Turcia, la un pas de a deveni republică prezidenţială

Turcii şi-au ales ieri parlamentarii. Principalii concurenţi au fost AKP,  partidul premierului Erdogan, şi Partidul Republican al Poporului (CHP), principala formaţiune de opoziţie. 51 la sută din voturi a obţinut Partidul Justiţiei şi Dezvoltării al premierului turc, după numărarea a 75 la sută din buletinele de vot. CHP, de opoziţie, a luat 25 la sută din voturi.

Premierul Recep Tayyip Erdogan a luptat la sânge în perioada electorală ca să obţină o „supermajoritate" de două treimi, adică 367 din cele 550 de locuri în Parlament. Majoritatea absolută îi dă posibilitatea partidului islamist-conservator AKP să amendeze singur Constituţia Turciei, o rămăşiţă a statului militarizat, fără a recurge la un referendum. Ca şi opoziţia, Erdogan a făcut eforturi să atragă voturile kurzilor.

În timp ce liderul CHP le-a promis minoritarilor din sud-estul ţării autonomie, premierul turc i-a asigurat că va construi spitale şi că statul va face investiţii în infrastructură în regiunea kurdă, creând mii de locuri de muncă. Tinerii, mai ales cei cu studii, au fost principala ,,ţintă electorală" a celor 15 partide care au concurat la legislativele de ieri. Explicabil, în condiţiile în care tinerii au puterea cea mai mare putere de cumpărare în Turcia, iar o treime din populaţia cu drept de vot are sub 25 de ani. Aproximativ cinci milioane de tineri turci şi-au exercitat, ieri, pentru prima dată dreptul la vot. În afara celor 50 de milioane de oameni cu drept de vot, aşteptaţi la urne, campania electorală de anul acesta i-a vizat şi pe turcii din afara graniţelor, al căror număr oficial este estimat la aproximativ 2,5 milioane.

Campanie la ,,Gastarbeiter"

Premierul Erdogan a vrut să atragă, în mod special, voturile turcilor din Germania, dintre care 1,3 milioane au drept de vot, relatează revista ,,Der Spiegel". Într-o vizită făcută în februarie la Dusseldorf, şeful guvernului de la Ankara le-a promis conaţionalilor din Germania dublă cetăţenie. Numit de presa germană „Sultanul de Almanya (n.r Germania în turcă)", Erdogan a fost întâmpinat pe stadion cu urale de peste zece mii de turci care trăiesc şi muncesc în această ţară. ,,Sunt aici să vă spun că nu sunteţi singuri, să vă simt dorul de ţară. Sunteţi numiţi „Gastarbeiter" (n.r.  - muncitori imigranţi), străini sau turco-germani. Indiferent cum vi se spune, voi sunteţi concetăţenii mei", le-a strigat premierul turcilor cerându-le totodată să-şi înveţe copiii limba turcă şi să nu se lase asimilaţi de ţara-gazdă.

Discursul lui Erdogan, care a creat tensiuni cu Berlinul (care vrea ca imigranţii turci să se integreze total), a amintit pe ton electoral de reuşitele guvernului său în cei opt an de mandat. „Conaţionalii noştri nu mai circulă cu autocarul, ci călătoresc acum cu avionul. Turcia îşi construieşte astăzi propriile avioane de luptă", a mai spus Erdogan în Germania. Adversarul său, liderul CHP, Kemal Kiliçdaroglu, a fost şi el în campanie în Germania, tot în scop electoral. Pancarte electorale pe străzile germane, discursuri în centrele islamiste şi în moschei au făcut reclamă ambelor partide. În timp ce opoziţia şi-a făcut reclamă cu promisiuni de laicizare şi democratizare a Turciei, AKP a adus în prim-plan realizările din anii de guvernare.

„China Europei"

Iar Erdogan a impresionat lumea întreagă, scoţând economia turcă din recesiune în timp-record. Creşterea economică a ţării a atins, anul trecut, după modelul chinez aproape 9%, făcând din Turcia cea de-a 17-a economie mondială. Îndatorarea statului turc se ridică la 41,2% din PIB, în condiţiile în care media în UE este de 80,8%.

