ANALIZĂ Câştigători şi perdanţi în 2015 ori despre cum am pierdut un an

Publicat: 23.12.2015 07:22

Ultima actualizare: 06.08.2022 14:05

Anul 2015 ar fi trebuit să fie altfel. După ce în 2014 am primit premiul suprem al Parteneriatului Estic, în definiţia clasică a politicii din UE ca „artă a lucrurilor posibile” - semnarea Acordului de Asociere şi obţinerea Acordului de liberalizare a vizelor, - efortul susţinut ar fi trebuit să probeze că l-am meritat cu adevărat.

Intrarea în vigoare a prevederilor Acordului de Liber Schimb Comprehensiv şi Aprofundat (ALSCA) în luna septembrie 2014 stabilea prescriptiv acţiunile care ar fi trebuit să ne integreze economic şi politic ca stat asociat spaţiului UE.

---------------------

Igor Munteanu

IDIS „Viitorul”

---------------------

Scrutinul din noiembrie 2014 urma să valideze poziţia de câştigători ai partidelor din coaliţia pro-europeană, oferindu-le legitimitatea unei guvernări de succes în 2015. Lucrurile au mers pe dos.

Pe plan intern

Investirea unui guvern minoritar cu un prim-ministru ne-afiliat politic a fost o gravă greşeală. PD şi PLDM au produs o formulă de guvernare infertilă, neviabilă, oferindu-i PCRM un drept de veto asupra deciziilor executivului, în disonanţă crasă cu sloganul „Moldova fără comunişti” şi cu sugestiile apăsate ale prietenilor occidentali. În plus, cei care-au dorit ca un premier „de nicăieri” să fie o piesă obedientă s-au trezit cu surprize. Calculul eronat al liderilor PD şi PLDM a înfuriat aliaţii europeni şi a blocat practic implementarea DCFTA. Ulterior, cei care au dorit să-l „cuminţească” pe premierul Gaburici cu o scandaloasă epopee a diplomei sale dubioase au condus la auto-demiterea acestuia şi provocarea primei crize guvernamentale din 2015. Priorităţile unei cooperări intensificate stabilite (Briefing Book, ianuarie 2015) între donatori şi guvern au fost date „cu capul de asfalt”.

Fraudele bancare

Fraudele uriaşe din sectorul bancar a demantelat serios strategia guvernului minoritar condus de PM K.Gaburici, mutând radical accentele politice şi plasând în prim plan mai degrabă investigaţiile legate de numele Companiei Kroll şi dezvăluirile jenante despre complicitatea unor structuri de stat cu diverse grupuri mafiote, aflate în spatele furtului din bănci, decât acţiunile guvernului RM de a servi interesului public. Depăşiţi de evenimente, liderii alianţei au ales să se pună la adăpost de rezultatele investigaţiilor, încercând fie să le blocheze prin diverse tertipuri de propagandă şi control, fie prin tradiţionalele raporturi „patron – client” cu diverşi ofiţeri angajaţi în structurile Procuraturii, ale CNA, CNI etc. Acţiunile acestora din urmă doar au întărit percepţia de captivitate a statului şi de lipsă de justiţie, de corupţie şi de eşec guvernamental.

acord de asociere moldova ue leanca bruxelles foto guvern

Acordul de Asociere RM-UE a fost semnat la Bruxelles de către premierul Iurie Leancă pe 27 iunie 2014 FOTO gov.md

