Retragerea forţelor americane din Afganistan îi îngrijorează pe localnici: „Dacă aş putea pleca acum, aş face-o“
0
Asadullah Ramin, un inginer în vârstă de 50 de ani, şi-a pierdut orice speranţă în ţara sa – este atât de îngrijorat de ceea ce se va întâmpla după ce armata americană şi trupele internaţionale se vor retrage din Afganistan, încât este dispus să plătească zeci de mii de dolari unui contrabandist pentru a-i ajuta familia să fugă din capitala afgană.
A avut o situaţie financiară bună în ultimii ani, ba mai mult, chiar a reuşit să obţină contracte cu forţele străine şi spune că are amintiri plăcute din adolescenţa petrecută în Kabul, înainte ca forţele sovietice să invadeze ţara.
Ramin este ferm în hotărârea lui, plătind deja un contrabandist să-i ducă cei doi fii într-o ţară europeană, al cărei nume nu îl va dezvălui. „Dacă aş putea pleca în următoarea oră, aş lăsa totul, casa, magazinul. Nu mai am nicio speranţă“, a declarat acesta, cu lacrimi în ochi, pentru HuffingtonPost.
Statele Unite şi aliaţii ei au încercat să-i liniştească pe afgani, asigurându-i că nu vor abandona ţara atunci când trupele armate vor pleca, la sfârşitul lui 2014. Naţiunile donatoare au promis miliarde de dolari forţelor afgane, pentru a ajuta la menţinerea securităţii şi pentru dezvoltare. Numeroase ţări au semnat un parteneriat pe termen lung cu Kabul. Dar promisiunile au însemnat prea puţin pentru poporul afgan, disperat cu privire la viitorul naţiunii.
Grija este omniprezentă printre afganii intervievaţi de Associated Press şi cei mai mulţi sunt sceptici că poliţia şi forţele de securitate afgane, pe care coaliţia condusă de armata americană a încercat să le pregătească de-a lungul acestor ani, vor fi capabile să lupte împotriva insurgenţilor şi a militanţilor fără ajutorul american şi al forţelor NATO.
Cea mai mare teamă a afganilor
Cel mai rău scenariu pe care şi-l imaginează unii dintre ei este ca forţele militare să se grupeze conform viziunilor etnice şi să izbucnească un război civil, astfel că naţiunea ar putea intra într-o recesiune gravă; sau că guvernul din Kabul – afectat de corupţie şi încă fragil, în ciuda eforturilor de a-i restabili autoritatea – nu ar avea destulă puterea să înăbuşe un atac al talibanilor.
La doar 45 de minute cu maşina la sud de Kabul, locuitorii din Wardak se simt neputincioşi. Provincia este un câmp de luptă pentru forţele afgane şi coaliţia naţiunilor, care încearcă să-i oprească pe talibani. Locuitorii îi avertizează pe vizitatori că este periculos să depăşească chiar şi cu un kilometru capitala provinciei, Maidan Shahr.
„Nu ştim dacă guvernul a fost sau nu triumfător. Mulţi dintre noi cred că după 2014, guvernul nici nu o să mai existe“, a spus Mohammad Ashaq, un tânăr de 17 ani.
Istoria pare să se repete în Afganistan, după ce, în 1989, poporul s-a simţit abandonat de SUA, când forţele sovietice s-au retras din regiune. SUA a sprijinit luptătorii mujahedini pentru a lupta împotriva sovieticilor, iar după plecarea forţelor străine, Afganistanul s-a cufundat într-un război civil şi lupte pentru putere. Evenimentele au fost urmate de creşterea puterii regimului taliban în zonă.
Semn al lipsei de neîncredere este numărul din ce în ce mai mare al afganilor care caută azil politic. Procentul lor a urcat la 34% în 2011, adică 35.700 de oameni, faţă de anul precedent în care au fost doar 26.000.
Un alt semn al neîncrederii este piaţa imobiliară din Kabul.