Erdogan a reuşit să ţină în frâu, şi prin amendamente constituţionale, puternica armată turcă, ce-a de-a doua ca mărime după SUA în cadrul NATO şi cândva actor politic important la Ankara. Proiectele sale grandioase precum metroul pe sub Bosfor, care va fi dat în folosinţă la anul, Canalul Istanbul lung de 50 de kilometri ce leagă Marea Neagră de Marea Marmara, implicarea în proiectul gazoductului Nabucco au făcut din Turcia un lider regional şi mondial. Ţara a devenit un mediator între Occident şi lumea arabă, mai ales de la începerea revoltelor. Turcia şi-a lăsat porţile deschise refugiaţilor sirieni şi se oferă să-i negocieze colonelului libian Muammar Gaddafi o retragere paşnică.

Criticii lui Erdogan îi reproşează tendinţele de a transforma ţara într-un stat religios, cum a mai fost (spre exemplu prin reintroducerea în 2008 a vălului în universităţi), şi într-o republică prezidenţială (Turcia e în prezent republică parlamentară), la graniţa autocraţiei. Erdogan poate fi criticat pentru lentoarea cu care a apropiat ţara de aderarea la UE, o temă ignorată cu bună ştiinţă în campania electorală. „Retrăim reîntoarcerea Imperiului Otoman. Erdogan se poartă ca un sultan, trădează democraţia", a apreciat Ismail Saymaz, jurnalist turc, citat de „Der Spiegel". Erdogan crede că este alesul lui Allah să conducă ţara, îşi atribuie rolul de ,,tribun al Anatoliei", notau şi diplomaţii americani, autorii unora din cablogramele obţinute de WikiLeaks.

Bătaie la urne

Alegeri legislative au fost marcate de incidente la vot în capitală şi în sud-estul kurd al Turciei. La Ankara, un grup i-a atacat violent pe susţinătorii partidului guvernamental AKP, acuzându-i de fraudă într-un birou de vot. Cinci persoane au fost bătute cu pumnii şi poliţia a fost nevoită să tragă focuri de armă în aer pentru a dispersa mulţimea. În provincia Batman s-au exercitat presiuni asupra alegătorilor să voteze candidaţi prokurzi. În total, au fost arestate 40 de persoane, pentru tulburarea scrutinului.

De la seminţe şi fotbal la guvern

Născut la Istanbul, premierul Recep Tayyip Erdogan (57 de ani) şi liderul partidului islamist-conservator AKP provine dintr-o familie de imigranţi georgieni, veniţi în Turcia. Ca adolescent, a vândut  pe stradă seminţe de susan şi limonadă ca să câştige bani pentru familie. La doar 15 ani a câştigat prima sa mie de lire turceşti dintr-un transfer la un club de fotbal profesionist. După puciul din anii '80, Erdogan a intrat în politică. A fost primar al Istanbulului şi opt ani premier, fiind considerat omul care a reformat statul, aşa cum a făcut-o şi fondatorul Republicii Turce, Kemal Atatürk.

Un economist în fruntea opoziţiei

Kemal Kiliçdaroglu (63 de ani) este liderul principalului partid de opoziţie prolaic din Turcia. La preluarea conducerii formaţiunii,  anul trecut, a încercat să reorienteze Partidul Republican al Poporului (CHP) de la ,,stânga naţionalistă" spre ,,stânga liberală". A fost deputat în Parlamentul de la Ankara şi a candidat la alegerile pentru şefia primăriei din Istanbul în 2009, pierzând în faţa adversarului de la AKP. Gurile rele speculează că politicianul, născut în estul ţării, are origini kurde. La fel ca adversarul său, premierul Erdogan, are studii economice şi în tinereţe a vândut „diverse" pentru a câştiga un ban în plus.