Maratonul răbdării

Oparte din fascinaţia creată în jurul minerilor din Chile salvaţi cu succes săptămâna trecută, după ce au fost blocaţi timp de 70 de zile la 700 de metri sub Pământ, este întrebarea: „Cum ar fi dacă am fi noi înşine în acea situaţie?"

Cum am face faţă stresului, anxietăţii, fricii de moarte, terorii, plictiselii, aşteptării şi privaţiunilor fizice? Vrem să ştim dacă am ceda şi ne-am prăbuşi sau am avea puterea să trecem prin această experienţă şi să ieşim la suprafaţă cu minţile şi trupurile întregi.

Eu, unul, am găsit răspunsul. Aş face ceea ce a făcut Edison Pena şi, dacă i-aş putea urma exemplul, cred că aş supravieţui. Edison a alergat. A alergat, zi de zi, între cinci şi 10 kilometri prin tunelurile în care erau blocaţi. Chiar dacă era cald, suprafeţele erau accidentate iar încălţămintea sa era improvizată, el şi-a păstrat rutina, cu religiozitate. La un moment dat, salvatorii au reuşit să-i trimită o pereche de tenişi pentru a înlocui cizmele de miner rupte în care îşi rănea picioarele. A primit chiar şi un iPod  prin care îl putea asculta pe Elvis Presley în timp ce alerga.

Dependenţii de exerciţii - ca Edison, ca mine, ca alţi mii pe care îi văd zilnic pe trotuarele din Manhattan (unde Edison este acum invitat să ia parte în viitorul maraton) - trebuie să-şi păstreze rutina. E esenţial pentru cum se simt cu ei înşişi, pentru cum îşi structurează existenţa zilnică şi viaţa. E întotdeauna un fel de mecanism de rezistenţă, o automedicaţie pentru a face faţă stresului şi un mijloc de a-ţi auto-oferi un sentiment de control asupra ta, mai ales atunci când nu poţi controla mediul de viaţă şi evenimentele.

Şi, nu în ultimul rând, aşa cum spune Pena, e un mod de a-ţi canaliza furia, de a transforma agresiunea într-un fel de comportament compulsiv, dar pozitiv.

Cum au făcut alţii faţă situaţiei, ce alte resurse interne au găsit pentru a îndura chinul, pot numai să ghicesc. Dar pe Edison Pena simt
că-l cunosc puţin. E unul dintre noi. Mulţumim pentru exemplu, Edison. Şi să alergi multe mile acum, când ţi-ai regăsit libertatea.