Un călău din Indonezia dezvăluie ce înseamnă să ucizi legal un om: „Să apeşi pe trăgaci e cea mai uşoară parte“

Un ofiţer de poliţie, care a făcut parte dintr-un pluton de execuţie indonezian, povesteşte despre cum el şi prizonierii săi se pregătesc pentru pedeapsa cu moartea: unii din spatele armei, ceilalţi în faţa ei.

În vreme ce Indonezia se pregăteşte să execute până la 11 de prizonieri, inclusiv doi australieni, un brazilian şi un nigeriann, în tot acest vacarm internaţional, lumina reflectoarelor a fost pusă pe utilizarea pedepsei cu moartea în ţară. Există zeci de prizonieri condamnaţi la moarte, iar autorităţile din Guvern au declarat că nu vor avea nicio milă pentru cei condamnaţi pentru infracţiuni cu droguri. 

Jurnaliştii de la The Guardian au vorbit cu un ofiţer de poliţie, membru în plutonul de execuţie care funcţionează în închisoarea de pe insula Nusa Kambangan. Mărturiile lui descriu realitatea crudă a sistemului de justiţie din Indonezia, dar şi emoţiile conflictuale ale celor responsabili pentru susţinerea ei.

„Să apeşi pe trăgaci este partea uşoară“, a spus ofiţerul, gândindu-se la execuţiile urmăoare. „Cea mai grea parte este aunci când atingi omul, când ai o legătură cu cei care urmează să moară. Călăul trebuie să lege cu o sfoară groasă mâinile şi picioarele în formă de cruce. Acel moment final de intimitate brutală e cel care te bântuie“, a declarat poliţistul rememorând paşii dinaintea execuţiei.

„Încărcătura mentală este mai grea pentru poliţiştii care sunt responsabili să-i manipuleze pe prizonieri decât pentru aceai care trag în ei. Şi asta pentru că sarcina lor e să meargă cu ei, să-i lege, să-i dezlege şi tot aşa până când nu mai sunt“, spune poliţistul care a dorit să rămână anonim şi care face parte dintr-o parte a corpului de poliţie indonezian cunoscut sub numele de Brigada Mobile („Brimob“).

Mai puţin de 100 de dolari pe execuţie

Brigada situează execuţiile deasupra atribuţiilor obişnuite ale poliţiştilor. Nu sunt călăi full-time, ci mai degrabă ofiţeri de poliţie cu atribuţii speciale la locul de muncă. Iar pentru îndeplinirea unei astfel de misiuni, primesc, pe lângă salariul fix,  mai puţin de 100 de dolari.

Pentru ofiţerul intervivat, rolul său în procesul de executare este parte din slujba sa, în care „doar efectuază ordine prevăzute de lege“, fără să conteze dacă el este sau nu de acord cu pedeapsa cu moartea. „Sunt legat de jurnământul meu ca soldat. Prizonierul a încălcat legea, iar noi executăm o comandă. Întrebarea dacă este un păcat sau nu - asta Dumnezeu hotărăşte“, mai spune el.

Cursuri de asistenţă psihologică pentru călăi

După ce sunt părtaşi ai unui astfel de moment sumbru, poliţiştii sunt nevoiţi să urmeze cursuri de îndrumare spirituală şi asistenţă psihologică timp de trei zile, mai ales cei care participă la execuţii mai mult de două ori.

Recent, preşedintele Indoneziei, Joko Widodo, a declarat că nu va acorda clemenţă deţinuţilor condamnaţi la moarte care sunt acuzaţi pentru trafic de droguri, ceea ce înseamnă că zeci de prizonieri pot fi aliniaţi pentru plutonul de execuţie. Poliţistul din Bimob, care a luat parte la câteva execuţii, a declarat pentru The Guardian că este reticent să se mai implice. „Sper că nu va trebui să fac asta la nesfârşit. Există 50 de persoane condamnate astfel că ar putea fi rândul meu să execut din nou. Eu nu sunt fericit că trebuie să fac asta ... “, a declarat el, care speră ca într-o zi să nu-şi amintească aceste momente. „Sper ca acei oameni să se odihnească în pace. Şi sper ca şi eu la un moment dat“.