Tranziţia de la Castro la Castro a lăsat Cuba neschimbată

Unii analişti consideră că stabilitatea ţării s-a datorat faptului că "el lider maximo" conduce încă din umbră. Pe termen lung, viitorul rămâne incert La un an după retragerea lui

Unii analişti consideră că stabilitatea ţării s-a datorat faptului că "el lider maximo" conduce încă din umbră. Pe termen lung, viitorul rămâne incert

La un an după retragerea lui Fidel Castro din viaţa publică şi desemnarea ca succesor a fratelui său, Raul Castro, Cuba merge înainte fără nicio schimbare, ca şi cum "liderul suprem" ar fi inventat un mod de a vedea cum merg treburile în lipsa lui. Întrebarea este dacă acest prim an fără Fidel Castro trebuie văzut ca un proiect-pilot care poate fi folosit ca model pentru a prezice viitorul pe termen lung al Cubei.

Cu circa un an în urmă, atunci când Fidel Castro a predat puterea fratelui său, Raul, mulţi s-au întrebat dacă regimul comunist va supravieţui în insula caraibiană. Cubanezii exilaţi la Miami au dansat pe străzi, presupunând - greşit - că sfârşitul era aproape.

Un an mai târziu, aparent nimic nu s-a schimbat. "El lider maximo" nu este la cârmă, dar prezenţa lui rămâne imensă, iar analiştii spun că în Cuba nu se vor produce schimbări majore fără aprobarea sa, cu atât mai puţin împotriva voinţei sale. Nu se ştie însă cât timp Fidel Castro, care împlineşte 81 de ani pe 13 august, va mai putea să îşi exercite influenţa. Mulţi analişti cred că regimul comunist în Cuba nu va dura mult după moartea lui.

În prezent, situaţia Cubei este incertă, cu niciunul dintre fraţi la putere: Fidel, bolnav, dar totuşi prezent, şi Raul dând impresia că este la cârmă, dar că nu poate face schimbări. Discreţia lui Raul, care oficial este la putere "temporar", i-a făcut pe mulţi să creadă că Fidel va reveni. Pe de altă parte, prima absenţă a lui Fidel Castro în 48 de ani de când Cuba îşi sărbătoreşte ziua naţională pe 26 iulie - aniversarea revoluţiei comuniste care l-a adus la putere în 1959 - sporeşte dubiile în privinţa întoarcerii lui. "Nu au existat schimbări pentru că Fidel Castro continuă să guverneze", opinează Manuel Cuesta Morua, unul dintre liderii moderaţi ai Opoziţiei.

Celebrul orator a devenit editorialist

Discursul de o oră al lui Raul Castro de Ziua Revoluţiei a fost presărat cu citate din Fidel şi încheiat cu unul din faimoasele pasaje despre natura socialismului, pe care mulţimea l-a murmurat împreună cu el, ca pe o rugăciune.

Fidel Castro a renunţat, din cauza bolii, la celebrele discursuri publice care ţineau ore întregi, însă îşi face simţită prezenţa prin editoriale ce apar în ziarul guvernamental "Granma", intitulate "Reflecţii ale Comandantului Suprem". Ultimul dintre acestea, publicat miercuri, confirmă faptul că Fidel Castro oferă consultanţă pentru deciziile din viaţa ţării. Multe dintre editoriale sunt atacuri la adresa ideologiei lui George W. Bush, iar altele tratează teme de politică internă.

Toate sunt citite în întregime la ştirile de seară ale televiziunii cubaneze, iar prima colecţie a fost publicată sub forma unei cărţi. Castro s-a retras din viaţa publică pe 31 iulie 2006, din cauza unor probleme de sănătate, iar ulterior a suferit mai multe operaţii. Afecţiunea sa este secret de stat, însă se crede că este vorba de probleme gastrointestinale. Locaţia la care îşi petrece convalescenţa este şi ea secret de stat.

Părerile cubanezilor sunt împărţite

Potrivit jurnaliştilor care vizitează insula, cubanezii par a avea sentimente contrarii în legătură cu Fidel Castro. Deşi mulţi îl detestă, unii îl iubesc sincer, considerându-l un fel de David care l-a înfruntat pe Goliat, reprezentând America. Mulţi realizează însă că nu beneficiază de drepturi fundamentale, garantate în ţările democratice. În plus, salariile mici, lipsa de alimente şi precaritatea transportului în comun sunt problemele care îi îngrijorează pe cubanezi mai mult decât libertatea politică, scriu jurnaliştii care vizitează insula.

