Milițiile cetățenilor se luptă cu bandele criminale pe străzile capitalei Haiti
0Miliții ale cetățenilor înfruntă bandele criminale în capitala Haiti, Port-au-Prince, după ce acestea au lansat un atac coordonat fără precedent asupra instituțiilor statului și l-au silit pe premier să demisioneze, relatează CNN.
Aeroportul internațional Toussaint Louverture din Haiti este învăluit într-o tăcere postapocaliptică, doar o mână de polițiști cu cagule se mai află în preajmă, în timp ce strada este pustie. Totul arată ca după dezastru, dar o potențială cale de scăpare, aeroportul, s-a închis după ce a fost luat cu asalt de bande.
Bandele din Port-au-Prince blochează în continuare aprovizionarea cu alimente, combustibil și apă, dar probabil că poliția națională a rămas ultima instituție care încă funcționează.
Locuitorii s-au închis în case, iar o parte dintre ei au decis să fie paznici într-o atmosferă dominată de frică, neîncredere și furie.
Unele cartiere își fac singure dreptate - de pildă, în cartierul Canapé Vert, luni, o mulțime de oameni a prins un bărbat pe care l-au acuzat că face parte dintr-o bandă și l-au forțat să meargă spre un cimitir înainte de a-i da foc în mijlocul străzii, au declarat surse din comunitate pentru CNN.
Filmări văzute de CNN au arătat rămășițe fumegând pe trotuarul din fața unui supermarket care a fost închis. Este doar o altă execuție extrajudiciară printre alte sute ale unor potențiali infractori care au fost uciși de locuitori, și de care aceștia s-au debarasat dându-le foc, potrivit unei surse locale de securitate.
Bandele au hăituit ani de zile rezidenții și au pus stăpânire pe o porțiune tot mai mai mare din capitală - azi având sub control 80% din ea. Puși în fața unei atare situații, mulți haitieni au decis să se organizeze într-o mișcare de paznici numită „bwa kale”, înființând comitete de apărare cu fortificații comune, sisteme de supraveghere, puncte de control și chiar patrule.
Această formă de solidaritate a dat roade. De pildă, anul trecut, câteva zone rezidențiale și-au unit forțele cu poliția pentru a înfrunta banda Ti Makak, pe care au și reușit să o alunge din zonă, potrivit unor surse locale și raportului unei organizații internaționale de combatere a crimei organizate.
Totuși, au fost și cazuri în care aceste miliții au trecut o line fină între autoapărare și justiție proprie, linșând sute de persoane pe care le-au suspectat de apartenență la bande sau de „infracțiuni de drept comun”, potrivit unui raport al ONU de anul trecut.
„Acesta este modul în care operează bandele: iau în stăpânire zone cu afaceri mari și le silește să plătească” a spus membrul unei miliții care apăra cartierul Canapé Vert, menționând că în zonă se află mai multe afaceri de profil înalt, între care două companii naționale de telefonie mobilă și un hotel important.
„Primim constant amenințări; spun că vor veni să ne atace, să distrugă cartierul. Așa că noi blocăm străzile și poliția face perchezițiile; niciun civil nu ia parte la percheziționarea mașinilor", a adăugat el. Miliția este înarmată doar cu „macete și cu mâinile goale", a spus el.
O sursă locală de securitate a explicat că paznicii obișnuiesc să interogheze suspecți pe motocicletă pe care îi bănuiesc că vin să spioneze comunitatea pentru a vedea cât este de bine protejată. Cei despre care se descoperă că schimbă mesaje cu bandele sunt uciși și le sunt arse cadavrele.
„Nu este un război. Cartierul încearcă să se apere”, spune această surse care admite însă că cei uciși în acest fel nu au parte de un proces de stabilire a vinovăției.
Un comisar de poliție din Canapé Vert a recunoscut pentru CNN că poliția locală cunosc bine miliția comunității și chiar că aceasta a intervenit salvator când secția de poliție a fost atacată de membrii unei bande anul trecut.
Refugiați în propriul oraș
La doar cinci minute de mers cu mașina, o altă comunitate încearcă cu disperare să reziste în condiții mult mai grele, și anume într-o tabără de civili strămutați - una dintre zecile de astfel de locuri din oraș unde se adăpostesc mii de civili după ce au fost forțați să își părăsească locuințele după ce au fost atacate sau incendiate.
Marie Maurice, în vârstă de 56 de ani, a văzut cum bandele revendică teritoriu tot mai aproape de casa lui; pe 29 februarie, când a sosit avertismentul privind un atac iminent al bandelor, nu a pierdut timpul. Și-a lăsat toate bunurile și a fugit împreună cu ceilalți la școala publică argentiniană Bellegarde, pentru a se adăposti, a spus ea.
Maurice încearcă să mențină curat micul colț al familiei sale din spațiul aglomerat, spălând podeaua cu apă pentru care trebuie să meargă 20 de minute pe jos pentru a o cumpăra. Dar nimeni din familia ei nu are suficientă mâncare și nici măcar îndeajuns spațiu pentru a găti, trăind zilnic dintr-o îmbucătură sau puțină mâncare stradală pe care o împarte cu ceilalți.
Dincolo de eforturile zilnice de supraviețuire, mai mulți rezidenți ai taberei spun că știu că nu mai sunt bineveniți și că relațiile cu vecinii lor se înrăutățesc. Au existat ciocniri cu localnicii care vor să-i vadă plecați, temându-se că afluxul de noi veniți ar putea atrage atenția bandelor.
În prezent, 1 575 de persoane locuiesc acum înghesuite în rețeaua de săli de clasă în aer liber - doar o mână de oameni în comparație cu cei peste 360 000 care au fost strămutați în întreaga țară, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM).
Dezbinați de frică
Port-au-Prince este terorizat de ani de zile de răpiri tortură și violuri comise de bande. Dar astăzi, în timp ce elita haitiană se târguiește în legătură cu componența unui consiliu de tranziție și focurile de armă răsună în oraș - iar comunitatea internațională nu este dispusă să intervină - perspectiva unei soluții politice pare mai mult decât oricând una iluzorie.
Înmulțirea punctelor de control ale poliției, bandelor și civililor fracturează capitala Haiti în fiefuri dominate de nesiguranță și neliniște.
Marie-Suze Saint Charles, în vârstă de 47 de ani, spune că propriii fii sunt prea speriați pentru a ieși din casă și a veni la spital, unde se recuperează după ce a fost împușcată pe 1 martie, pe când se întorcea de la serviciu.
Cel mai mare, în vârstă de 17 ani, a fost și el împușcat și se află într-un alt spital. Ceilalți doi - de opt și treisprezece ani - sunt singuri și femeia nu știe dacă cineva îi ajută cu mâncare.
Se încarcă comentariile...
