Analiză Stratfor: Calmul de la Kremlin se transformă în nelinişte

Pentru a înţelege intrigile şi jocurile de putere de la Kremlin trebuie să ne reamintim de perioada sovietică şi specificul ei în ansamblu. Kremlinologii de astăzi continuă să studieze întâlnirile personale şi schimbările de posturi în guvern, în special schimbările referitoare la cine supraveghează cele mai influente instituţii guvernamentale şi afaceri.

Dat fiind că Rusia este mai deschisă decât Uniunea Sovietică, mai multe părţi sunt vizibile, care, însă, pot crea confuzie printre experţi. Odată cu căderea Uniunii Sovietice, proprietatea sau influenţa asupra statului, dar şi asupra bunurilor independente a devenit crucială. Bunurile şi companiile oferă elitelor nu doar unelte de modelare a politicii, ci şi surse de profit, se arată într-o analiză Stratfor.

Multe grupări de la Kremlin folosesc în continuare anumite instituţii media pentru scurgerile de informaţii. De exemplu, Serviciul Federal de Securitate (FSB) ar folosi Itar-Tass, Izvestia şi Sputnik (fosta agenţie de ştiri RIA Novosti) pentru a efectua scurgeri de informaţii şi a-şi impune agenda proprie. Acesta foloseşte, de asemenea, postul de televiziune Russia Today pentru a-şi răspândi propaganda în exterior. Elita apropiată de gigantul rus de gaze „Gazprom” în mod subtil răspândeşte informaţii prin intermediul postului de radio „Ecoul Moscovei” (Эхо Москвы), una din ultimele instituţii media independente din ţară. Grupurile mai liberale din opoziţie apelează la publicaţia Novaia Gazeta sau Moskovskii Komsomoleţ, iar membrii elitei anti FSB din Rusia s-ar folosi de publicaţia Nezavisimaia Gazeta pentru scurgeri de informaţii.

Un alt mijloc de a-i urmări pe membrii elitei de la Kremlin sunt reţelele de socializare, în special Vkontakte, Instagram, Twitter, YouTube şi Facebook. Cei mai mulţi dintre liderii de top ai Rusiei nu folosesc astfel de reţele, deşi există unele excepţii importante precum preşedintele cecen Ramzan Kadârov şi consilierul prezidenţial al lui Putin, Vladislav Surkov. Totodată, urmărirea profilurilor membrilor familiilor elitei de la Kremlin de pe reţelele de socializare este o altă cale de a aduna indicii despre activitatea lor.

Actuala elită de la Kremlin

Studiind Kremlinul sub conducerea preşedintelui rus, Vladimir Putin, Stratfor a văzut multe iteraţii despre cine şi ce sunt considerate a fi cele mai puternice elite şi instituţii, având în vedere că ciclul politic al Rusiei este direct legat de atmosfera generala a ţării şi de predispoziţiile psihosociale ale populaţiei. Putin a venit la putere după mandatul prezidenţial dezastruos al lui Boris Elţin, care a lăsat ţara într-o situaţie economică foarte gravă, fragmentată regional şi dezorganizată politic, şi într-un cotext istoric complicat, când Rusia se confrunta cu probleme majore de securitate în Caucazul de Nord.

Ascensiunea lui Putin nu a presupus eliminarea elitei aflate la putere înainte ca acesta să devină preşedinte. El a trebuit să se confrunte cu nenumărate grupări aflate în lupta pentru putere cum ar fi loialiştii lui Elţin, oligarhii, comuniştii, partidele liberale, FSB-ul, clanurile cecene şi altele. Când încă era şef al FSB-ului şi premier, Putin a început să-şi adune în jurul său propriii loialişti care mai târziu l-au ajutat să-şi consolideze puterea în timpul primilor ani de mandat. În timp ce-şi punea bazele puterii sale, Putin a stabilizat Rusia din punct de vedere economic şi regional şi a suprimat răscoala din Caucazul de Nord. El a concentrat diferite instituţii, bunuri şi afaceri sub noul său guvern.