Raul, un lider mai pragmatic

Mulţi analişti, atât cubanezi, cât şi străini, consideră că Raul Castro, liderul în exerciţiu, ar urmări deschiderea economiei, în stil chinezesc, dar decizia politică nu îi aparţine. "Raul nu a reuşit să promoveze tipul de măsuri pe care cred că i-ar plăcea să le ia privind reforma economică. Este clar că Fidel se opune, iar influenţa lui se reduce acum la inhibarea schimbării", scrie fostul analist al CIA, Brian Latell, într-o carte intitulată "După Fidel".

Cel mai longeviv ministru al apărării din lume, generalul Raul Castro, acum preşedinte în exerciţiu al Cubei, a fost mâna dreaptă a fratelui său încă din anii '50, când amândoi erau luptători de gherilă. La acel moment, Raul era considerat un radical, ce devenise adept al comunismului încă înaintea lui Fidel. Chiar dacă nu beneficiază de charisma fratelui său, Raul este considerat un lider mai pragmatic, iar acest lucru a generat aşteptări privind iminenţa unor reforme economice.

În discursul ţinut pe 26 iulie, de Ziua Revoluţiei, Raul Castro a recunoscut că ţara are probleme economice şi că este nevoie de atragerea unor investiţii străine. Actualmente, în Cuba, investiţiile străine nu se pot derula decât în parteneriat cu guvernul, care deţine jumătate din capital. O lege din 1995 permite străinilor să fie acţionari majoritari, însă asemenea afaceri nu există în Cuba, potrivit Departamentului de Stat al SUA. Observatorii străini cred că Raul este cel care gestionează treburile ţării, dar agenda politică este elaborată de Fidel.

"Creanga de măslin", oferită SUA

Liderul în exerciţiu al Cubei s-a oferit să poarte discuţii cu SUA, după ce actuala administraţie îşi încheie mandatul. "Până la anul, guvernul dezorganizat şi periculos al lui George W. Bush va pleca împreună cu gândirea lui fundamentalistă şi retrogradă. Noua administraţie va trebui să decidă dacă menţine această politică absurdă, ilegală şi greşită împotriva Cubei sau acceptă creanga de măslin pe care i-o oferim", a declarat el. Este a treia oară când Raul face această declaraţie în ultimul an. Oferta a fost însă respinsă de SUA şi, potrivit legii americane, embargoul nu poate fi ridicat atât timp cât unul din fraţii Castro este la putere.

Cuba se confruntă cu o gravă criză economică

Jurnaliştii care vizitează insula spun că efectele crizei economice sunt uşor de observat. Lipsesc hrana, îmbrăcămintea şi medicamentele, iar bătrâni de 70 şi chiar de 90 de ani, care nu pot trăi din pensiile de circa opt USD/lună, încearcă să vândă ilegal ţigări, pastă de dinţi şi alte mărunţişuri. Criza economică trenează din anii '80, când URSS a decis să nu mai cumpere zahărul cubanez.

În faţa magazinelor cu rafturi goale şi a cozilor imense la care trebuiau să stea zile întregi, mii de oameni au luat calea mării către Florida, iar mulţi s-au înecat. Exodul a reprezentat un vot zdrobitor de neîncredere în liderul de la Havana.

Chiar şi propria fiică, Alina Fernandez, preferă acum viaţa de disidentă, la Miami. Industria zahărului este acum falimentară, iar ceea ce ameliorează puţin situaţia gravă este prietenia lui Fidel Castro cu Hugo Chavez, preşedintele Venezuelei, ţară bogată în petrol, de la care Cuba primeşte ajutor. Disidenţii vorbesc despre hrana raţionalizată, despre reţeaua de canalizare defectă din Havana şi despre supravegherea cetăţenilor de rând de către securitate.

Ca o ironie, într-unul din editorialele recente, Castro a sugerat că ceea ce lipseşte economiei cubaneze este "un sentiment reînnoit de dedicaţie revoluţionară". "Standardul de viaţă poate fi îmbunătăţit prin creşterea cunoaşterii, a respectului de sine şi a demnităţii oamenilor. Aceste lucruri sunt suficiente pentru a reduce risipa, şi atunci economia va creşte", scrie el.

