizator pe care l-a avut asupra Ucrainei. Balansul între Rusia şi Europa s-a sfârşit pentru Ucraina.

În prezent, criza ucraineană are altă natură atât pe plan intern cât şi extern, se arată într-o analiză Stratfor ce poartă semnătura lui Eugene Ciausovski.

Destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 a fost un moment de cotitură în istorie. Oficial a pus capăt Războiului Rece şi a permis ca 15 foste republici sovietice să devină state independente. Colapsul a fost dificil de gestionat pentru Rusia, care a fost martoră la pierderea imperiului său pe scena internaţională, în timp ce pe plan intern se desfăşura o altă luptă, de data aceasta cu o tranziţie haotică la democraţie şi capitalism .

Dezechilibrul politic ucrainean

Schimbarea a fost, de asemenea, extrem de provocatoare pentru celelalte foste republici sovietice, care nu mai experimentaseră independenţa de zeci de ani sau, în unele cazuri, de secole. Procesul a fost deosebit de dificil pentru Ucraina, care de-a lungul istoriei sale moderne a fost contestată şi împărţită geografic între Rusia şi Europa. „Există mai multe diferenţe culturale şi lingvistice în ţară. Limba ucraineană este vorbită în vestul şi centrul Ucrainei, în timp ce limba rusă este vorbită în principal în sud şi est. De fapt, la toate alegerile prezidenţiale de la declararea independenţei Ucrainei, fiecare victorie a fost o opţiune geopolitică, fie Vest sau Est. Primul preşedinte al ţării, Leonid Kravciuk, a ghidat Ucraina pe un curs naţionalist. Succesorul său, Leonid Kucima a încercat să direcţioneze ţara mai aproape de Rusia. Următorul a fost Viktor Iuşcenko care a venit la putere în timpul Revoluţiei Portocalii din 2004. El a adoptat o politică externă pro-occidentală. Succesorul lui Iuşcenko, Viktor Ianukovici, a venit de la Doneţk, inima industrială de est a ţării, şi a mutat ţara înapoi spre Rusia”, relatează autorul Stratfor.

Ucraina a pivotat înapoi spre vest

Tranziţia la actualul preşedinte Petro Poroşenko (care a crescut în provincia de vest Vinnytsia) de la Ianukovici în 2014, a fost, de asemenea, o premieră în istoria post-sovietică a Ucrainei. Spre deosebire de Revoluţia Portocalie, în care demonstraţii mari şi paşnice au condus la o tranziţie politică considerată legitimă de către toate părţile, demonstraţiile Euromaidan s-au soldat cu confruntări violente între protestatari şi poliţie. „Înlăturarea lui Ianukovici şi formarea unui guvern pro-occidental au fost văzute de Rusia ca fiind ilegale şi nelegitime. Schimbarea de guvern a stimulat o serie de evenimente, inclusiv anexarea de către Rusia a Crimeei, apariţia unei mişcări separatiste proruse în estul Ucrainei şi conflictul armat dintre forţele de securitate ucrainene şi separatiştii proruşi sprijinite în Doneţk şi Lugansk. Această succesiune rapidă de evenimente pare că a modificat iremediabil pendularea Ucrainei între Europa şi Rusia, prin modelarea occidentală a politicilor sale interne şi externe. Ucraina a pivotat înapoi spre vest, şi integrarea în Uniunea Europeană şi NATO a devenit din nou o prioritate a politicii sale externe. Dar faptul că Ucraina este acum într-un război activ cu Rusia şi că aceasta a pierdut controlul efectiv al Crimeei şi estul Ucrainei conturează o situaţie diferită şi dificilă, care va mai dura, cu care Kievul nu s-a mai confruntat până acum”, explică corespondentul Stratfor.