Brokerul Mir Ahmad Shah spune că 2012 este cel mai prost an din cei şapte de când se ocupă cu afacerile de pe piaţa imobiliară. Nimeni nu vrea să cumpere. O bucată de teren, care se vindea anul trecut cu 100.000 de dolari a scăzut anul acesta la 60.000, şi nici în aceste condiţii nu se găsesc cumpărători.
Situaţia este cauzată de neliniştile cu privire la securitate, “dar în special din cauza anunţului că forţele coaliţiei vor pleca“, declară acesta. „Nu sunt încrezător în viitor şi nu este doar părerea mea. Negustorii şi oamenii de afaceri sunt şi ei lipsiţi de speranţe“.
SUA promit că vor continua să sprijine guvernul afgan
Americanii insistă că angajamentele de sprijin internaţional vor continua şi vor preveni scenariile de care se tem afganii. Membrii NATO au convenit să ajute guvernul afgan şi după 2014. La începutul acestei luni, în Tokyo, comunitatea internaţională a promis 16 miliarde de dolari, cel puţin pentru 2015, pentru a ajuta la reconstruirea oraşului şi a economiei.
„Nici nu ne gândim să abandonăm Afganistanul“, a afirmat secretarul de stat american Hillary Clinton. Ea a anunţat că Afganistanul este cel mai nou şi important aliat “non-NATO” - o afirmaţie venită ca un suport politic pentru stabilitatea ţării pe termen lung şi a unei cooperări strânse pentru securitate.
Oficialii afgani, americani şi ai coaliţiei cred că forţele afgane devin din ce în ce mai capabile. Ei se laudă că în timp ce insurgenţii rămân o ameninţare, au reuşit să îi scoată în afara centrelor locuite. Astfel că, 75% din populaţia afgană trăieşte în zone în care securitatea a fost transferată forţelor locale.
„Armata şi forţele de ordine afgane au un nivel de analfabetizare ridicat, se confruntă cu un nivel mare de corupţie, lipsa echipamentului şi a experienţei, dar s-au arătat incredibil de abili pe câmpul de luptă – şi încă mai sunt doi ani în care pot învăţa. Câştigă experienţă şi abilitate în conducere,“ a declarat comandantul forţelor americane, generalul John Allen.
Totuşi, civilii sunt în continuare prinşi în mijlocul luptelor, iar anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr de decese: 3.021 de morţi, potrivit Naţiunilor Unite.
În sudul Afganistanului, unde talibanii au cea mai mare putere, guvernatorul provinciei Helmand laudă victoria forţelor armate. În 2008, capitala provinciei era înconjurată de militanţi, iar talibanii controlau numeroase zone. Nu exista decât o singură brigadă a armatei afgane în provincie, iar forţele poliţiei erau dependente de droguri, a declarat guvernatorul Gulab Mangal reporterilor de la Pentagon.
Dar după ani de cooperare între forţele internaţionale şi cele afgane, insurgenţii au fost opriţi. Astăzi, 80 la sută din poliţia provinciei Helmand este echipată şi pregătită de luptă.
Aftab Jan, un bărbat de 35 de ani care conduce o afacere cu hoteluri în Lashkar Gah, a afirmat; „ne era teamă să ieşim din casă să mergem la muncă, pentru că ne gândeam că e foarte probabil să nu ne mai întoarcem teferi, dar acum putem păşi şi munci în siguranţă“. Dar, dacă „forţele străine părăsesc ţara, atunci ne întoarcem din nou de unde am plecat“, conchide Aftab.
Chiar şi în Kabul, unde sunt mai multe locuri de muncă şi oportunităţi de educaţie, o atitudine pozitivă este dificilă. În fiecare zi, oamenii din capitală se confruntă cu zeci de afgani fără niciun ban, bărbaţi şi femei cărora le lipsesc membre, ducând în braţe copii murdari, cerşind şoferilor în trafic.