Sistem de sănătate echitabil, dar sărac

Totuşi, Cuba, sub conducerea lui Castro, a făcut paşi impresionanţi în dezvoltarea pe plan intern. Asistenţa medicală este accesibilă tuturor fără taxe, în Cuba nu mai există, practic, analfabeţi, iar mortalitatea infantilă este comparabilă cu cea a ţărilor dezvoltate. Regizorul Michael Moore a subliniat, în filmul "Sicko" recent apărut în cinematografe, avantajele sistemului echitabil de sănătate din Cuba în comparaţie cu cel american, inaccesibil celor fără asigurare. Insula este însă departe de a fi un paradis sanitar. Spitalele se dărâmă, medicii câştigă circa 20 USD pe lună, lipsesc medicamentele şi echipamentul de ultimă generaţie.

Fidel - un ghimpe în coasta SUA timp de 47 de ani

Fidel Castro este cel mai longeviv lider politic al lumii, astfel încât circa trei sferturi dintre cubanezi nu au cunoscut un alt conducător. Deşi SUA au încercat din răsputeri să scape de el, Fidel Castro a guvernat 47 de ani, timp în care SUA au avut nouă preşedinţi.

Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut pe 13 august 1926 într-o familie de latifundiari. A studiat avocatura la Universitatea din Havana. Şocat de contrastul dintre propriul stil de viaţă comfortabil şi sărăcia în care alţii se zbăteau, Castro a devenit revoluţionar marxist-leninist şi, în 1953, s-a înrolat în lupta împotriva regimului preşedintelui Fulgencio Batista.

În dorinţa de a stârni o revoltă populară, pe 26 iulie 1953 a condus circa 100 de oameni, care au organizat un atac eşuat asupra unor barăci militare din Santiago de Cuba. Fidel şi fratele său Raul au supravieţuit, dar au fost închişi. Amnistiat după doi ani, Castro şi-a continuat campania împotriva lui Batista în timpul exilului în Mexico, unde a înfiinţat o forţă de gherilă. Ideile sale revoluţionare au acumulat suport în Cuba, iar în 1959 a reuşit răsturnarea lui Batista, al cărui regim era strâns legat de corupţie, decadenţă şi inechitate.

Sfidat de preşedintele SUA de la acea vreme, Dwight Eisenhower, Castro s-a aruncat în braţele URSS şi a liderului de atunci, Nikita Khrushchev. Memorabil este momentul din aprilie 1961, când SUA au încercat răsturnarea regimului Castro recrutând o armată de cubanezi în exil pentru a invada insula. Invazia a fost însă înfrântă de trupele cubaneze.
A adus lumea la un pas de războiul nuclear
Ceea ce l-a propulsat pe Castro ca lider proeminent pe scena mondială a fost criza rachetelor, din 1962. El şi-a dat acordul pentru plasarea pe teritoriul Cubei a unor rachete nucleare sovietice, ce au fost descoperite de avioanele de recunoaştere ale SUA în acel an.

Liderul Cubei s-a transformat dintr-un ghimpe în coasta Americii, într-o ameninţare fatală, iar SUA şi URSS au fost la un pas de război. Numai diplomaţia abilă a lui Jack Kennedy şi în final a liderului rus, Nikita Khrushchev, au salvat situaţia şi Cuba însăşi de la distrugere. În 1992, secretarul de stat pentru apărare al SUA din acea vreme, Robert McNamara, s-a întâlnit cu Fidel Castro, care i-a spus că existau 162 de rachete în Cuba în timpul crizei nucleare şi că el ar fi recomandat ca acestea să fie folosite.

Ţintit de CIA de peste 600 de ori

CIA a încercat asasinarea lui Fidel Castro de peste 600 de ori, potrivit guvernului cubanez. De-a lungul timpului, în presă au apărut poveşti despre comploturi bizare, unele implicând mafia, altele - tentative de otrăvire sau ţigări cu explozibil. Recent, CIA a declasificat documente din anii '60, care demonstrează că agenţia a încercat asasinarea lui Castro. Într-unul din recentele sale editoriale, Fidel Castro l-a acuzat pe G.W. Bush de atentat la viaţa sa, dar nu a adus niciun fel de probe.

Merite

A înfruntat SUA şi s-a opus imperialismului american, în numele Americii Latine
A transformat Cuba într-o societate mai echitabilă, a dezvoltat serviciile de sănătate
A trimis trupe în Angola şi Etiopia în anii '70 pentru a sprijini revoluţionarii. Influenţa lui s-a văzut în multe mişcări revoluţionare din America de Sud.

Lipsuri

A dat dovadă de intoleranţă
Şi-a condamnat poporul la sărăcie, refuzând liberalizarea economică şi nerecunoscând beneficiile pe care le-ar fi putut aduce
A interzis cubanezilor să părăsească insula, făcându-i să-şi rişte vieţile pentru a încerca să scape; a folosit embargoul american drept scuză pentru sărăcia insulei.