Siria, noul câmp de confruntare între SUA şi Rusia

Rusia trimite sisteme antiaeriene avansate în Siria în cadrul campaniei de susţinere a regimului Bashar al-Assad, afirmă oficiali occidentali şi ruşi citaţi de Reuters. În faţa acestei informaţii, administraţia americană a atras atenţia Rusiei că oferirea de asistenţă militară regimului Bashar al-Assad este o „eroare“, subliniind că această strategie este „sortită eşecului“.

Potrivit unor oficiali occidentali, un sistem de rachete SA-22, aflat în drum spre Siria, va fi gestionat de trupele ruse. „Acest sistem este o versiune avansată folosită de Rusia şi va fi utilizat de militari ruşi în Siria“, a declarat un diplomat occidental, sub protecţia anonimatului. 

Informaţia a fost confirmată de un oficial american. O sursă militară rusă a explicat că acesta nu este primul sistem SA-22 (Pantsir-S1) trimis de Rusia în Siria.  „Primul sistem a fost trimis în 2013, acum este trimis altul“, a subliniat oficialul rus.

Risc de incindente militare între SUA şi Rusia

Rusia a cerut vineri Statelor Unite să reiniţieze cooperarea în domeniul militar în scopul evitării „incidentelor neintenţionate“ în Siria, în contextul în care Moscova este acuzată de Washington că a consolidat forţele pentru protejarea regimului Bashar al-Assad.  Statele Unite coordonează o campanie internaţională de raiduri aeriene împotriva poziţiilor din Siria şi Irak ale reţelei teroriste Stat Islamic.

În contextul în care Rusia tocmai a suplimentat prezenţa militară în Siria, pentru ajutarea regimului de la Damasc, există riscul ca forţele celor două ţări să se întâlnească în teatrele de operaţiuni din Siria. Atât Rusia, cât şi Statele Unite susţin că inamicul împotriva căruia luptă în Siria este grupul terorist Stat Islamic. 

Însă Rusia oferă susţinere regimului Bashar al-Assad, iar Statele Unite argumentează că prezenţa trupelor ruse agravează situaţia din Siria. Alianţa Nord-Atlantică şi Statele Unite au exprimat preocupare privind prezenţa militarilor ruşi în Siria, iar surse regionale au afirmat că trupele ruse sunt implicate în confruntări antiinsurgente şi antiteroriste de partea serviciilor de securitate siriene.

 În cursul unei conferinţe de presă, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a confirmat vineri că Rusia a trimis echipamente pentru a ajuta Administraţia al-Assad să lupte împotriva grupului terorist Stat Islamic. „Există militari ruşi în Siria, în principal pentru a coordona trimiterea echipamentelor şi a oferi instruire trupelor siriene“, a explicat Lavrov.

Obama îl avertizează pe Putin

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a atras atenţia Rusiei că oferirea de asistenţă militară regimului Bashar al-Assad este o „eroare“, subliniind că această strategie este „sortită eşecului“.

„Strategia Rusiei de a oferi susţinere regimului Bashar al-Assad este o eroare“, a declarat Barack Obama, conform Reuters, la un eveniment desfăşurat în statul Maryland. „Trebuie să ne asumăm şi să transmitem Rusiei că nu poate continua să ofere susţinere regimului sirian; este o strategie sortită eşecului“, a subliniat preşedintele Statelor Unite.

Ce urmăreşte Moscova

Markus Kaim de la Fundaţia Economie şi Politică consideră puţin probabilă participarea directă a Rusiei în războiul civil sirian, dat fiind faptul că implicarea Moscovei în Siria nu se limitează doar la sprijin militar. Ruşii sunt foarte activi inclusiv la nivel diplomatic, spune Kaim. Guvernul rus a încercat în luna august să coaguleze un grup din interiorul opoziţie siriene ca interlocutor pentru regimul Assad. Scopul Rusiei este să îşi consolideze influenţa în Orientul Mijlociu şi să semnalizeze occidentalilor că Moscova nu poate fi ocolită când se caută soluţii.

În ultimele luni, această strategie a fost una de succes pentru conducerea Rusiei şi nu numai în ceea ce priveşte Siria. Mai multe ţări arabe, considerate până nu demult aliaţi fideli ai Statelor Unite, îşi îndreaptă acum privirea spre Rusia. Preşedintele egiptean Abdel Fattah Al-Sisi a fost primit luna trecută la Moscova, pentru a patra oară în numai doi ani.

 Al-Sisi este, la urma urmei, primul preşedinte egiptean ales democratic, după îndepărtarea lui Mursi. Putin i-a întins fără ezitare mâna celui mai puternic om din Egipt, în vreme ce Occidentul l-a ţinut mai întâi la distanţă, pentru ca apoi să se răzgândească.

