Oraşele subterane, soluţie pentru supraaglomerare, securitate şi efectele crizei climatice

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Oraşele subterane au fost multă vreme un subiect science-fiction, însă acum guvernele şi arhitecţii urbani  din multe părţi ale lumii le iau în serios. Una dintre cele mai mari provocări care vor trebui depăşite în viitor este convingerea oamenilor că le va fi bine şi în subteran.

În anul 1800 î.e.n., oamenii din regiunea Capadochia a Turciei de astăzi au decis că mediul lor este atât de ostil – cu vreme extremă şi ameninţarea permanentă a războiului – încât ei au construit un întreg oraş subteran. Derinkuyu, cel mai vechi oraş subteran care încă există, găzduia 20.000 de persoane, avea şcoli, locuinţe, zone de comerţ şi lăcaşuri de cult protejate de uşi mari din piatră, care permiteau ca fiecare etaj să fie închis separat.

În 2010, capitala Finlandei, Helsinki, a avut aproximativ aceeaşi abordare. Consiliul local a aprobat un Plan General privind Subteranul, definitivat în 2019, care cuprinde toţi cei 214 kilometri pătraţi ai oraşului – combinând conservarea energiei, adăposturi în timpul iernilor lungi şi severe şi un buncăr enorm în caz de agresiune rusă.

Însă motivele locuirii în subteran nu sunt doar securitatea şi vremea severă. Locuitul în subteran oferă o alternativă la blocurile turn imense şi la populaţia în creştere. Asmo Jaaksi, partener la firma de arhitectură din Helsinki JKMM şi arhitectul-şef al muzeului subteran Amos Rex, spune că traiul în subteran conservă căldura şi ar putea, pentru unii, să fie unul dintre cele mai sigure locuri, în contextul în care criza climatică se agravează.

 Helsinki este de multă vreme pionier al traiului subteran – Biserica Temppeliaukio, proiectată de către arhitecţii Timo şi Tuomo Suomalainen a fost scufundată în districtul Toolo al oraşului, în 1969 şi în 1993, Sala Itakeskus – un centru mare recreativ care poate găzdui în medie 1.000 de clienţi pe zi şi se poate transforma într-un adăpost de urgenţă cu spaţiu pentru 3.800 de persoane.

„Helsinki are temelia pe rocă – un teren bun şi foarte stabil pentru fundaţii”, a spus Jaaksi. „Oraşul este suprapopulat şi avem ierni atât de lungi, reci şi întunecate. Subteranul oferă mai mult spaţiu şi ne conectează unii cu alţii, departe de vremea rea”. Ikka Vähäaho, şeful diviziei geotehnice a oraşului Helsinki, este de acord. Vähäaho spune că printre scopurile dezvoltării subterane este şi faptul că „finlandezii au nevoie de spaţii deschise chiar şi în centrul oraşului – ocupând părţi din subteranul oraşului ar permite mai mult spaţiu deschis la suprafaţă”.

Acesta este punctul în care planul Helsinki ar putea deveni pionier în abordarea unei noi atitudini faţă de traiul subteran. Fiind de aşteptat ca 60 la sută din populaţia planetei să trăiască în oraşe, până în 2050, adică trebuie să fie găsite locuinţe pentru 2,5 miliarde de oameni, terenul urban este o resursă din ce în ce mai limitată. Există o limită practică legată de construcţii, din cauza constrângerilor legate de spaţiu, clădirilor istorice sau anumitor zone verzi, multe oraşe, precum Paris, Ciudad de Mexico şi Singapore considerând că răspunsul nu este în construirea de mai mulţi zgârie-nori, ci, de construirea în subteran.

În 2017, Paris a organizat un concurs, intitulat Reinventează Parisul 2, care le-a ceut arhitecţilor să găsească întrebuinţare pentru locurile oraşului care nu sunt folosite sau sunt slab folosite – mare parte dintre ele subterane.

