Obiceiurile nesănătoase pe care Israelul le-a importat din SUA
0În multe privințe, lupta pentru viitorul justiției marchează punctul culminant al americanizării societății israeliene. Un segment al societății israeliene a admirat întotdeauna Statele Unite și s-a străduit să se reflecte în imaginea sa, scrie jurnalistul Aron Heller, într-un editorial publicat de New York Times.
„În ultimele decenii, totuși, nu marile tradiții ale democrației și multiculturalismului Americii s-au infiltrat în psihicul multora din statul evreiesc, ci mai degrabă atributele sale mai puțin admirabile. Ca și în America, mulți din dreapta israeliană au încetat să se definească pe baza politicilor și au recurs în schimb la nativism și rezistență la normele democratice.
Problemele politice din Israel nu mai sunt chestiuni legate de statalitatea palestiniană, ci mai degrabă de independența instanțelor, de buna guvernare și de decența simplă. Nu este deci surprinzător faptul că moștenitorii generației anterioare de conservatori ai Israelului nu își mai pot găsi locul în partidul de guvernământ Likud. Au devenit versiuni israeliene ale așa-numitelor RINO, sau republicani doar cu numele.
Fără delimitarea rivalităților ideologice din trecut, harta politică a Israelului este acum definită în mare parte pe linii identitare, cu ultraortodocși, coloniști naționaliști și alegătorii Mizrahi din clasa muncitoare de o parte (Israelul „roșu”) și cei mai bogați, în mare parte așkenazi, clasa educată din regiunile de coastă Tel Aviv și Haifa pe de altă parte (Israelul „albastru”)”, scrie Heller.
Ca și în America, societatea israeliană se găsește în situația de a fi împărțită de-a lungul a numeroase linii de fractură: religios versus laic, rural versus urban, educat versus needucat, tradițional versus progresiv, războinici versus pacifiști, apreciază jurnalistul Aron Heller.
Totuși, spre deosebire de America, Israelul e o țară mică într-o vecinătate dură, a cărei supraviețuire depinde de dedicarea civică și de serviciul militar obligatoriu, astfel că pentru ea mizele sunt mult mai mari.
Un nou aer conservator
Cu toate că mediul politic israelian a fost mereu o arenă sângeroasă, doar mai recent discursul hiperpartizan specific american a câștigat teren în Israel - caracteristica lui este că, trecând dincolo de ideologie, se învârte în jurul cultului personalității unui lider cu ambiții de putere.
Noul conservatorism al politicianului Benjamin Netanyahu emană un aer american, remarcă Heller, subliniind că premierul israelian a petrecut mai mulți ani în SUA și a devenit cel mai important promotor al politicii identitare în Israel.
Mulți dintre strategii săi, fără a ține seama de cercul său intim, sunt proveniți din campaniile republicane. În plus, multe dintre opiniile cultivate în ultimul deceniu s-au datorat sprijinului cotidianului gratuit „Israel Hayom”, portalul miliardarului defunct Sheldon Adelson, un donator al Partidului Republican.
Importuri americane
Totuși, nicăieri nu a fost impactul importurilor americane mai devastator decât în problematica coloniilor israeliene din Cisiordania.
Deși activismul israelian a fost mereu prezent, imigranți americani influenți și-au pus pecetea asupra lui, adăugându-i accente de import: de pildă, rabinul originar din Brooklyn și politicianul ultranaționalist Meir Kahane în anii `70 a contribuit la redefinirea în nuanțe rasiste a arabilor în așa fel încât aceștia au devenit inamici care trebuiau expulzați sau omorâți.
Heller notează că cei mai înflăcărați adepți ai lui Kahane au fost de asemenea imigranți americani, precum politicianul și activistul evreu originar din Boston Baruch Marzel (în prezent membru al partidului de dreapta Otzma Yehudit- n.red.).
Jurnalistul indică și cazurile extremiștilor israelieni Jack Teitel (un naționalist religios născut în Florida și stabilit în Cisiordania, care a recunoscut violențe motivate de ură și a fost condamnat pentru terorism și uciderea a doi oameni-n.red.), respectiv Baruch Goldstein (un extremist religios născut la Brooklyn care a comis, în 1994, masacrul de la moscheea Peștera Patriarhilor din orașul Hebron, Cisiordania, în urma căruia 29 de credincioși palestinieni au murit.
Ultranaționaliștii de la guvernare
El observă că actorii importanți din actuala coaliție de guvernare sunt ultranaționaliști și/sau sau exprimă convingeri radicale de dreapta.
Itamar Ben-Gvir, ministrul securității naționale din Israel, este un ultranaționalist care până nu de demult atârna pe pereții casei fotografia lui Baruch Goldstein.
Totodată, ministrul Finanțelor, politicianul radical de dreapta Bezalel Smotrich, a stârnit recent vâlvă cu afirmațiile sale că un sat arab ar trebui „măturat” sau că nu există palestinieni.
Motivația principală pentru neutralizarea instanțelor pare să fie îndepărtarea oricăror obstacole din calea aspirațiilor acestor miniștri în privința Cisiordaniei. În timp ce a ultraordoocșilor este să se sustragă în continuate de la serviciul militar și să-și mențină statutul. Cât îl privește pe Netanyahu, cu un proces pentru corupție pe numele său, obiectivul său este să rămână la putere și să scape de închisoare, argumentează jurnalistul.
Membrii coaliției de guvernare din Israel urmează exemplul republicanilor din SUA cu încercarea lor de a transforma Curtea Supremă într-un organism politic.
Spre deosebire de Israel, SUA au însă o constituție oficializată în scris, 50 de guverne statale, două corpuri legislative independente, ca și alte mecanisme de control.
Americanizarea sistemului judiciar israelian inițiată de politicienii extremiști riscă să fractureze încrederea și credința pe care israelienii și le pun în sistemul de guvernare.
Totuși, dacă există și o influență pozitivă a Americii asupra Israelului atunci aceea este mișcarea civilă de rezistență care, de la mișcările pentru drepturi civile și antirăzboi din anii `60, este la fel de mare ca în oricare democrație, conchide jurnalistul și scriitorul Aron Heller, într-un editorial publicat de New York Times.
Se încarcă comentariile...
