Droguri, arme şi teroare: Confesiunile unui fost şef din spionajul nord-coreean
0
Kim Kuk-song, fost şef în spionajul nord-coreean, a oferit un interviu amplu pentru BBC despre activitatea sa în slujba regimului de la Phenian, recunoscând că a trimis asasini pentru a ucide critici şi chiar a construit un laborator ilegal de droguri pentru a ajuta la strângerea de fonduri în slujba „revoluţiei”.
Kim Kuk-song a lucrat timp de 30 de ani în spionajul nord-coreean până la dezertarea sa în 2014. Acum oferă consultanţă pentru spionajul sud-coreean şi păstrează vechile obiceiuri ale secretomaniei. Totuşi, după câteva săptămâni de încercări, BBC a reuşit să obţină un interviu din partea sa. El vorbeşte despre un regim disperat să câştige bani prin orice mijloace posibile, de la tranzacţii cu droguri până la vânzarea de arme în Orientul Mijlociu şi Africa. Şi susţine totodată că reţelele de spionaj şi cibernetice din Coreea de Nord pot ajunge în întreaga lume.
Kim Kuk-song este unul dintre cei mai înalţi oficiali care au dezertat din Coreea de Nord. Şi devine primul şef din spionajul nord-coreean care oferă un interviu amplu pentru un post cunoscut la nivel intenaţional. Ascuns în spatele unor ochelari negri, dezertorul explică legătura dintre dictatorul de la Phenian, Kim Jong-un, şi spionaj. Spionii sunt „ ochii, urechile si creierul liderului suprem”, afirmă Kim Kuk-song.
Terorismul ca politică de stat
Ultimii ani petrecuti de Kim Kuk-song în cadrul spionajului nord-coreean oferă o perspectivă asupra începutului dictaturii lui Kim Jong-un. Dezertorul de rang înalt îl prezintă pe Kim Jong-un drept un lider tânăr dornic să arate că este un „războinic”.
Potrivit acestuia, terorismul este un „instrument politic” pentru regimul de la Phenian. El dă ca exemplu misiunea de a organiza operaţiunea de asasinare a lui Hwang Jang-yop, fost preşedinte al Adunării Supreme a Poporului şi inspirator al doctrinei Juche, care stă la bazele regimului de la Phenian. Hwang Jang-yop s-a dus într-o vizită în China în 1997 dar nu s-a mai întors în Coreea de Nord, refugiindu-se la Seul, în Coreea de Sud. Ordinul de asasinare a lui Hwang Jang-yop a venit în mai 2009, când Kim Jong-il era în convalescenţă după un accident vascular cerebral, iar fiul său Kim Jong-un încerca să îşi consolideze rolul de succesor la conducerea regimului. În iulie 2010, doi soldaţi nord-coreeni au fost arestaţi în Sud. Ei au susţinut atunci că erau dezertori, dar în realitate aveau misiunea de a-i „tăia gâtul” lui Jang-yop. Este exact tipul de „muncă militară planificată şi implementată la ordinele speciale ale lui Kim Jong-un”, explică Kim Kuk-song. Tentativa de asasinare a eşuat în cele din urmă şi Hwang Jang-yop a murit din cauze naturale, în octombrie 2010, la vârsta de 87 de ani.
În ciuda acestui eşec, Coreea de Nord a recurs adesea la terorism pentru a controla disidenţa şi stârni teamă în rândul vecinilor săi. În martie 2010, regimul de la Phenian a scufundat o navă a Coreei de Sud, atac soldat cu moartea a 46 de persoane. Şase luni mai târziu, nord-coreenii au ucis doi soldaţi şi doi civili în urma bombardării insulei Yeongpyoeong, care aparţine Coreei de Sud. Însă cea mai notorie operaţiune de asasinare comandată de Coreea de Nord este cea care l-a vizat pe Kim Jong-nam, fratele vitreg al lui Kim Jong-un. Kim Jong-nam a murit în 2017 la Kuala Lumpur, Malaysia, după ce a fost atacat pe aeroport cu o substanţă chimică extrem de toxică.
Spion la Casa Albastră
În alte operaţiuni, agenţii lui Kim nu trebuie să lase urme. Kim Kuk-song spune că una dintre responsabilităţile sale în Nord a fost dezvoltarea unei strategii pentru a „subordona politic” Sudul. Pentru a-şi atinge scopul, a înfiinţat o reţea de „ochi şi urechi pe teren”, iar unul dintre agenţi a ajuns până în interiorul Casei Albastre, preşedinţia sud-coreeană. Kim Kuk-song nu dezvăluie numele agentului, dar spune că acesta a fost infiltrat la începutul anilor ’90 şi a activat timp de cinci-şase ani în Biroul Prezidenţial de la Seul înainte de a se întoarce „în siguranţă” la Phenian.
„Pot să vă spun ca agenţii nord-coreeni joacă un rol activ în diverse ONG-uri, precum şi în institutii importante din Coreea de Sud”, subliniază el.
Fostul spion oferă informaţii şi despre armata de hackeri a regimului de la Phenian. Ordinul pentru pregătirea de războiul cibernetic a venit în anii '80 din partea lui Kim Jong-il.
„Universitatea Moranbong alegea cei mai străluciţi studenţi din ţară şi îi supunea la şase ani de educaţie specială”, spune el.
Atacul cibernetic care a afectat sistemul britanic de sănătate în 2017 este pus pe seama unei grupări de hackeri nord-coreeni identificate ca Lazarus Group. „Pe plan intern, l-am numit Centrul de Informaţii al lui Kim Jong-il”, precizează Kim Kuk-song.
„Oamenii spun despre aceşti agenţi că se află în China, Rusia şi în ţările din Asia de Sud-Est, dar ei operează chiar şi din Coreea de Nord. Biroul protejează totodată comunicarea spionilor nord-coreeni”, afirmă el.
Droguri pentru dolari
Kim Kok-sung mai dezvăluie că a strâns fonduri în slujba revoluţiei în timp ce lucra la Departamentul de Operaţiuni, în deceniul 1990-2000. Pe atunci, Coreea de Nord se confrunta cu o foamete dezastruoasă, soldată cu sute de mii de morţi. Acea perioadă a rămas în istorie ca „Marşul anevoios”.
„Producţia de droguri în Coreea de Nord a lui Kim Jong-il a atins apogeul în timpul Marşului anevoios”, subliniază el, dând detalii apoi despre activitatea sa pe acest plan.
„În acel moment, Departamentul de Operaţiuni a rămas fără fonduri pentru revoluţia liderului suprem. Odată ce am primit misiunea, am adus trei străini în Coreea de Nord, am construit o bază de producţie în centrul de pregătire al Biroului de legătură 715 al Partidului Muncitorilor şi am produs droguri. Era vorba de metamfetamină cristalină. Apoi puteam să o schimbăm în dolari”, explică Kim Kuk-song.
O alta sursă de venit, potrivit dezertorului, provenea din vânzările ilegale de arme către Iran, gestionate de asemenea de Departamentul de Operaţiuni. El se referă la sumisubmersibile de mici dimensiuni şi spune că Nordul era „foarte bun” la construcţia unor astfel de „echipamente de ultimă generaţie”.
Potrivit lui Kim Kuk-song, în afară de Iran, Phenianul a vândut arme si tehnologie unor ţări din Asia şi Africa aflate de mai mult timp în războaie civile. Ori ONU a acuzat în repetate rânduri Coreea de Nord de faptul că a vândut ilegal arme Siriei, Myanmarului, Libiei şi Sudanului.
Motivul dezertării
Kim Kuk-song a dus o viaţă privilegiată în Coreea de Nord. El spune că mătuşa lui Kim Jong-un i-a dat o maşină Mercedes-Benz şi că a avut permisiunea să călătorească în străinătate. Mai spune că a vândut metale rare şi a adus în Coreea de Nord valize pline cu milioane de dolari, bani destinaţi regimului.
În plus, afirmă că s-a putut muta dintr-o un departament în altul al spionajului nord-coreean datorită unor legături politice puternice. Dar aceleaşi legături l-au pus în pericol.
La scurt timp după ce s-a instalat la putere, în 2011, Kim Jong-un a decis să se debaraseze de cei pe care îi percepea ca fiind o ameninţare pentru el, eliminându-l inclusiv pe unchiul său, Jang Song-thaek.
Potrivit lui Kim Kuk-song, pe măsură ce Kim Jong-il se stingea, Jang Song-thaek devenea mai cunoscut, numele său fiind auzit mai des de cât cel al lui tânărului succesor desemnat, Kim Jong-un. „Atunci am simţit ca Jang Song-thaek nu va rezista mult timp. Am simţit că va fi alungat la ţară”, spune el.
Însă Song-thaek a fost executat, vestea fiind dată de presa oficială a regimului în decembrie 2013.
„Am fost îngrozit. Am simţit imediat că viaţa mea era în pericol”, mărturiseşte Kim Kuk-song, care a reuşit până la urmă să se salveze dezertând în Sud.
Kim Kuk-song nu crede că în promisiunea lui Kim Jong-un pentru a stabili un cadru de „pace durabilă” pentru Peninsula Coreeană. „Au trecut ceva ani de când am venit aici, iar Coreea de Nord nu s-a schimbat deloc”, conchide el.
Se încarcă comentariile...