Acestea includ pivniţe de clădiri istorice, tuneluri care au devenit libere după ce maşinilor li s-a interzis circulaţia pe drumurile mai joase de lângă Sena, rezervoare nefolosite, locuri vechi de parcare şi foste abatoare. Ele au fost transformate în restaurante, magazine şi o microfermă pentru insecte comestibile.

Arhitecţii din Ciudad de Mexico au avut o altă abordare: au propus construirea unei piramide subterane de 300 de metri, supranumită „Zgârie-pământ”, care va avea rolul unui mini-oraş sub piaţa centrală din Ciudat de Mexico. Însă planurile au fost îngheţate ca urmare a costurilor foarte ridicate: 800 de milioane de dolari.

Între timp, în Singapore, guvernul a investit deja peste 188 de milioane de dolari în inginerie şi cercetare privitoare la construcţiile subterane şi a modificat legile privind drepturile sale de proprietate în aşa fel încât subsolurile aparţin acum automat statului. Potrivit Departamentului de Statistică din Singapore, o populaţie de 5,53 de milioane de oameni împart o insulă de aproape 719 kilometri pătraţi de teren. Drept urmare, este al treilea cel mai dens populat loc de pe pământ. Până în prezent, oraşul-stat a fost construit pe vertical – existând blocuri de apartamente chiar şi de 70 de etaje – revendicând teren pentru a împinge în exterior linia de coastă a insulei. Însă, preconizând că vor fi cu 1,5 milioane de oameni mai mulţi în ţară în următorii 15 ani, opţiunile oraşului Singapore sunt la fel de limitate ca spaţiul său.

Oraşul explorează ideea unui parc ştiinţific subteran, la 80 de metri sub pământ, care va găzdui 4.500 de oameni de ştiinţă şi cercetători într-un „zgârie-pământ” cu facilităţi subterane pentru hipermarketuri, infrastructuri pentru un oraş verde, autostrăzi, căi ferate şi canale pentru ţevi de aer condiţionat. Forma este cilindrică, pentru a rezista în faţa cutremurelor.

Costurile pentru acest parc – estimate la o sumă dublă faţă de acelaşi tip de construcţie supraterană – a mai răcit ardoarea oraşului Singapore pentru acest proiect. „E ca şi cum ai face un model de clădire – este mai uşor şi mai ieftin să lipeşti foi de lemn sau să sculptezi în interiorul unui buştean?”, argumentează Marcos Martinez Euklidiadas de la departamentul de inginerie din cadrul Universităţii Carol al III-lea din Madrid. „Atunci când construieşti în subteran, trebuie să faci tot ce faci şi suprateran şi apoi să adaugi costul  şi efortul săpăturilor”.

În ultimii ani, Guvernul din Singapore a început să mute elemente strategice de bază în subteran – inclusiv într-o cavernă de sub oraş folosită pentru a depozita muniţii şi în cavernele Jurong, de sub insula Jurong din Singapore, unde se află primul depozit subteran de petrol al ţării. Structura subterană are cinci peşteri imense de 100 de metri adâncime şi opt kilometri de tuneluri pentru a depozita hidrocarburi. În martie, guvernul a dezvăluit că aceasta este prima etapă din planul general subteran din trei districte.

Vorbind cu presa la lansare, arhitectul-şef al oraşului Singapore, Hwang Yu-Ning, a spus că planurile vor crea spaţii pentru viitor, vor fi bază pentru o viitoare creştere şi vor proteja mediul. 

Conservarea energiei este una dintre cele mai mari atracţii legate de subteran pentru urbanişti şi arhitecţi, susţine Dale Russell, profesor la Royal College of Art. „Construirea în subteran economiseşte spaţiu şi, în cele din urmă, energie”, explică Russell. „Topografia însăşi poate genera energie, rocile absorbind din căldura soarelui vara pentru a păstra oraşul răcoros, degajând-o iarna precum nişte radiatoare imense care să încălzească construcţiile subterane. În interiorul unor astfel de oraşe, până în 2069 pot exista sisteme independente de transport şi un sistem econologic sustenabil, cu anumite sisteme agricole alimentate de lumină artificală care să permită propriile surse de hrană.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite