Teoria care contrazice studiile despre suprapopulare: omenirea riscă extincţia!
0
În 2012 s-a atins un nou apogeu în ceea ce priveşte suprapopularea planetei: suntem 7 miliarde de oameni. Însă a fost nevoie de 13 ani pentru a se ajunge la acest număr. Atingerea unei populaţii globale de 6 miliarde s-a făcut în 12 ani, ceea ce înseamnă că rata de creştere a populaţiei a scăzut, atrage atenţia o analiză făcută de publicaţia americană „Slate“.
Mai mult decât atât, cifrele arată că această rată continuă să scadă. Conform estimărilor făcute de experţii în demografie, populaţia Pământului nu va mai creşte destul de multă vreme de-acum înainte. Şi apoi, va începe să scadă.
Natalitatea în lume
Statele Unite ale Americii susţin, deseori, că suprapopularea este o ameninţare serioasă şi imposibil de evitat. În acest timp, însă, celelalte state dezvoltate înregistrează un declin al populaţiei, în contextul în care fertilitatea a scăzut cu mult sub 2,1 naşteri de femeie, cifră necesară pentru menţinerea unui echilibru al populaţiei. În Germania, de exemplu, natalitatea a scăzut la 1,36, rată mai mică decât a Spaniei (1,48) şi a Italiei (1,4).
Luând în considerare felul în care evoluează lucrurile, Europa Occidentală va ajunge de la 460 de milioane de locuitori, la 350 de milioane, până la sfârşitul secolului. Şi totuşi, estimările nu sunt atât de grave comparativ cu Rusia şi China, ţări în care populaţia se va înjumătăţi, scrie „Slate“.
Presa americană a ignorat problema declinului demografic dintr-un singur motiv: încă nu se petrece. Spre deosebire de Europa, Statele Unite ale Americii sunt, de multă vreme, beneficiarii unei imigrări masive. Asta a ajutat mult la populare, deoarece femeile imigrante tind să dea naştere la mai mulţi copii decât americanii.
Natalitatea la imigranţi
Dar aceste avantaje vor dispărea în anii următori. Un raport dat publicităţii luna trecută de „Pew Research Center“ stipulează că natalitatea la imigranţi a scăzut, şi ea, de la 102 copii pentru 1.000 de femei, cifră înregistrată în 2007, la 87,8 copii, anul trecut. Numărul înregistrat în 2012 a ajutat natalitatea americană sa ajungă la un total de 64 de copii la 1.000 de femei, cifră care nu este de-ajuns să susţină o creştere a populaţiei la nivel mondial.
Mai mult decât atât, ţările sărace, dar fertile, care cândva erau un izvor de imigranţi pentru alte ţări, înregistrează, şi ele, un declin al natalităţii.
- din 1960 până în 2009, rata fertilităţii în Mexic a scăzut de la 7,3 la 2,4
- în India a scăzut de la 6 la 2,5
- rata Braziliei a ajuns de la 6,15 la 1,9
- în Africa se preconizează o scădere până în 2070, deşi momentan se păstrează o natalitate de 4,66 copii pentru o femeie.
Fenomenul denumit „tranziţie demografică“
„Timp de sute de mii de ani, pentru ca umanitatea să supravieţuiască epidemiilor, războaielor şi foametei, rata natalităţii trebuia să fie foarte mare“, explică Warren Sanderson, profesor de economie la Universitatea Stony Brook din SUA. Mulţumită tehnologiei, rata mortalităţii a început să scadă în Europa şi în America de Nord. În timp, totuşi, şi rata natalităţii a început să scadă, dar s-a ajuns la un echilibru.
Tranziţia demografică, conform lui Sanderson, „este un schimb între două stări pe termen lung: de la o mortalitate şi o natalitate mari, la o mortalitate şi o natalitate mici“. Deja, mai mult de jumătate din populaţia lumii se reproduce sub rata de înlocuire a celor decedaţi.
Pe termen lung, după secole întregi, umanitatea efectiv va dispărea.
Cum este afectată natalitatea de educaţie
Motivul pentru care tranziţia demografică este ceva foarte sigur este unul singur: educaţia. Unul dintre primele lucruri pe care îl face o ţară care începe să se dezvolte este să-şi educe copiii, inclusiv fetele. Asta îmbunătăţeşte considerabil mărimea şi calitatea forţei de muncă a ţării respective. Dar a avea un copil devine un inconvenient. „Femeile cu educaţie tind să aibă mai puţini copii“, spune William Butz, cercetător-şef la IIASA, un institut internaţional de analiză a sistemelor aplicate.
În ţările dezvoltate, maximizarea fertilităţii este, rareori, o prioritate. Femeile devin mame mult mai târziu în viaţă, deoarece priorităţile unui cuplu sunt construirea unei cariere, investirea într-un cămin şi mult mai mult timp petrecut împreună, fără grijile unui copil.
Această atitudine ar putea însemna pentru „Homo sapiens“ ce a însemnat uriaşul asteroid pentru dinozauri: extincţia. Dacă umanitatea doreşte să supravieţuiască, numărul cuplurilor care decid să aibă trei sau patru copii va trebui să-l depăşească cu mult pe cel al persoanelor care doresc unul sau niciunul.
Se încarcă comentariile...