Eforturi americane şi europene pentru Ucraina

Conflictul a consolidat integrarea politică, geopolitică şi economică a Kievului cu Occidentul şi a creat mai multă disponibilitate (deşi nu fără limite) din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene pentru a sprijini Ucraina şi pentru a aduce ţara pe orbita occidentală. „Având în vedere istoria Ucrainei de balans constant între Est şi Vest, este tentant şi, probabil, logic să etichetezi această ultimă schimbare ca un alt balans temporar, care va fi probabil răsturnat la următoarele alegeri, sau poate chiar mai devreme. Acest argument pare deosebit de plauzibil dat fiind că acest conflict a afectat grav economia Ucrainei şi a subminat mijloacele de existenţă ale ucrainenilor. Hrivna, moneda ţării s-a devalorizat, iar guvernul a adoptat o serie de măsuri de austeritate dureroase pentru a-şi asigura un plan economic de salvare de la Fondul Monetar Internaţional(FMI)”, notează Ciausovski.

Aceşti factori, combinaţi cu influenţa continuă a Rusiei în ţară prin legăturile sale politice, culturale şi de securitate, s-ar părea să sugereze că este doar o chestiune de timp înainte ca Moscova să fie capabilă să-şi recâştige poziţia puternică în Ucraina, sau cel puţin pentru a neutraliza eforturile de integrare occidentală a guvernului ucrainean.

Mitul Rusiei s-a stins

Cu toate acestea, această ipoteză ignoră dinamica socială din ţară. „Am călătorit în Ucraina de mai multe ori în ultimii cinci ani, iar în ultima mea vizită am întâlnit ceea ce percep a fi o schimbare psihologică majoră în sentimentul popular. Oamenii de la Kiev, pe care îi cunosc de mult timp pentru apatia lor politică sau pentru atitudinea lor neutră s-au transformat în patrioţi ucraineni cu drepturi depline, care văd Rusia (şi Putin în special), ca inamicul numărul unu şi care votează acum pentru pro-occidentali sau chiar pentru partide radicale şi naţionaliste. Aceşti oameni se confruntă cu dificultăţile economice, dar ei spun că sunt dispuşi să suporte povara actuală dacă totul va avea un rezultat final. Ei îşi pun speranţele într-un guvern care este în măsură să ofere un viitor decent pentru copiii lor şi mulţi cred că o administraţie politică aliată cu Europa va fi mai în măsură să asigure un viitor decent. Cu toate acestea, răbdarea lor în ceea ce priveşte actualul guvern de la Kiev şi amestecul tot mai puternic al oligarhilor în politică ucraineană, nu este nelimitată, iar aceştia sunt bine conştienţi de faptul că includerea efectivă a Ucrainei în Uniunea Europeană sau NATO este o perspectivă îndepărtată. Dar cei cu care am vorbit au respins categoric ideea că Ucraina s-ar putea reorienta cu Rusia prea curand”, descrie Ciausovski.

Ucrainenii resping Rusia ca variantă politică şi geopolitică

În opinia autorului, descrierea nu este reprezentativă pentru întreaga ţară. Oamenii pe care i-am întâlnit în Kiev, Harkov şi în Odessa au puncte de vedere diferite. În aceste oraşe şi provincii lor, care sunt în mod normal bastioane de sprijin pentru partide şi politicieni pro-ruşi, Ciausovski a vorbit cu oameni care privesc cu scepticism guvernul de la Kiev şi care susţin mai puţin eforturile Kievului împotriva separatiştilor din Donbas. „Acest lucru nu se datorează faptului că oamenii susţin rebelii (mişcările separatiste din Odessa şi Harkov au eşuat), ci mai degrabă din dorinţa de a reconstrui relaţiile economice cu Rusia şi de a menţine legăturile cu prietenii şi familia dincolo de graniţă. În aceste zone, oamenii văd mai nuanţat conflictul şi nu se lasă cuprinşi de fervoarea naţionalistă care predomină în Kiev sau, în special, în Lviv. Cu toate acestea, aceste provincii s-au decis să rămână parte a Ucrainei, cu un guvern pro-occidental. Chiar şi aici, în ciuda dorinţei de a reconstrui relaţiile economice cu Rusia, ideea de o realiniere politică majoră cu Moscova nu mai este văzută ca viabilă sau chiar posibilă”, constată corespondentul Stratfor. La o analiză a provocărilor cu care se confruntă Ucraina este important să se ia în considerare faptul că ucrainenii au o capacitate şi o rezistenţă crescută pentru a îndura greutăţile economice cu care ţara lor se confruntă. „Ucraina este cunoscută pentru solul său bogat, ai impresia că întreaga ţară este o fermă mare punctată de câteva aşezări majore. În această cheie trebuie să măsurăm capacitatea Rusia de a-şi utiliza presiunile economice pentru a forţa o schimbare politică în ţară”, subliniază Ciausovski.