Noul guvern şi criza

Aceiaşi protagonişti (partidele pro-UE) l-au votat în fruntea noului guvern pe V.Streleţ, incluzând şi pe liderii PL într-o nouă coaliţie de guvernare. Nu au trecut nici 60 de zile din mandatul acestui guvern că a intervenit arestarea liderului PLDM şi, ulterior, demiterea guvernului. Nu sunt clare pe deplin motivele care au declanşat această arestare, regizată în stilul lui Francis Ford Coppola din „The Godfather”, dar bănuim că la mijloc a fost un declanşator puternic ori mai multe. Descoperit în faţa unui public neînduplecat şi neiertător, liderul real al PD ar fi putut percepe asedierea companiei sale, HBS, dar şi flirturile „nevinovate” ale inamicilor săi declaraţi (Ţopa) cu aşa-zisul aliat Filat, ca un risc intolerabil. Iar reacţia sa rapidă a produs o serie de consecinţe directe şi imprevizibile, ca la domino. Decapitarea PLDM a paralizat pentru a doua oară funcţionarea guvernului, având efecte dramatice asupra stării de spirit la nivelul populaţiei RM, dar şi asupra motivaţiei agenţiilor de stat de a continua implementarea obligaţiilor RM în raport cu UE (DCFTA). Instituţiile-cheie ale guvernului nu reuşesc să facă faţă crizei devastatoare din economie, însă cel mai grav arată situaţia organelor de drept; a procuraturii şi CNA, instituţii care se arată a fi incapabile să-şi îndeplinească rolul prevăzut de legislaţie şi de aşteptările populaţiei, nu se pot feri de suspiciunile existente de „justiţie selectivă” sau de politizare a deciziilor sale din acest sector. Ca exemplu serveşte şi achitarea unui fost deputat, membru al PD, de o pedeapsă pe care acesta ar fi trebuit s-o ispăşească în România, dar şi de protejarea celui care a furnizat dovezile la arestarea lui Filat.

Legitimitatea distrusă

Anul 2015 a distrus astfel ultima brumă de legitimitate a partidelor pro-europene. Scandalul legat de fraudele din BEM a măcelărit fără cruţare liderii acestor partide, oferind un avantaj nesperat unor lideri populişti şi clientelari intereselor ruseşti în RM, în dauna opţiunii UE şi a imaginii UE. Agonia coaliţiei de guvernare a lovit din plin în situaţia economică a populaţiei şi antreprenoriatului. Practic, economia a înregistrat o recesiunea de -1% , în timp ce veniturile populaţiei s-au diminuat dramatic, ca urmare a inflaţiei de 10% şi a volatilităţii financiare. Deficitul bugetar constituie cca 3% din PIB în 2015; acordarea de credite pentru nevoile economiei a fost practic suspendată ca urmare a falimentării a trei bănci de sistem, fraudele bancare extinzându-se rapid asupra altor bănci şi solicitând intervenţii costisitoare cu scopul stabilizării macroeconomice. Pe fundalul gravelor probleme financiare, investiţiile străine s-au retras masiv din economia naţională. Deprecierea cursului leu-dolar a influenţat dramatic starea veniturilor populaţiei şi a creat dificultăţi majore la rambursarea creditelor, respectiv, adăugând costuri sporite la administrarea afacerilor. Haosul bugetar a fost aprins şi de auto-demisia Guvernatorului BNM, chiar în ajunul vizitei în RM a unei delegaţii a FMI, cu care ar fi urmat să se negocieze un nou Memorandum, iar eşecul înlocuirii sale la două luni de la demisie arată asupra unei alte gafe majore a legislativului naţional. În lipsa unui guvern funcţional, Parlamentul nu a votat încă bugetul pentru 2016, accesul la finanţările externe din partea partenerilor externi fiind practic îngheţat în acest moment, iar firmele căpuşă, operând ca intermediari de electricitate de la Centrala Kuciurgan spre RM servesc ca o evidenţă a statului capturat de oligarhi.

Citește și: The Economist, la un an de la „jaful secolului”: Republica Moldova este la un pas de dezastru

Pe plan extern

Cei care au rămas surprinşi în 2014 de încheierea negocierilor nucleare între SUA şi Iran, restabilirea relaţiilor diplomatice între Washington şi Havana, de ocuparea Crimeei (martie 2014) şi de războiul hibrid declanşat de Rusia în Ucraina, s-au pomenit în situaţia de a fi din nou surprinşi de o nouă serie de evenimente neaşteptate, numite în disciplina foresight-ului cu termenul de „Black Swan”. Aşa zisele „lebede negre” ori evenimente care nu pot fi prevăzute pentru că „sunt produsele unui sistem complex al dezordinii”, conform lui Nasim Taleb, au marcat profund agenda internaţională, sporind greutatea opţiunilor şi pentru RM.

