Dezvoltare durabilă, cu bani europeni

Mai e posibilă o strategie de dezvoltare (durabilă) a României? Prin intermediul LSRS, FP România a întrebat-o pe Corina Murafa, masterand în politici publice la Hertie School of Governance, din Berlin, care a lucrat pentru Secția de Energie și Mediu a UNDP România, instituția care a administrat redactarea Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă.

În completarea dosarului Rezervoarele româneşti de idei din ediţia curentă, FP România a cerut unor tineri experţi din cadrul LSRS să-şi prezinte ideile referitoare la oportunităţile deschise României prin Strategia UE pentru Dunăre şi asupra unei politici de dezvoltare durabilă pentru România.

O strategie de dezvoltare durabilă România are. Ea a fost redactată ca la carte. Experți guvernamentali și independenți, consultări publice, aprobare în Guvern. Denunțată de unii ca netransparentă, de alții ca “cincinalul în straie capitaliste”, cert este că Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă există. Ministerul Mediului nu a mai împins însă respectiva strategie în Parlament. Căci au venit alegerile la numai două săptămâni de la adoptarea strategiei prin Hotărâre de Guvern și, stupoare, s-a schimbat guvernul. De aici nu tu indicatori naționali care să măsoare dacă și cât de durabil ne dezvoltăm, nu tu Comitet Interdepartamental care să monitorizeze implementarea, nu tu măsuri concrete, mecanisme și responsabilități – adică acele puține condiții sine qua non pentru implementarea unei politici publice.
Pe de altă parte, lumea întreagă încă suferă de pe urma celei mai mari crize economice și financiare de la Marele Crah încoace. România, la rându-i, se adâncește într-o criză bugetară și administrativă fără precedent. Paradoxal, această nefastă excepționalitate ar putea fi fereastra de oportunitate pentru a aduna ce se mai poate aduna din (aproape) defuncta Strategie Națională de Dezvoltare Durabilă. Deocamdată, din păcate, ea nu însumează mai mult decât cele 150 de pagini aprobate de fostul nostru Guvern, și vreo 400,000 de euro consumați pentru redactare.
Este clar că resurse și timp pentru redactarea unei noi strategii nu există.  Probabil nici suport public prea grozav. Mai trist însă, aproape sigur orice nouă strategie va ajunge o dată cu noul ciclu electoral la același coș de gunoi al istoriei politice.
Din punctul meu de vedere, trebuie să acționăm incremental și să ne folosim de șansa pe care ne-o oferă austeritatea generalizată. Executivul (mai precis, Primul Ministru) și Legislativul trebuie să ajungă la cel mai mic numitor comun și, pornind de la strategia existentă, să își asume un plan de maxim treizeci de acțiuni concrete, pe termen scurt, în vederea dezvoltării durabile a României.  Într-o țară cu un raport de dependență între populația activă și cea asistată social de 1 la 3 (care tinde spre 1 la 9 până în 2050), este inept să spui că dezvoltarea durabilă a țării ține de un singur minister, anume cel al mediului.  Avem șansa să folosim fondurile europene și fondurile oferite cu împrumut de agențiile internaționale pentru a face investiții strategice atât în dezvoltarea capitalului uman, cât și a celui natural. Să facem toate aceste lucruri fără a ține cont de principiile dezvoltării durabile este suicidal. Pe termen scurt putem împrumuta din recomandările deja existente în strategia actualmente îngropată. Pe termen lung, procesul legislativ democratic cere revizuirea strategiei, eventual urmată de aprobare, în Parlament. Ar fi bine ca, măcar în al doisprezecelea ceas, să implementăm politicile publice pragmatic, și nu politic.