De ce în Fâșia Gaza post-război ar fi mai benefică o soluție democratică fără alegeri

Premierul israelian Benjamin Netanyahu este criticat în mod regulat pentru că nu a comunicat planul pentru Fâșia Gaza după încheierea operațiunii militare. Absența unei poziții oficiale pe această temă ar putea proveni din faptul că toate opțiunile de până acum sunt neatractive și, prin urmare, este necesară o nouă abordare, scrie Iain Walker, directorul executiv al NewDemocracy Foundation din Australia, într-un editorial publicat de Jerusalem Post.

Israelul se pregătește pentru o operațiune la Rafah FOTO EPA-EFE

Israelul ca forță de ocupație nu este de dorit, ar atrage critici la nivel mondial și ar amâna pur și simplu problema.

În egală măsură, democrația electorală tradițională este o opțiune nefuncțională.

În condițiile în care sondajele de opinie reflectă un sprijin de până la 80% pentru Hamas în rândul locuitorilor din Gaza, alegerile ar permite doar ca o anume întruchipare a Hamas să fie din nou încurajată- o situație nesustenabilă în urma actelor sale de teroare îndreptate împotriva civililor. 

Este în natura alegerilor să ofere un meniu limitat de opțiuni populației în cadrul unei competiții de sloganuri mai degrabă decât una a soluțiilor pe termen lung. Procesul electoral creează stimulente foarte clare pentru comportamentul candidaților, iar în acest caz aceste stimulente vor fi incendiare.

Oriunde în lume, alegerile în general nu duc la armonie în societate. Dimpotrivă, sunt o sursă principală a dezbinării, inclusiv prin tonul dezbaterilor care paralizează democrațiile. Ele oferă putere concentrată unui grup mic de persoane care beneficiază de pe urma amplificării diviziunii și a demonizării rivalilor pentru a câștiga și a-și păstra puterea. În Occident, apar fracturi; dar într-o societate paralizată de un război debilitant și de tensiuni regionale accentuate în curs, este de neînțeles să sugerezi că această metodă de democrație ar contribui la stabilitate.

Premierul israelian ar trebui încurajat să ia în considerare o a treia opțiune: democrația fără alegeri. Democrația nu înseamnă pur și simplu organizarea de alegeri; alegerile sunt doar o metodă de a obține un grup reprezentativ de oameni. Totuși, în mod poate surprinzător pentru mulți, nu au jucat un rol democrația născută la Atena acum 2.500 de ani. Democrația ateniană a prevăzut această problemă și, în schimb, a folosit o simplă tragere la sorți aleatorie.

Democrație fără alegeri în Gaza

Aplicând această metodă în Gaza, 50 de persoane din toate mediile sociale ar fi selectate aleatoriu pentru a forma un Consiliu al cetățenilor care să asigure guvernarea. Spre deosebire de organizarea de alegeri, se evită astfel discriminarea persoanelor cu un anumit profil și se creează un grup mai reprezentativ format din civili cu profesii obișnuite.

Având un singur mandat fix, după care un nou grup este selectat prin tragere la sorți, se poate lua o decizie bazată pe raționament, mai degrabă în funcție de preocuparea pentru aspectele care să le obțină realegerea.

Campaniile electorale necesită fonduri, care nu vin niciodată fără condiții și adesea din surse dubioase. Această metodă democratică elimină complet acest compromis.

Cum ar funcționa în practică? Aceste 50 de persoane ar avea sarcina de a găsi un teren comun, fiind necesar un sprijin de cel puțin 80% pentru a lua o decizie. Aceștia ar identifica miniștrii care să servească în portofolii prin același proces - analizând nominalizările din partea unor persoane calificate și selectându-l pe cel în care au încredere la nivel de grup.

 În întreaga lume, politicienii se numără printre persoanele cărora li se acordă cel mai mic grad de încredere. Cei mai de încredere sunt oamenii ca noi, pe care îi întâlnim în viața de zi cu zi, iar acesta este grupul vizat de o tragere la sorți.

Acesta este un standard mai înalt de democrație. Un vot oferă fiecăruia o mică parte din decizie; o astfel de selecție le oferă tuturor șanse egale de a servi. Palestinienilor din Gaza li s-ar oferi un cadru democratic pe care mulți din lume l-ar invidia.

În prezent, în Occident, această metodă este folosită pe pe scară largă în sistemul de jurizare. Este remarcabil faptul că deciziile luate cu privire la vinovăție sau nevinovăție pentru cele mai grave infracțiuni sunt de încredere pe scară largă, însă un primar care anunță o schimbare în ceea ce privește frecvența cu care se ridică pubelele va fi privit cu scepticism, neîncredere și ranchiună. Sistemul cu jurați a câștigat încrederea pentru că motivațiile acestora sunt în mod transparent echitabile - ei au putere de decizie o singură dată și nu trebuie să facă campanie pentru posturile lor. Această lecție trebuie să se extindă și la politică, mai ales dacă contextul politic nu este deloc unul ideal.

În special, experiența practică de implicare a cetățenilor aleși la întâmplare în formatul Adunării Cetățenilor nu este o idee sălbatică și netestată. Parlamentul irlandez va atesta eficacitatea sistemului după un deceniu de împuternicire a cetățenilor pentru a decide în probleme care altfel ar fi prea dificile pentru politicieni. Totodată, Comisia Europeană utilizează din ce în ce mai mult acest format, iar Bundestagul german s-a angajat să realizeze trei proiecte pe an.

Probabil obiecția principală va veni din partea celor care vor sublinia faptul că, în condițiile în care sondajele Hamas indică un sprijin de 80% în rândul populației din Gaza, o tragere la sorți ar oferi un organism cu un sprijin Hamas de 80%. Trebuie însă să se țină cont de faptul că sondajele pun oamenilor în fața unei întrebări simple, binare și nu măsoară profunzimea acestui sprijin, care se va întinde în mod natural de la cei angajați față de răspuns la susținătorii ce oferă un sprijin minimal.

O campanie electorală surprinde aceste grade diferite de susținere și, prin definiție, conferă putere celor mai extremiști - cei care conduc campania pentru un post în cadrul unui partid. Aceasta radicalizează populația. Dimpotrivă, un eșantion aleatoriu surprinde cu mai multă acuratețe variația din cadrul populației. Important este că, deoarece se bazează pe oameni cu slujbe normale și vieți obișnuite, și nu pe politicieni profesioniști, aceștia iau decizii cu care pot trăi și în care pot crede, nu care să le aducă un vot. Acestea pot fi două lucruri foarte diferite.

Premierul israelian se confruntă cu o decizie dificilă cu privire la ceea ce se va întâmpla a doua zi după încheierea ostilităților. Două dintre cele trei condiții pe care le-a stabilit - sfârșitul Hamas ca actor politic și deradicalizarea societății - pot fi mai eficient realizate folosind această abordare. A avea un Consiliu al Cetățenilor tras la sorți, mai degrabă decât alegeri tradiționale, este o opțiune care merită luată în considerare pentru a oferi o societate stabilă pe termen lung. Cetățenii unei națiuni au tendința de a dori pacea mai mult decât liderii lor politici, caz în care această soluție democratică oferă o nouă cale pentru o Gaza stabilă, scrie Iain Walker, directorul executiv al NewDemocracy Foundation din Australia, într-un editorial publicat de Jerusalem Post.