Criza refugiaţilor

Peste 800.000 de refugiaţi din Orientul Mijlociu au apărut în mai puţin de câteva săptămâni în Europa. Ideea de frontiere sigure şi apărate ale Uniunii Europene s-a dovedit a fi o iluzie periculoasă. Autorităţile responsabile de ordine, securitate şi frontiere nu s-au arătat a fi pregătite pentru asemenea situaţii. În schimb, Turcia a jucat cu brio exodul refugiaţilor din 2015, câştigând la puncte meciul cu UE. Afirmaţia dată se sprijină pe obţinerea de către Preşedintele Erdogan a unui ajutor financiar estimat la 3 mlrd. euro, din partea UE pentru întreţinerea celor 2,3 mln de refugiaţi sirieni, aflaţi în tabere provizorii pe teritoriul său, dar şi o serie de avansuri politice, îndelung amânate. În acest fel, autorităţile de la Ankara obţin, cu prilejul Summitului UE-Turcia din 29 noiembrie 2015, promisiunea de eliminare a vizelor pentru cetăţenii turci în zona Schengen, dar şi redeschiderea capitolelor de negocieri cu privire la aderarea la UE. Riscurile unui nou val de refugiaţi din Turcia a anulat, astfel, rezistenţa istorică a unor state ale UE faţă de statul laic turc, care şi-a asumat noi obligaţii generatoare de câştiguri pe termen lung şi pentru UE.

Criza refugiaţilor a afectat Europa FOTO AP

Negocierile de la Minsk

Formatul de negocieri Minsk s-a arătat a fi total ineficient în scopul curmării luptelor în Estul Ucrainei, servind în continuare ca paravan Rusiei de a forţa „recunoaşterea realităţilor existente” şi federalizarea statului ucrainean după modelul „patron-client”. Luptele între insurgenţi şi trupele Armatei Naţionale ale Ucrainei au continuat fără armistiţiu pe durata întregului an. Pe de altă parte, Rusia nu a reuşit să aprindă flacăra unei rebeliuni în regiunea Odesa şi nici să profite de reduta sa militarizată din Transnistria. Astfel, dacă obiectivul Rusiei era să abată prin incursiunea sa în Siria atenţia Occidentului de la Ucraina, atunci până la finele anului 2016, acest obiectiv nu a fost atins; în schimb, NATO a continuat să extindă asistenţa sa partenerilor şi membrilor Alianţei de la frontiera sa estică, prin re-localizarea unor cartiere generale, echipamente defensive moderne şi exerciţii militare tot mai credibile în raport cu aceste state.

Citește și: Global Financial Integrity: Peste 9 miliarde de dolari au fost scoase ilicit din Republica Moldova

Atacul terorist de la Paris

Atacul terorist din 13 noiembrie a.c. de la Paris a re-lansat în 2015 ofensiva militară contra statului islamic DAESH. Rusia nu a ezitat să-şi mobilizeze impresionante efective militare pentru a-şi apăra aliatul său din Siria, Bashar Al Asad, deplasând unităţi de aviaţie, trupe terestre, nave de luptă şi chiar sofisticate complexe de interceptoare mobile. Doborârea unui bombardier la frontiera cu Turcia a declanşat o confruntare majoră cu acest stat. Totuşi, Rusia s-a impus ca factor militar implicat, ceea ce nu este în mod necesar un avantaj în condiţiile schimbătoare ale conflictelor din Orientul Mijlociu. Rusia va continua să-şi apere poziţiile deţinute în acest moment în Siria, dar înafara alianţei occidentale conduse de SUA, care-l priveşte pe Asad ca fiind principalul vinovat de haosul ţării sale. Rusia nu a reuşit să utilizeze această situaţie pentru a pune capăt sancţiunilor internaţionale pe care le suferă, deşi a depus eforturi clare de a sparge unitatea UE, prin intermediul unor aliaţi reali sau percepuţi aflaţi chiar în miezul acestui bloc.

Crizele UE

Crizele majore cu care se confruntă UE induc structurilor sale politice obligaţia de a revizui Politica Europeană de Vecinătate (PEV) şi, implicit, Parteneriatul Estic. Mai ales după preluarea CE de către Jean Claude Juncker, UE depune eforturi masive pentru a inventaria politicile sale de vecinătate, publicând ideile sale într-un document preliminar la 18 noiembrie 2015, prin care se renunţă la modelul regional de integrare în favoarea unui mecanism de recalibrare („multi-speed European neigbhourhood”) şi de condiţionarea a sprijinului UE de performanţele individuale ale fiecărui stat în parte. UE se va ghida cel puţin pe durata următorilor 6 ani de sarcina stabilizării vecinătăţii sale imediate, ameliorării condiţiilor de viaţă, eficientizării migraţiei, comerţului şi securităţii, aplicând principiul diferenţierii şi cooperării selective cu vecinii săi.