Occidentul se dovedeşte mai capabil

Există şi alţi factori care determină traiectoria politică şi externă a Ucrainei. Unul este de ordin generaţional. Ciausovski precizează că există deja o nouă generaţie post-sovietică în Ucraina, de la 25 de ani de la căderea Uniunii Sovietice. Un alt factor se referă la declinul geopolitic al Rusiei. Moscova este mai puţin capabilă de a-şi proiecta puterea în străinătate decât a fost timp de un deceniu, după cum s-a şi văzut prin incapacitatea sa de a prevedea sau de a preveni revolta Euromaidan. În opinia autorului, Rusia este cu siguranţă încă o putere relativ puternică în spaţiul ex-sovietic, dar capacitatea sa de a forma şi de a influenţa întreaga regiune se deteriorează, aşa cum Occidentul se dovedeşte mai capabil şi dispus să conteste Moscova în Ucraina, Republica Moldova şi Georgia.

Ucraina a intrat într-o perioadă fără precedent în istoria sa post-sovietică. „Armata ucraineană este angajată într-un război activ cu Rusia. Acum, singurul punct de consens pe care am dat în timp ce vizitam ţara a fost că toată lumea crede că războiul din est va fi unul lung. Memoria sovietică cu toată simbolistica ei se prăbuseşte, acum multe steaguri ale Ucrainei sunt dispuse pe străzile oraşelor. Deşi Ucraina rămâne diversă din punct de vedere cultural şi social, dar şi împărţită din punct de vedere al opiniilor, spectrul politic s-a schimbat. Partidele pro-ruse sunt marginalizate, în timp ce organizaţiile radicale, cum ar fi Sectorul Dreapta au fost integrate în mod oficial în aparatul de securitate al ţării. Numirea fostului preşedinte georgian şi fervent susţinător pro-occidental Mihail Saakaşvili ca guvernator al Odesei arată cât de mult s-a polarizat atmosfera în Ucraina. Numirea subliniază că reintegrarea politică a regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk este acum o posibilitate îndepărtată şi şansele sunt chiar mai mici pentru Crimeea”, relatează corespondentul Stratfor.

Ucraina, un nou curs al istoriei

Schimbarea fundamentală a Ucrainei ar trebui să fie, de asemenea, luată în considerare în contextul mai larg al impasului între Rusia şi Europa, care a fost precipitat de conflictul din Ucraina şi care a adus relaţiile dintre cele două părţi la cel mai mic nivel existent de la Războiul Rece încoace. În încheierea analizei Stratfor, se arată că deşi au existat negocieri constante pentru a aborda criza ucraineană de la început, prin mai multe acorduri de încetare a focului care au fost negociate, dar niciodată aplicate pe deplin, aceste discuţii nu au reuşit până acum să producă o rezoluţie permanentă. De fapt, sancţiunile UE şi SUA, exerciţiile militare constante ale NATO au îndepărtat şi mai mult Rusia de la masa de discuţii. „Zilele Ucrainei de balans politic permanent între Est şi Vest au încetat definitiv. La urma urmei, nu este nimic ca un razboi sa întărească atitudinile populare şi să ofere un nou curs al istoriei”, mai precizează Ciausovski în încheierea analizei sale.

Progrese minime la Minsk

Progrese au fost înregistrate marţi, la Minsk, la ultima rundă de negocieri cu privire la soluţionarea paşnică a conflictului armat din Ucraina, dar nu este vorba despre progrese majore, au anunţat negociatorii, relatează The Associated Press în pagina electronic, conform Mediafax.

