Reluarea luptelor pentru independenţă în Scoţia

Separarea Scoţiei de Marea Britanie, o problemă tot mai presantă în ultimii ani FOTO Reuters

După o îndelungată tevatură în acest sens, Partidul Naţional Scoţian (SNP), partida separatistă, a semnat anul trecut un acord cu autorităţile de la Londra pentru organizarea, în 2014, a unui referendum pe tema independenţei… ţării. Scoţienii cu care am discutat nu au fost zgârciţi la opinii. Interviuri de Irina Lapoviţă

Articol din FP România nr. 32, iarna 2012

Corespondenţă FP România din Edinburgh, Scoţia 

În opinia dumneavoastră, poate fi Scoţia independentă? Ce beneficii şi pagube i-ar aduce asta?

Ross Laird: Nu există îndoieli privind viabilitatea Scoţiei ca stat, părerile sunt împărţite doar când vine vorba dacă Scoţia îşi poate permite economic să fie independentă. Guvernul scoţian consideră că ar fi un contribuitor net la bugetul Regatului Unit, în schimb, guvernul britanic afirmă, pe bună dreptate, că alocă o sumă disproporţionat de mare pentru provincia scoţiană. Dificultatea vine din faptul că nimeni nu este capabil să precizeze cât de mult plăteşte sau primeşte Scoţia, deoarece depinde ce valori iei in calcul – de pildă, cheltuielile cu apărarea şi redevenţele petroliere fluctuează de la an la an. Sub semnul întrebării stă şi cât din datoria Marii Britanii vine din Scoţia.

Alastair Ross: Referendumul pentru independenţa Scoţiei din 2014 va fi unic pentru această generaţie, ceea ce este un stimulent puternic şi obligă ambele părţi la doi ani de pregătire. Campania pro beneficiază de o finanţare semnificativă, este coordonată de echipa responsabilă de succesul electoral al Partidului Naţional în 2007 şi 2011, care a studiat cu atenţie campania Preşedintelui Obama din 2008 şi foloseşte acelaşi program NationBuilder. Cu toate acestea, 60% din cei chestionaţi sunt împotriva independenţei, iar sondajele de opinie sunt relativ stabile. Cu o diferenţă de numai 10% până la obţinerea majorităţii, tabăra pro este încrezătoare – cu toate că există şi ceva dezamăgire, că efortul lor nu a dus la o mişcare mai puternică.

În altă ordine de idei, guvernul scoţian estimează că Scoţia independentă va depinde de un deficit bugetar, dar acest deficit ar fi mai mic, procentual, decât actualul deficit al Marii Britanii. Avantajele şi dezavantajele financiare vor fi unul din punctele-cheie de discuţie, incluzând aici redevenţele de pe urma exploatării petrolului şi a gazelor, economiile în urma modificării unor politici în domeniul serviciilor publice, sustenabilitatea serviciilor universale – medicamentele compensate sau taxele universitare – şi, desigur, credibilitatea Scoţiei pe pieţele financiare.

Are Partidul Naţional Scoţian – SNP argumente suficient de puternice pentru a-şi susţine „viziunea pozitivă”?

Ross Laird: Mai e mult până la data referendumului, programat pentru toamna lui 2014, şi multe se pot schimba. Dificultatea cea mai mare pentru SNP este să transfere suportul oferit guvernului scoţian către cauza independenţei. La acest moment, majoritatea cetăţenilor consideră că guvernul scoţian ar trebui să aibă mai multă putere, dar nu susţin independenţa. Spre deosebire de alte ţări ce aspiră la secesiune, nu există o mişcare civilă scoţiană pro-independenţă. Numeroşi factori ar putea schimba însă balanţa în favoarea partidului. Printre aceştia, teama de un guvern majoritar conservator în Marea Britanie, o puternică activitate a „echipei scoţiene” în jocurile Commonwealth-ului, tensiunile şi divizarea părerilor în tabăra contra secesiunii şi evenimentele din Catalunia.

Alastair Ross: Campania pro este foarte bine finanţată şi are multe resurse la dispoziţie. Stilul ei este impresionant, dar în final va conta capacitatea sa de a convinge populaţia să treacă peste teama de schimbare, asociată cu un stat nou şi necunoscut. Tabăra pro poate comunica foarte bine, dar nu are control asupra fenomenelor economice, ce se pot dovedi decisive în raţionamentul electoratului, în special dacă recuperarea va fi una slabă şi incertă.

Va fi o Scoţie independentă automat acceptată ca nou stat membru al Uniunii Europene?

Ross Laird: Nu există această garanţie. Evenimentele din Spania pot sugera probabilitatea unei acceptări automate – acceptarea rapidă ar fi în interesul UE, dacă rezultatul referendumului pentru independenţă ar fi unanim. Există şi dezbateri dacă Scoţia ar trebui să adopte moneda euro – guvernul scoţian a indicat că doreşte să păstreze lira sterlină – şi dacă şi-ar dori integrarea în spaţiul Schengen.

