Umbra Chinei planează asupra referendumului de independenţă din Noua Caledonie. Franţa ar putea pierde  teritoriul de peste mări bogat în minerale

Scrutinul este boicotat de separatişti şi marcat de o slabă participare

Referendumul din Noua Caledonie din această duminică, 12 decembrie, va avea loc sub presiune, potrivit Nikkei Asia. Alegătorii caledonieni vor trebui să spună, astăzi,  pentru a treia şi ultima oară, dacă doresc ca „Noua Caledonie să obţină suveranitate deplină şi să devină independentă” după ce a fost o colonie franceză de peste 150 de ani.

Locuitorii din Noua Caledonie au început să voteze duminică pentru cel de-al treilea şi ultimul referendum privind autodeterminarea, un scrutin boicotat de separatişti şi marcat de o slabă participare spre sfârşitul după-amiezii, care pune capăt unui proces de decolonizare început cu mai bine de 30 de ani în urmă în acest teritoriu francez strategic din Oceanul Pacific, transmite AFP.

Cele 307 birouri de vot s-au deschis duminică la ora locală 07:00 (20:00 GMT) pentru acest al treilea referendum, după cele din 4 noiembrie 2018 şi din 4 octombrie 2020, încheiate printr-un "nu" la adresa independenţei.

La ora locală 17:00, rata de participare era de 41,60%, faţă de 73,68% în 2018 şi 79,63% în 2020, în contextul în care partidele separatiste au chemat la boicotarea scrutinului după eşecul lor de a obţine o amânare a votului. Iar acest boicot favorizează votul împotriva independenţei, notează AFP.

În fapt, separatiştii au anunţat că nu se vor prezenta la urne, invocând posibilitatea organizării "unei campanii echitabile", dat fiind că arhipelagul este grav afectat din septembrie de pandemia de coronavirus.

Aceasta consultare populară, prevăzută de acordul de la Noumea semnat în 1998, este menită să continue eforturile de reconciliere între populaţia autohtonă Kanak şi descendenţii coloniştilor europeni, caldoche, începute cu acordurile de la Matignon în 1988. Acestea au fost semnate după violenţele din anii '80 care au culminat cu luarea de ostatici şi atacul asupra grotei de la Ouvéa din mai 1988, soldată cu 25 de morţi în total, 19 militanţi Kanak şi şase militari.

Există şanse mari ca arhipelagul, bogat în minerale, să rămână loial Parisului şi să spună nu autonomiei. Dar credibilitatea unui rezultat în această direcţie ar putea fi pusă sub semnul întrebării dacă un număr mare de persoane răspund la apelul de boicotare a urnelor lansat de o organizaţie independentistă, Front de Libération Nationale Kanak Socialiste (FLNKS) care susţine că nu ar trebui să aibă loc niciun vot în timp ce kanacii plâng victimele Covid-19. Franţa a respins cererea de amânare a consultării.

Noua Caledonie nu a avut niciun deces în primul val al epidemiei, dar anul acesta varianta Deltă a lovit-o puternic: 279 de decese au fost înregistrate din septembrie. Printre morţi se numără un număr mare de kanaci, care reprezintă 42% din populaţia de 286.000 de locuitori.

Majoritatea kanakilor sunt în favoarea independenţei. Rezidenţii europeni, care reprezintă 27% din populaţie şi provin în principal din Franţa, se opun în general. Pentru a asigura siguranţa referendumului şi a evita incidentele, statul francez a trimis 2.000 de jandarmi, poliţişti şi soldaţi, aproximativ la fel de mulţi ca numărul oficialilor de drept deja acolo.

O umbră atârnă peste buletinul de vot: cel al Chinei, care după mulţi observatori va juca un rol important în Noua Caledonie dacă aceasta din urmă va alege independenţa. O Noua Caledonie suverană dar aflată în dificultate financiară ar fi o alegere pentru statul comunist, mai ales când ştim că acest teritoriu, devenit colonie franceză în 1853, este al patrulea producător de nichel din lume după Indonezia, Filipine şi Rusia. 

Noua Caledonie a cunoscut mai multe episoade de violenţă politică până la semnarea Acordului de la Noumea din 1998, care prevedea trei referendumuri de organizare a transferului treptat şi ireversibil al puterii de la Franţa. Domeniile care încă intră în sfera de competenţă a statului francez astăzi sunt moneda, apărarea, imigraţia şi politica externă.

Puţin mai mult de 180.000 de caledonieni îndeplinesc condiţiile pentru a merge duminică la vot. Pintre aceste condiţii se numără: să fie kanak şi să aibă vârsta de vot, sau să fi locuit în arhipelag timp de douăzeci de ani].

