Misiunea și implicațiile vizitei lui Joe Biden în Israel
0Deplasarea președintelui SUA în Israel la 11 zile după atacul Hamas în urma căruia au fost uciși cel puțin 1.400 de israelieni îl plasează pe Joe Biden în centrul atenției în afacerile globale într-un moment cheie. În joc este credibilitatea unei strategii diplomatice pentru Orientul Mijlociu care era deja sub focul criticilor chiar înainte de atacurile devastatoare ale Hamas, arată o analiză The Guardian.

Misiunea lui Biden de a preveni o criză umanitară și escaladarea conflictului la nivel regional a devenit și mai spinoasă miercuri, după explozia catastrofală de la spitalul baptist al-Ahli Arabi din Gaza, soldată cu moartea a sute de palestinieni.
Hamas a acuzat un atac aerian israelian, în timp ce armata israeliană a susținut că explozia a fost cauzată de un tir de rachete palestiniene.
Incidentul a fost însă suficient pentru a diminua și mai mult așteptările deja limitate de la această vizită. Liderul Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, și-a anunțat aproape imediat retragerea de la un summit planificat la Amman, în Iordania, unde Biden urma să ajungă după întrevederea cu premierul israelian Bentjamin Netanyahu și unde urmau să fie prezenți regele Abdullah al Iordaniei și președintele egiptean Abdel Fatah al-Sisi.
Ministrul de externe al Iordaniei, Ayman Safadi, a declarat pentru Al Jazeera că summitul a fost anulat deoarece „nu mai are niciun rost acum să vorbim despre altceva în afară de oprirea războiului”.
Casa Albă a emis ulterior o declarație, în care a precizat că vizita a fost, de fapt, amânată, după o consultare prealabilă cu Iordania. Totuși, evenimentele descurajante din ajunul călătoriei au evidențiat și mai mult faptul că președintele american se află pe o line subțire diplomatică.
Călătoria lui Biden vine în urma invitației premierului israelian Benjamin Netanyahu și urmează unei deliberări atente cu consilierii săi de securitate națională și de informații.
A fost comparată cu vizita-surpriză efectuată de Biden la Kiev în februarie anul trecut, cu prilejul împlinirii unui an de la atacul Rusiei asupra Ucrainei, pentru a-și arăta solidaritatea cu președintele țării invadate, Volodimir Zelenski.
Totuși, după ce a afirmat dreptul statului evreu la autoapărare, Biden a plecat cu misiunea mult mai complicată de a-l convinge pe Netanyahu și cabinetul său de securitate nou format să renunțe la o invazie terestră pripită, despre care oficialii americani cred că nu este doar extrem de riscantă, ci și costisitoare în ceea ce privește viețile civile, în asemenea măsură încât simpatia internațională s-ar îndepărta rapid de Israel.
Din punctul de vedere al președintelui american, o urgență chiar mai mare o reprezintă necesitatea de a descuraja cu blândețe Israelul de la un răspuns care ar putea provoca un conflict mai amplu, atrăgând implicarea Iranului și a reprezentantului său, grupul șiit libanez Hezbollah.
În joc pentru Biden este credibilitatea unei strategii diplomatice pentru Orientul Mijlociu care era deja sub focul criticilor chiar și înainte de acțiunile devastatoare ale Hamas.
Administrația Biden încearcă cu disperare să salveze un obiectiv prețuit, acela de a intermedia legături formale istorice între Israel și Arabia Saudită, o mișcare susceptibilă să transforme peisajul diplomatic al regiunii. Or, o ofensivă israeliană sângeroasă și de amploare în Gaza, care să provoace o furie generalizată în „strada arabă” riscă să torpileze cu totul normalizarea planificată, notează The Guardian.
Ar fi o lovitură geopolitică pentru administrația Biden, care a investit multă speranță în această apropiere, ca un bastion împotriva invadării regiunii de către China, considerată o amenințare tot mai mare după ce Beijingul a intermediat la începutul acestui an restabilirea legăturilor diplomatice între Arabia Saudită și Iran.
Biden a căutat, de asemenea, o reapropiere de conducătorul de facto al regatului saudit, prințul moștenitor Mohammed bin Salman - pe care promisese cândva să îl facă un „paria” ca răspuns la asasinarea lui Jamal Khashoggi – ca urmate a invaziei ruse în Ucraina, care i-a făcut pe aliații europeni ai Washingtonului să privească către națiunile bogate în petrol din Golf ca la o sursă alternativă de energie.
Partea bună este că președintele american se bucură de credit din partea Israelului datorită unei relații îndelungate cu Netanyahu și a răspunsului empatic la atacurile Hamas, pe care le-a descris ca fiind cea mai mortală zi pentru evrei de la Holocaust încoace.
„Acest atac a fost o campanie de cruzime pură - nu doar de ură, ci de cruzime pură - împotriva poporului evreu", a declarat Biden în fața unei adunări a liderilor evreilor americani la Casa Albă.
Spre deosebire de predecesorul său democrat de la Casa Albă, Barack Obama - care a avut o relație rece cu Netanyahu - Biden se poate baza cel puțin pe legăturile personale calde cu premierul israelian, o resursă care s-ar putea dovedi utilă pentru președinte pentru a face receptiv Israelul la evaluarea sa măsurată cum că Israelul ar greși grav dacă ar reocupa Gaza, de unde s-a retras în 2005.
Dar faptul că nu se întâlnește cu Abbas sau cu alți oficiali palestinieni și că poartă discuții doar cu israelienii ar putea submina apelurile lui Biden la o soluție diplomatică și da apă la moară criticilor săi.
Oricare ar fi costurile-beneficii în joc pe plan internațional, riscurile sunt mai puțin evidente pe plan intern. Analiștii minimalizează semnificația electorală a actualei crize în privința unei probabile reiterări a înfruntării prezidențiale de anul viitor cu Donald Trump, care a provocat deja controverse criticându-l pe Netanyahu și lăudând Hezbollahul ca fiind „inteligent”.
„Nu cred că Biden putea evita să facă acest lucru. A fost o oportunitate pe care orice președinte în exercițiu ar fi profitat, având în vedere că sprijinul pentru Israel este larg răspândit”, a apreciat Larry Sabato, analist politic la Universitatea din Virginia.
„Alegătorilor le place ca președinții să acționeze, iar acest lucru îl plasează pe Biden în centrul acțiunii din Orientul Mijlociu. Deci, cu siguranță îi ajută imaginea, dar americanii nu reacționează electoral la evenimentele internaționale decât dacă trupele noastre sunt implicate direct”, a subliniat el.