În timp ce noul regim de la Kremlin îşi desfăşura procesul de consolidare a puterii politice, Rusia a prins două momente norocoase. Primul: Occidentul şi, în special, Statele Unite erau preocupate în cea mai mare măsură de războaiele din Irak şi Afganistan. Al doilea: preţurile la petrol au izbucnit, aducând un câştig substanţial pentru Kremlin. Ambele au accelerat capacitatea Kremlinului nu doar de a-şi consolida puterea în interiorul Rusiei, ci şi de a-şi renaşte influenţa în fostul spaţiu sovietic şi în afara lui.

Se strânge cureaua în jurul lui Putin

În prima decadă a anilor 2000, cei mai puternici actori sociali şi instituţii din Rusia au început să se stabilească pe loc. Nu este vorba de cei mai bogaţi sau mai vocali ruşi, nici neapărat persoane apropiate lui Putin, este vorba în principiu de partidele politice care pot schimba politica şi strategia rusească şi să ia decizii pentru ţară, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Deşi sute de actori importanţi şi instituţii din Rusia pot fi considerate influente, aproximativ 18 personalităţi şi 19 instituţii rămân a fi cele din arcul guvernamental. Puterea acestor persoane influente şi a acestor instituţii creşte şi scade, la fel ca şi în perioada sovietică. Putin, de asemenea, ajustează în mod constant influenţa pe care acestea o deţin pentru a crea o balanţă de puteri şi pentru a aborda eficient diferite situaţii în interiorul Rusiei şi în afară.

Până în prezent, Putin a acţionat ca marele arbitru între aceşti jucători de putere şi are ultimul cuvânt de spus în luptele dintre aceştia. Poziţia sa personală a fost rareori pusă în discuţie în timpul primilor săi 15 ani de mandat şi nici un singur actor nu a avut puterea de a-l provoca pe Putin sau de a-i contesta mandatul.

Pentru Putin a fost destul de uşor să gestioneze competiţia dintre elite cât timp era foarte popular şi cât timp Rusia avea parte de o creştere a bunăstării, bunuri suficiente pentru fiecare membru al elitei, o poziţie bună pe scena internaţională şi stabilitate în Caucazul de Nord. Totuşi, această perioadă de armonie s-a încheiat atât pentru Putin, cât şi pentru Rusia.

Punctul de cotitură al Rusiei

Criza din Ucraina a demonstrat faptul că nici Rusia, nici Putin nu sunt forţele de neoprit care păreau a fi după războiul ruso-georgian din anul 2008. De atunci, puterile occidentale s-au coalizat împotriva Rusiei, fiecare stat retrăgându-şi sau diminuându-şi resursele şi capitalul financiar investit în Federaţia Rusă, girând concomitent aplicarea unor serii de sancţiuni economice care afectează statul, băncile şi marile companii ale acestuia. Occidentul l-a transformat pe Putin în noul paria al comunităţii internaţionale, iar Kremlinul este obligat să salveze multe companii mari şi bănci ruseşti. Preţul petrolului a scăzut considerabil, lovind puternic în veniturile Kremlinului, iar economia Rusiei a intrat în a doua recesiune din ultimii şase ani. Ruşii sunt mult mai preocupaţi de situaţia economică dificilă, decât de alte probleme, inclusiv de ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei. În plus, Rusia pierde Iranul, unul din instrumentele sale împotriva SUA, dat fiind faptul că Washingtonul şi Teheranul poartă mai multe negocieri pe diferite planuri.

Toate aceste crize afectează Kremlinul în mod natural în mai multe feluri. Membrii elitei se acuză reciproc pentru eşecurile din Ucraina. În plus, sunt tot mai puţini bani în circuitul din care aceştia se alimentează iar sancţiunile Occidentului au ţintit direct în mulţi dintre ei şi în instituţiile pe care le controlează. Acest lucru a dus la creşterea luptelor interne între cei mai influenţi jucători din Rusia. Deşi există întotdeauna neînţelegeri şi lupte pentru putere între elitele din Rusia, circumstanţele actuale au făcut competiţia dintre ele mai dificil de ţinut sub control. Capacitatea lui Putin de a-şi menţine postura de arbitru în confruntările dintre aceste grupări şi de lider incontestabil al Rusiei devine din ce în ce mai incertă.