În timpul consultării din 2018, care a fost presărată de incidente, tabăra „da” a câştigat 43,3% din voturi. În al doilea, în octombrie 2020, această cifră a crescut la 46,7%. Conform acordului de la Noumea, Franţa ar fi putut aştepta până în octombrie 2022 pentru a organiza ultimul referendum, dar guvernul lui Emmanuel Macron a anunţat în iunie că acesta va avea loc pe 12 decembrie.

Strategia Franţei pentru Indo-Pacific

Criticii preşedintelui francez susţin că această decizie se supune strategiei sale indo-pacifice: el şi-ar fi dorit ca votul să aibă loc cât mai curând posibil în speranţa de a înclina balanţa în favoarea menţinerii Noii Caledonii la sânul Franţei.

Noua Caledonie este un arhipelag în vestul Oceanului Pacific în regiunea Melanezia, situat la câteva grade nord faţă de Tropicul Capricornului.

Până în 1946 Noua Caledoine a fost o colonie franceză, ulterior aceasta devenind teritoriu de peste mări. Din 1985 mişcarea de independenţă a devenit din ce în ce mai puternică, Front de Libération Nationale Kanak Socialiste (FLNKS) fiind una dintre cele mai virulente organizaţii. 

Noua Caledonie este un ansamblu de insule şi arhipelaguri melanieziene situate în sud-vestul Oceanului Pacific în jurul coordonatelor 21°30′S 165°30′E, la aproximativ 1.200 de km est de Australia şi la 1.500 de km nord-est de Noua Zeelandă. Statul insular Vanuatu este situat în nord-est.

Noua Caledonie este situată în jurul unei insule principale Grande Terre care este în mod clar mai mare decât toate celelalte insule. Cele mai importante grupuri de insule mici sunt Insulele Belep la nord, Insula Pinilor la sud, insulele Loialităţii la est (Ouvéa, Lifou, Tiga şi Maré) şi la vest arhipelagul Insulelor Chesterfield şi reciful Bellone. Insulele Loialităţii sunt situate la câteva sute de km în larg faţă de aceasta, iar cea mai mare dintre ele, Lifou este un pic mai mare decât Martinica, o altă insulă franceză.

Spre deosebire de celelalte insule din Pacific, care se datorează activităţii vulcanice relativ recente, Noua Caledonie este un fragment din străvechiul super-continent Gondwana. Aceasta s-a desprins din continentul Australian acum 85 de milioane de ani, această izolare faţă de restul maselor terestre făcând din Noua Caledonie un mediu de păstrare al unor ecosisteme primitive .

Statutul unic al Noii Caledonii este undeva între o ţară independentă şi un departament de peste mări francez. În urma acordurilor de la Nouméa din 1998, Noua Caledonie se află într-un proces de devoluţie a puterilor către autorităţile locale. Sistemul politic este organizat sub forma unei democraţii parlamentare reprezentative. Parlamentul Noii Caledonii se numeşte Congresul Teritoriului. Cei 54 de membri ai Congresului sunt aleşi prin vot direct pe baza unei reprezentări proporţionale din cele 3 provincii ale Noi Caledonii, pe o durată de 5 ani. Congresul are autoritate în următoarele domenii: taxarea, regimul muncii, sănătatea , igiena şi comerţul exterior şi este de asemenea abilitat să transfere competenţe de la statul francez către puterile locale cu o majoritate calificată de trei cincimi din voturi. De asemenea are dreptul, după anul 2014 să ceară un referendum cu privire la independenţa Noii Caledonii. Există de asemenea şi un Senat Cutumiar, format din 16 membri, aleşi din cele 6 regiuni cutumiare.

Congresul alege membrii guvernului în mod porporţional şi apoi alege preşedintele acestuia, guvernul reprezentând puterea executivă şi fiind responsabil în faţa Congresului. Actualmente, preşedintele guvernului este Marie-Noëlle Thémereau din partea partidului loialist Avenir Ensemble (franceză Viitorul Împreună). Noua Caledonie are de asemenea posibilitatea să fie implicată în cooperări internaţionale cu ţări independente din Oceanul Pacific.

Cele două curente politice întâlnite în Noua Caledonie sunt curentul independist, în general de stânga, şi curentul loialist, în general de dreapta. Marea majoritate a populaţiei non-europene şi non-melaneziene (asiatici, polinezieni, etc.) sunt în general loialişti, dar există şi europeni independentişti sau melanezieni (kanak) loialişti.

Noua Caledonie rămâne încă parte integrantă a republicii franceze, locuitorii săi fiind cetăţeni francezi. Aceştia participă în alegerile prezidenţiale şi parlamentare franceze, Noua caledonie având 3 posturi în Parlamentul Franţei (2 deputaţi şi un senator). Statul francez este reprezentat de un înalt comisar al republicii (franceză Haut-Commissaire de la République), care este şeful serviciilor civile şi care participă la reuniunile guvernului local. Republica franceză rămâne unica autoritate competentă în anumite domenii cum ar fi: afacerile externe, justiţia, apărarea, ordinea publică şi finanţele.