Reprezentanţi din Ucraina, Rusia şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) în "Grupul de contact" s-au întâlnit marţi, în capitala belarusă, cu reprezentanţi ai rebeilor proruşi din estul Ucrainei. Trimisul OSCE la negocieri Heidi Tagliavini a declarat că atmosfera a fost mai "constructivă" decât la alte runde anterioare.

O serie de probleme politice, de securitate, umanitare şi economice sunt negociate la Minsk, inclusiv problema controversată cu privire la câtă autonomie pot primi regiunile aflate sub controlul separatiştilor proruşi.

Proteste împotriva rebeliunii

Aproximativ 300 de persoane au participat luni la un rar miting de protest faţă de rebelii proruşi, la Doneţk, cerând încetarea războiului în estul Ucrainei, în timp ce Statele Unite şi Rusia au îndemnat, din nou, toate părţile să implementeze acordurile de pace de la Minsk, relatează Euronews preluat de Mediafax.

O femeie a declarat că războiul este o mare "prostie". "Nu mai sunt furioasă pe nimeni. Nu-mi pasă dacă e ucrainean, tătar, rus. Nu contează. Este o fiinţă umană", a subliniat ea. Altă persoană a spus că mulţi locuitori din Doneţk regretă faptul că au votat pentru "independenţă" la referendumul care a avut loc anul trecut în oraş.

"Oamenii erau pierduţi (când au votat pentru rebeli). Iar acum toată lumea regretă acest lucru. Pentru că ne-au înşelat. Pur şi simplu ne-au înşelat. Asta e. Acum nu-i pasă nimănui de noi. Nimănui nu-i pasă, nimeni nu ne vede, nimeni nu ne înţelege", s-a plâns această persoană.

Liderul "republicii populare" de la Doneţk Aleksandr Zaharcenko a respins, ulterior, această dovadă a nemulţumirii oamenilor. El a subliniat că regiunea separatistă va continua să lupte pentru a rămâne independentă.

Sancţiunile împotriva Rusiei vor fi prelungite

Ambasadorii statelor Uniunii Europene au convenit miercuri la Bruxelles prelungirea cu şase luni a sancţiunilor instituite împotriva Rusiei, până la sfârşitul lunii ianuarie, relatează agenţiile AFP şi Reuters, citând surse diplomatice, conform Agerpres.

”Textul ce prevede prelungirea sancţiunilor până la 31 ianuarie a fost prezentat” ambasadorilor UE şi a fost aprobat prin 'consens', a declarat pentru AFP una dintre aceste surse neprecizate. Decizia urmează să fie aprobată de miniştrii europeni de externe, care se vor reuni luni la Luxemburg.

Această prelungire a fost luată conform poziţiei exprimate la Consiliul European din luna martie, şi anume corelarea sancţiunilor cu calendarul implementării acordurilor de pace încheiate la Minsk în luna februarie, menţionează o altă sursă. ”Ideea este să le prelungim până la sfârşitul lunii ianuarie pentru a putea evalua aplicarea acordurilor de la Minsk, ce trebuie să se încheie în luna decembrie, înainte de a lua o nouă decizie” privind încă o prelungire a sancţiunilor sau anularea lor, explică această sursă.

Respectivele acorduri prevăd în primul rând un armistiţiu, care a fost în general respectat până la începutul lunii iunie, când lupte violente au reizbucnit între armata ucraineană şi separatiştii proruşi, în timp ce prevederile economice şi politice ale înţelegerii de la Minsk sunt în continuare doar pe hârtie. Cele două tabere au început marţi noi tratative, dar fără să se înregistreze progrese.

Sancţiunile adoptate împotriva Rusiei după anexarea Crimeii şi declanşarea conflictului armat din estul separatist al Ucrainei expiră la sfârşitul lunii iulie, astfel că blocul comunitar trebuie să ia o decizie privind prelungirea lor. Aceste sancţiuni prevăd interdicţii de viză şi îngheţarea conturilor unor responsabili ruşi sau ucraineni proruşi, precum şi măsuri împotriva unor companii ruse din sectoarele militar, petrolier şi bancar.