EDITORIAL „Ofertele“ lui Lavrov

0
0
Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Vizita ministrului rus de Externe la Chișinău ne-a furnizat indicii prețioase asupra conduitei cercurilor politice autohtone, ba mai mult, ne-a livrat o imagine a conștiinței publice care ar trebui să ne alerteze: „Eu nu am impresia că Moldova alege între Uniunea Europeană și Federația Rusă.

Indiferent de rezultatele pe care le demonstrează sondajele de opinie, nu există niciun fel de contradicție între procesele integraționiste în Vestul și în Estul Europei, deoarece toate acestea urmăresc același scop: libertatea de circulație a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor și a forței de muncă", a spus Serghei Lavrov.

Era doar o complezență a demnitarului de la Moscova față de susceptibilitățile gazdelor sale, care trebuiau să-și salveze „obrazul european" sau, de bună seamă, dialogul pe care l-a avut dl Lavrov cu guvernanții moldoveni i-a întărit senzația că interesele rusești în Moldova nu sunt periclitate sub nicio formă?.. Intuim ușor răspunsul la această întrebare, după rezultatele vizitei oficialului rus și după declarațiile făcute.

Lavrov a obținut prelungirea tratatului de bază moldo-rus cu alți zece ani, Chișinăul nu a ridicat obiecții, chiar dacă Moscova nu și-a respectat angajamentele legate de încetarea sprijinului pentru separatismul transnistrean și de evacuarea completă a trupelor și armamentului din stânga Nistrului. Lavrov oferă garanții rusești pentru un „stat comun" cu Transnistria și, ca o consecință firească, ne invită să aderăm la Uniunea vamală ruso-bielorusă. Iar pentru a mai flata nițel orgoliul geopolitic al gazdelor sale - că tot vorbea Andrei Popov, viceministrul moldovean de Externe, despre „pilotajul la mare altitudine" de care a dat dovadă Chișinăul în cadrul acestor discuții - Lavrov a sugerat Republicii Moldova să adopte poziția Rusiei față de scutul antirachetă american amplasat în România. Ultima propunere echivalează cu faimoasa clauză din tratatul româno-sovietic, semnat de Ion Iliescu la Moscova în aprilie 1991, care stipula că România și URSS nu vor adera la vreo alianță militară ostilă uneia dintre părțile semnatare. Era o clauză împotriva NATO care, din fericire, nu a mai funcționat. Va funcționa în cazul Basarabiei?

Ce poate opune diplomația unei țări mici, oricât de iscusiți i-ar fi reprezentanții, ofensivei unui imperiu? Georgia a blocat ani în șir accesul Rusiei în Organizația Mondială a Comerțului (unde deciziile se iau prin consens), și-a permis acest curaj: suportase un război de agresiune și avea niște teritorii anexate „pe bune" de ruși. Lavrov nu le-a propus moldovenilor să recunoască „independența" Abhaziei și Osetiei de sud, dar a întins destule capcane pentru o guvernare slabă, măcinată de conflicte interne, incapabilă să aplice un program de reforme care să ne dea sentimentul că am trecut Rubiconul. Nu te poți integra și cu Rusia, și cu Europa, cum nu poți împăca un sclav cu un om liber. Lavrov știe foarte bine acest lucru dar susține contrariul la Chișinău, deoarece guvernanții noștri nu au explicat moldovenilor că o asemenea „struțocămilă" nu există sub soare. Au avut alte priorități.

Republica Moldova


Ultimele știri
Cele mai citite