Vladimir Putin îl apără pe Bashar al-Assad de invazia iraniană

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bashar al-Assad şi Vladimir Putin
Bashar al-Assad şi Vladimir Putin

Iran trimite de multă vreme trupe şi echipamente pentru a ajuta regimul sirian al lui Bashar al-Assad în lupta cu propriul popor. Însă acum Teheranul este ocupat să-şi înfiinţeze un stat în stat în Siria, motiv pentru care Assad vrea acum ajutor de la Rusia, notează „Der Spiegel“.

Teama de inamici a fost principalul motiv pentru care Bashar al-Assad a cerut ajutor Moscovei. „Dar imediat după asta a venit frica de prieteni“, spune un oficial rus care a colaborat multă vreme cu ambasada Rusiei la Damasc. Prietenii la care se referă diplomatul sunt iranienii. 

„Assad şi cei din jurul lui se tem de iranieni“, spune rusul. Furia la adresa aroganţei Iranului, care tratează Siria ca pe o colonie, este un alt motiv. Dar, cel mai mult, sirienii „nu au încredere în scopurile Teheranului, pentru care poziţia lui Assad nu ar mai fi decisivă. De aceea sirienii ne vor în ţară“, continuă oficialul pentru publicaţia „Der Spiegel“.

Ceea ce vrea să spună diplomatul rus, care şi-a dorit anonimatul, este că fără ajutorul şiit din Iran, Afganistan, Pakistan, Irak şi Liban – de a cărui recrutare şi transfer se ocupă Garda Revoluţionară Iraniană – domnia lui Assad ar fi ajuns demult la final. Totuşi, comentariile diplomatului sunt completate de un număr de detalii care compun imaginea aproape completă a culiselor conflictului sirian.

Siria numită „provincie“ iraniană

Garda Revoluţionară Iraniană plănuieşte şi execută de multă vreme cele mai importante misiuni şi operaţiuni ale regimului sirian. Membrii Gărzii sunt responsabili, până în cele mai mici detalii, de ofensivele de succes, sporadice, în Alep, în nord, şi în Daraa, în sud, care au început în 2013. 

În Iran, Garda Revoluţionară este unul dintre acele grupări menite să continue „Revoluţia Islamică“, adică victoria şiiţilor asupra sunniţilor. Gruparea este un stat în stat, care deţine câteva companii şi răspunde doar în faţa liderului suprem al ţării, Ali Khamenei. Preşedintele Hassan Rohani nu are nicio putere asupra Gărzii Revoluţionare, continuă „Der Spiegel“.

Scopul Gărzii nu e doar de restabilirea puterii regimului sirian. La începutul anului 2013, Mehdi Taeb, unul dintre cei aflaţi în spatele implicării Iranului în Siria, declara că „Siria este cea de-a 35-a provincie a Iranului, fiind una strategică pentru noi“. Timp de câteva decenii, alianţa dintre familia Assad şi Iran a fost una profitabilă, în special văzută în opoziţie cu Saddam Hussein care conducea Irakul şi care a avut multă vreme putere de decizie în regiune. Însă astăzi, Assad depinde de Iran să rămână la putere, iar Teheranul profită de situaţie.

Funeraliile unui înalt comandant iranian, la Teheran

Mii de iranieni au participat, la Teheran, la funeraliile unui comandant de rang înalt al Gărzilor Revoluţionare, care a susţinut forţele preşedintelui sirian, Bashar al-Assad. Iranienii au anunţat că generalul Hossein Hamedani a fost ucis, săptămâna trecută, de militanţi ai Statului Islamic, în apropiere de oraşul sirian Alep. Unul dintre colegii săi generali a declarat că Hossein Hamedani a participat la peste 80 de misiuni.

„Iranienii se amestecă în treburile interne, ruşii nu fac asta“

Folosindu-se de diverse metode, şi civile şi militare, Teheranul se află în plin proces de a se stabili în Siria. Din punct de vedere militar, iranienii sunt angajaţi în a întări prezenţa miliţiei şiite Hezbollah în zone aflate în apropierea graniţei cu Libanul. Pentru a îndeplini acest scop, au fost înfiinţate Forţele Naţionale de Apărare siriene – trupe care există în paralel cu armata regulată siriană şi care includ zeci de mii de luptători antrenaţi în Iran. 

Totuşi, Forţele Naţionale de Apărare au început să se dezintegreze în miliţii locale mafiote şi, de fapt, au accelerat pierderea controlului statului în regiunile respective.

Şi în sectorul civil au fost făcute schimbări semnificative. În Damas, Latakia şi Jabla se deschid din ce în ce mai multe „hosseinieh“ – centre de învăţare religioase şiite. Centrele sunt menite să convertească sunniţi, şi chiar alawiţii (confesiune din care face parte chiar Assad), pentru a „corecta“ islamul prin predici şi stimulente materiale.

Mai mult, emisarii iranieni, fie direct, fie prin intermediari, au început să cumpere pământ şi clădiri în Damasc, inclusiv aproape tot fostul cartier evreiesc unde încearcă să stabilească şiiţi din alte ţări.

Ne dau înapoi cu o mie de ani. Noi nici măcar nu purtăm văl, nu suntem şiiţi“, s-au plâns alawiţii pe pagina de Facebook a portalului de ştiri „Jableh News“. Există nemulţumiri şi din cauza unei moschei şiite deschise în Latakia unde imanul anunţase: „Nu avem nevoie de voi. Avem nevoie de copiii şi nepoţii voştri.“

„Assad vrea iranienii, dar ei se implică din ce în ce mai mult în afacerile interne. Ruşii nu fac asta“, explică pentru „Der Spiegel“ Talib Ibrahim, un jurnalist sirian din comunitatea alawită care a fugit în Olanda în urmă cu mai mulţi ani.

Statul Islamic, un pretext

Acesta este motivul pentru care Assad a decis acum să-şi pună soarta în mâna Rusiei. Lupta împotriva Statului Islamic a servit drept pretext pentru operaţiune, dar loviturile aeriene iniţiale nu au vizat teroriştii islamişti. Mai degrabă, Rusia şi-a trimis avioanele împotriva zonelor controlate de rebelii sirieni.

Agitaţia care a cuprins cercul lui Assad din cauza amestecului Iranului abia dacă a ajuns la urechile internaţionale. Însă unele dintre cele mai puternice personalităţi ale regimului, cei care s-au opus jocurilor de putere ale Iranului, au dispărut recent, unii în circumstanţe ciudate.

Trupele moscovite îl pun pe Assad într-o poziţie mai confortabilă. El poate acum, într-o oarecare măsură, să incite cele două puteri, una împotriva celeilalte, în timp ce el îşi continuă campania împotriva propriei ţări. Este o campanie pe care n-o va câştiga, dar pe care nici n-o va pierde în viitorul apropiat.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite