Revoluţia Sexuală din Iran dă bătăi de cap regimului de la Teheran: schimbarea obiceiurilor intime, o formă de revoltă pasivă

Liberalizarea sexuală din Iran nu este ceva de moment FOTO Reuters

Când spui Iran, spui fanatism religios, femei învăluite şi ayatollahi. „Dar cum rămâne cu revoluţia sexuală?” se întreabă „Foreign Policy“. În ultimii 30 de ani, în timp ce presa occidentală a fost preocupată de politicile radicale ale Republicii Islamice, ţara a trecut printr-o transformare socială şi culturală fundamentală.

Fără a primi eticheta de fenomen pozitiv sau negativ, revoluţia sexuală din Iran este, cu siguranţă, ceva fără precedent.

Atitudinea societăţii s-a schimbat atât de mult în ultimele decenii, motiv pentru care membrii diasporei iraniene sunt şocaţi atunci când îşi vizitează ţara natală ce dă semne că ar fi intrat, cu adevărat, în secolul XXI. 

„În zilele noastre, Teheranul te face să crezi că până şi Londra este un oraş ultra-conservator“, spunea un britanic de origine iraniană. Când vine vorba de sexualitate, Iran a preluat, cu rapiditate, o atitudine britanică sau americană.

Căsnicia şi natalitatea în scădere

Informaţii despre obiceiurile sexuale ale iranienilor sunt greu de obţinut, dar o cantitate considerabilă poate fi întrezărită prin statisticile oficiale date de Republica Islamică. 

Rata scăzută a natalităţii, de exemplu, este un semn al unei acceptări la scară mare a contraceptivelor şi a altor forme de planificare familială, dar şi un indicator al deteriorării rolului tradiţional al familiei. În ultimele două decenii, Iranul a trecut prin cea mai mare scădere a natalităţii înregistrată vreodată în istoria statului. Rata anuală de creştere a populaţiei a scăzut de la 3,9% în 1986, până la 1,2% în 2012, şi asta în ciuda faptului că peste jumătate din iranieni au sub 35 de ani, notează FP.

În acelaşi timp, vârsta medie a căsătoriei pentru bărbaţi a crescut, în ultimele trei decenii, de la 20 la 28 de ani, iar femeile se căsătoresc acum între 24 şi 30 de ani, înainte vârsta fiind cu cinci ani mai mică. Rata divorţului a atins şi ea cote nebănuite, triplându-se, de la 50.000 de divorţuri înregistrate în 2000, la 150.000 de divorţuri înregistrate în 2010.

Acum, la nivel naţional există un divorţ la şapte căsnicii, dar în oraşele mari rata este cu mult mai mare. De exemplu, în capitala Iranului, Teheran, proporţia este de un divorţ la 3,76 de căsătorii, cifră comparabilă cu Marea Britanie, unde 42% din căsnicii sfârşesc în divorţ. Şi nu este niciun semn că această tendinţă va încetini. În ultimele şase luni, rata divorţului a crescut, iar rata căsătoriilor a scăzut semnificativ.

Schimbarea atitudinii faţă de căsătorie şi divorţ a coincis cu o transformare importantă în felul în care iranienii văd relaţiile şi sexul. Conform unui studiu citat de un oficial al Ministerul Tineretului din Iran în 2008, mulţi bărbaţi au recunoscut că au avut cel puţin o relaţie cu o femeie înainte de căsătorie. Aproape 13% din aceste relaţii considerate „ilicite“ în Republica Islamică au rezultat în sarcini nedorite şi avorturi. Procentul, deşi mic, ar fi fost de neconceput în urmă cu o generaţie. Nu e de mirare că Centrul de Cercetare al Ministerului Tineretului a avertizat că „relaţiile nesănătoase şi degenerarea morală sunt principalele cauze ale divorţului printre tinerii iranieni“.

Industria sexului

Concomitent, industria neoficială a sexului a luat amploare în ultimele două decenii. La începutul anilor '90, prostituţia exista în majoritatea oraşelor, în special la Teheran, dar prostituatele erau aproape invizibile, forţate să lucreze în cel mai mare secret. Deseori, cele care practicau „cea mai veche meserie” stăteau pe anumite străzii, aşteptând clienţii să le abordeze. Cu zece ani în urmă, publicaţia „Entekhab“ susţinea că existau aproape 85.000 de prostituate doar în Teheran.

„Anumite statistici nu au vreo funcţie pozitivă pentru societate. În loc de asta, au un impact psihologic negativ. E mai bine să nu vorbim despre ele“, mărturisea, pentru BBC, directorul Organizaţiei de Ajutor Social din Teheran. 

Pe de altă parte, cifrele disponibile arată că între 10 şi 12% din prostituatele iraniene sunt căsătorite. Acest lucru este surprinzător, luând în considerare faptul că pedepsele islamice pentru actul sexual în afara căsniciei sunt foarte dure, mai ales pentru femei. 

Mai mult, nu toate prostituatele din Iran sunt femei. Un nou raport confirmă că femeile bogate de vârstă mijlocie, dar şi cele tinere şi educate, caută relaţii sexuale pe termen scurt şi ajung să angajeze bărbaţi pentru acest lucru.

Bineînţeles că ar fi o greşeală să presupunem că valorile tradiţionale au dispărut cu desăvârşire, adaugă FP. Cultura patriarhală din Iran este încă puternică şi valorile morale sunt încă păstrate de clasele sociale tradiţionale, în special în oraşele de provincie sau la sate. Dar, în acelaşi timp, ar fi o greşeală să presupunem că liberalizarea sexuală este ceva de moment. 

Revoluţia sexuală şi motivele ei

Există o gamă largă de explicaţii privind aspectele care au generat această revoluţie sexuală. Printre acestea se numără factorii economici, urbanizarea, noile metode de comunicare şi ivirea unei populaţii feminine educate. Toţi aceşti factori sunt, poate, parţial responsabili pentru schimbarea atitudinii faţă de sex a iranienilor.

Totuşi, multe dintre aceste motive sunt valabile şi în alte ţări din regiune, care nu trec prin asemenea tranziţii. Într-adevăr, există un val de ultra-conservatorism care mătură Orientul Mijlociu, în timp ce Iran se mişcă în direcţia opusă. „Aşadar, ce e diferit la Iran?” se întreabă FP.

În mod paradoxal, chiar statul puritan, rigid, rupt de lumea modernă şi dedicat combaterii „viciilor“ şi promovării „virtuţilor“ este cel care influenţează această revoluţie sexuală.

De la Revoluţia Islamică din 1979, care l-a adus la putere pe Ayatollahul Ruhollah Khomeini, regimul iranian a promovat ideea de moralitate colectivă, impunând coduri stricte de conduită şi făcând aproape totul pentru a şterge graniţele dintre viaţa privată şi cea publică. Una dintre sursele de legitimitate ale acestui regim a fost chiar menţinerea caracterului islamic al ţării, astfel neexistând aproape nicio faţetă a vieţii intime care să nu fie controlată şi reglementată de legile Islamului. Clericii chiar emit, în mod regulat, „fatwe“ (opinii pe teme religioase privind legea islamică, n.r.) despre ce este acceptabil sau nu în viaţa intimă.

Dar, la 34 de ani după Revoluţia Islamică, succesorul lui Khomeini nu a reuşit să creeze societatea utopică dorită, fapt care demonstrează falimentul moral şi ideologic al regimului care deja se afundă în crize politice şi economice, comentează „Foreign Policy”.

Acest adevăr neliniştitor n-a rămas necunoscut tinerilor iranieni, pentru care schimbarea obiceiurilor sexuale a devenit o formă pasivă de revoltă. 

Prin sfidarea impunerilor statului, iranienii îi pun chiar legitimitatea la îndoială. 

Încercările slabe ale regimului de a lupta cu aceste schimbări, cum ar fi avertismentele repetate despre pericolul „relaţiilor ilicite“, reuşesc doar să-i înstrăineze pe cei care trebuie controlaţi. 

Încet, dar sigur, revoluţia sexuală din Iran suprasolicită zelul ideologic al statului care încă se ţine cu dinţii de noţiunea absurdă a unei societăţi utopice bazată pe principii fundamentale fragile, conchide FP.