Chiar şi Regele Iordaniei, Abdullah al II-lea, aliat tradiţional al americanilor, l-a vizitat pe Putin în luna august. Este limpede că Rusia şi SUA se luptă în Orientul Mijlociu pentru supremaţie. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte Siria, cele două mari puteri par a se fi apropiat de un consens, spune Markus Kaim citat de DW.

Europenii insist pentru o soluţie politică

Occidentul insistă de multă vreme asupra găsirii unei soluţii care să îl excludă din ecuaţia puterii pe Assad, în timp ce Rusia pare că a încetat să mai creadă într-o victorie a acestuia. Kaim crede că preocuparea momentană a Moscovei este consolidarea unui „echilibru“, care să semnalizeze tuturor taberelor implicate în conflict că o nouă acţiune militară nu are mult sens.

 Ministerul de Externe britanic, Philip Hammond, a pledat recent pentru un guvern de uniune naţională în Siria pentru a rezolva conflictul. Britanicul propune rămânerea pentru moment în funcţie a preşedintelui Assad, care însă ar urma să se retragă după şase luni sau un an.

„Această iniţiativă pare să aibă ingredientele necesare unei soluţii pe placul Rusiei şi a altor guverne occidentale, care oricum trag în aceeaşi direcţie, chiar dacă nu recunosc deschis acest lucru“, este de părere Kaim.

Irakul şi Siria ar putea să nu supravieţuiască ca state actualelor războaie

Irakul şi Siria ar putea să rămână pentru întotdeauna rupte în bucăţi de război şi de tensiunile religioase, a avertizat joi directorul Agenţiei pentru informaţii în domeniul apărării (DIA), într-o evaluare dură, care contrazice politica administraţiei Obama, relatează AP . „Cu greu văd o revenire“, a declarat locotenent-generalul Vincent Stewart într-o conferinţă a serviciilor secrete, referindu-se la Irak şi Siria, din ale căror teritorii Statul Islamic (SI) a cucerit porţiuni vaste.

 Şeful spionajului militar american a spus că îl „frământă ideea potrivit căreia kurzii ar reveni într-un guvern central irakian“, sugerând astfel că acest lucru este puţin probabil. „Pot să văd un moment în viitor în care Siria este fracturată în două sau trei părţi“, a adăugat el. Acesta nu este scopul Statelor Unite, a subliniat şeful DIA, însă situaţia pare să arate tot mai mult aşa. Directorul CIA John Brennan a notat, în cadrul aceleiaşi discuţii, că frontierele celor două ţări rămân la locul lor, dar că guvernele au pierdut controlul asupra lor.

 Statul Islamic a proclamat un „califat“ de o parte şi de alta a frontierei dintre Irak şi Siria. Irakienii şi sirienii se identifică, în prezent, tot mai mult prin triburile din care fac parte şi prin religiile pe care le au, în loc să se identifice prin naţionalitatea lor, a subliniat directorul CIA.

„Eu cred că Orientul Mijlociu se va confrunta cu o schimbare în viitoarele unul-două decenii, care va face (regiunea) să nu mai arate aşa cum a arătat“, a adăugat Brennan.

Irakul şi Siria au fost create în mod artificial de către diplomaţi britanici şi francezi, la dezintegrarea Imperiului Otoman, înaintea Primului Război Mondial. Fiecare dintre ele are comunităţi sunnite, şiite şi kurde. Irakul este condus de către un guvern dominat de şiiţi, cu legături cu Iranul, în timp ce Guvernul lui Bashar al-Assad este dominat de alawiţi, o minoritate religioasă şiită. Ele luptă, acum, fiecare în parte împotriva grupării funadamentaliste sunnite Statul Islamic.

Potrivit politicii oficiale a administraţiei Obama, Irakul şi Siria rămân în continuare state-naţiuni recunoscute internaţional. Oficiali din cadrul administraţiei s-au opus, de exemplu, unor îndemnuri de a le trimite armament kurzilor, care au obţinut o anumită autonomie în nordul Irakului şi care au fost cei mai loiali aliaţi ai Americii în regiune. Administraţia a insistat ca armamentul destinat kurzilor să fie trimis prin intermediul Guvernului de la Bagdad.

În 2006, vicepreşedintele Joe Biden, pe atunci senator, se pronunţa pentru împărţirea Irakului în trei zone etnice autonome, în care Guvernul central să joace un rol limitat. Administraţia lui George W. Bush a căutat să ţină Irakul unit, însă suniţii au fost până la urmă excluşi din Guvernul de la Bagdad, spre marea lor nemulţumire. Kurzii au fost implicaţi, la rândul lor, în dispute continue cu Bagdadul, din cauza bugetelor şi petrolului, şi au preluat controlul asupra oraşului strategic Kirkuk, în nordul Irakului.