Povestea a două copile orfane din România, adoptate în anii '90 de o profesoară din Canada
0
În urmă cu 21 de ani, Maureen Bond era pe prima pagină a unui ziar local din oraşul canadian New Glasglow datorită unui lucru care nu mai fusese făcut până atunci.
Femeie singură, de profesie cadru didactic, ea a călătorit în România pentru a adopta un copil. Dar în loc să vină acasă cu un copil, Maureen a revenit în Canada cu doi bebeluşi.
„Am plecat spre România în iunie 1991. A fost ultima zi de şcoală, mi-am înmânat rapoartele şi m-am urcat în avion. Am facut-o pentru mine. Am vrut copii mici şi cred că, dacă nu te mişti în viaţă, nu realizezi nimic”, a declarat Maureen pentru publicaţia „ The New Glasgow News.”
Chiar dacă s-a pregătit pentru călătorie timp de nouă luni, Maureen a spus că a întâmpinat multe obstacole când a ajuns în România, dar nu au descurajat-o să-şi împlinească visul.
„Au adus doi copii şi m-au întrebat pe care îl vreau”, a spus ea. Copilele erau într-un spital şi urmau să fie transferate în orfelinat. „Cum aş putea lua o asemenea decizie?” s-a întrebat Maureen care l-a trimis pe tatăl ei, care a însoţit-o în misiunea sa, înapoi în Canada cu o fetiţă de un an şi jumătate pe care a denumit-o Sioban. O săptămână mai târziu a luat-o pe Anna în vârstă de patru luni şi au pornit împreună spre casă.
Locuinţa ei din New Glasglow era plină de prieteni şi de membri ai familiei, toţi nerăbdători să vadă fetele care erau aşteptate cu „o cameră plină de haine şi cu pătuţuri pentru copii”, a povestit Maureen.
Pe lângă primirea călduroasă a celor apropiaţi, canadiana a întâmpinat şi obstacole, căci şi-a dat seama că nu era pregătită pentru doi copii cu probleme. Micuţa Sioban era subnutrită şi a necesitat îngrijiri medicale suplimentare. Maureen recunoaşte că nu ar fi făcut faţă schimbării dacă nu ar fi fost ajutată de tatăl ei.
Ce fac tinere astăzi
În prezent, Sioban (22 de ani) este educatoare şi conduce un program after-school. Este instructor de dans pentru balet şi hip hop.
Anna (21 de ani) va fi curând licenţiată în muzică la Universitatea „Mount Allison”. După aceea intenţionează să facă şi masteratul şi speră, la rândul ei, să predea într-o bună zi.
Maureen spune că fiicele sale nu ar putea fi mai diferite decât sunt: „Siobian urăşte competiţiile iar Anna le iubeşte”, a declarat canadiana, adăugând că Sioban a luat lecţii de muzică până când a realizat că trebuie să concureze în festivale de muzică. Însă ştia că i-a fost menit să danseze încă de la prima lecţie de balet, motiv pentru care a ales cariera de instructor.
Ambele fete îi sunt recunoscătoare mamei lor pentru că a venit în România şi le-a luat acasă, în New Glasglow, dar recunosc şi că nu le-a fost întotdeauna uşor.
„Oamenii nu ne-au înţeles, iar mama noastră nu a putut fi mereu perfectă. Am avut o familie mare, prieteni buni şi biserica de partea noastră”, a spus Anna, care atrage atenţia: „Nu-mi pot imagina viaţa mea în România dacă aş fi trăit în orfelinat”.
Maureen crede că pasiunea fetelor pentru muzică şi dans este o moştenire din spiritul românesc şi se bucură că le practică.
Într-o zi, tinerele speră să se întoarcă în România, dar doar pentru o vizită.