Alastair Ross: Este o altă temă importantă şi sunt puţine şanse să obţinem un răspuns concret până la referendumul din 2014. Aceste întrebări au repercusiuni ce depăşesc graniţele Scoţiei, deoarece alte state şi regiuni cu dorinţe de independenţă urmăresc cu interes situaţia din Scoţia căutând un precedent favorabil.

În condiţiile independenţei, SNP intenţionează să mute rachetele Trident şi să declare armele nucleare ilegale pe teritoriul scoţian. Cum ar putea afecta această poziţie securitatea Scoţiei, relaţia cu NATO?

Ross Laird: O decizie privitoare la modernizarea focoaselor nucleare Trident nu este aşteptată mai devreme de 2016, la doi ani după referendum. SNP şi-a schimbat poziţia privind statutul de stat membru al NATO, dar îşi doreşte în continuare înlăturarea arsenalului Trident. Oricum, ar dura mulţi ani până baza Faslane ar fi închisă şi submarinele nucleare mutate.

Alastair Ross: Iarăşi, este puţin probabil să găsim un răspuns clar până la obţinerea independenţei, în parte deoarece organizaţii precum NATO ezită să participe la dezbateri.

Ce consecinţe poate avea campania SNP asupra vieţii de zi cu zi a scoţienilor?

Ross Laird: Campania pentru independenţă distrage atenţia publicului de la problemele de zi cu zi care afectează Scoţia. Majoritatea SNP în Parlamentul Scoţian duce la o supraveghere inadecvată a cheltuielilor şi politicilor Guvernului Scoţian.

Alastair Ross: Guvernul Scoţian este criticat pentru că, distras de problema independenţei, îşi neglijează responsabilităţile. Programul legislativ al guvernului este în mod cert unul modest şi sugerează că nu există dorinţă pentru reforme radicale, în pofida majorităţii parlamentare deţinute şi a problemelor ce necesită soluţii inovative.

Scoţia este singura ţară a Regatului Unit în care adolescenţii vor putea vota. Aduce acest sistem mai mult suport cauzei SNP?

Ross Laird: La acest moment nu se cunoaşte impactul deciziei de a oferi tinerilor de 16-17 ani dreptul la vot. Singurul sondaj în acest sens efectuat până în prezent arată că majoritatea acestor tineri sunt în favoarea menţinerii statului scoţian în cadrul Regatului Unit. Există o preconcepţie că tânăra generaţie ar susţine independenţa, dar nu există suficiente dovezi concludente care să întărească această afirmaţie.

Alastair Ross: SNP speră să beneficieze de pe urma acestui grup, fiindcă tinerii sunt consideraţi cei mai deschişi la schimbare; unele cercetări indică însă că tinerii nu prea sunt înclinaţi riscului în actualul climat economic, în consecinţă ar vota „Nu”.

Credeţi că cererile secesioniste din Scoţia, Catalonia, Italia sau Belgia sunt şi o mişcare în contra presiunii pentru federalizare sau, mai degrabă, ţin de spiritul politicii UE de regionalizare?

Ross Laird: Reclamarea independenţei vine doar de la un număr redus de regiuni ale Uniunii. Politica regională a UE are un impact scăzut în zona Scoţiei, care are un PIB relativ ridicat. Mai degrabă, majoritatea fondurilor regionale şi transfrontaliere s-au concentrat în special pe Europa Centrală şi de Est. Independenţa, în mod teoretic, ar însemna că ţara ar putea să beneficieze de fonduri transfrontaliere adiţionale pentru întreţinerea infrastructurii dintre Scoţia, Anglia şi Irlanda.

Alastair Ross: Este o foarte bună întrebare, deoarece independenţa Scoţiei este urmărită cu multă atenţie de către unele ţări şi regiuni. Regatul Unit are însă un nivel scăzut de atenţie pentru problemele europene din afara Eurozonei. 

Veţi vota pro sau contra independenţă?

Ross Laird: Personal, o să votez împotriva independenţei – parţial şi pentru că sunt căsătorit cu o englezoaică.

Alastair Ross: Nu m-am decis, deoarece încă nu avem prezentate toate argumentele ambelor părţi pentru a lua o decizie informată, sper că le vom avea până în toamna anului 2014!

Ross Laird este director al filialei din Edinburgh a agenţiei de comunicare Grayling, specializată în afaceri guvernamentale. Anterior, a lucrat la Camera Comunelor şi a fost consilier al Londrei în perioada 2000-2004.

Alaistar Ross este director al Centrului pentru Politici Publice Scoţiene, cu o lungă experienţă în afaceri publice şi relaţii guvernamentale, în sectorul privat şi public. Face recomandări clienţilor cu privire la reglementările, consultările şi iniţiativele legislative ce provin de la parlamentul şi guvernul Marii Britanii, de la autorităţile scoţiene şi de la cele locale.

Traducere şi adaptare: Ionela Ciolan