Cum o dinastie puternică a falimentat Sri Lanka în 30 de luni

Foto: Captură video / Cozi la benzinării.

După ce Rajapaksa a câştigat alegerile din 2019, un amestec de reduceri drastice de taxe şi politici prost gândite au erodat rezervele de numerar ale naţiunii, transmite AlJazeera.

Înainte de alegerile din noiembrie 2019, candidatul prezidenţial din Sri Lanka, Gotabaya Rajapaksa, a propus reduceri drastice ale taxelor, gândind că „nesăbuinţa guvernului” trebuie să fie un truc de campanie.

Ministrul de Finanţe de la acea vreme, Mangala Samaraweera, a convocat o conferinţă de presă pentru a ataca angajamentul „periculos” de a reduce taxa pe valoarea adăugată la 8% de la 15% şi de a elimina alte taxe. Pentru el, era o matematică simplă: Sri Lanka a încasat relativ mai puţine venituri decât aproape orice altă ţară, iar volumul mare de datorii a forţat-o să caute numerar de la Fondul Monetar Internaţional.

„Dacă aceste propuneri sunt implementate astfel, nu numai că întreaga ţară va da faliment”, a avertizat ministrul, „dar întreaga ţară va deveni o altă Venezuela sau o altă Grecie”.

A durat aproximativ 30 de luni pentru ca predicţia sa să devină realitate, în ceea ce a devenit o poveste de avertizare pentru liderii populişti care navighează printr-o lume cu război, boli şi inflaţie ridicată.

După ce Rajapaksa a câştigat alegerile din 2019, reînviind una dintre cele mai puternice dinastii din Asia, el a trecut imediat la reducerea impozitelor în prima sa şedinţă de cabinet. El a restabilit apoi rapid puterile prezidenţiale deţinute în timpul guvernării de 10 ani a fratelui său puternic, Mahinda Rajapaksa, o perioadă în care familia a pus capăt unui război civil de aproape trei decenii înainte de a fi votat în 2015 de către cetăţenii care se tem de opresiune şi îndatorare crescută faţă de China.

În loc să înveţe să guverneze cu mai multă umilinţă, Rajapaksa s-a grăbit să restaureze brandul de autoritarism populist al familiei, împletit cu apeluri la naţionalism în rândul budiştilor sinhalezi, care reprezintă 75% din populaţie.

Dar acea strategie s-a consumat rapid. În ultimele săptămâni, Sri Lanka a rămas fără numerar pentru a plăti bunuri esenţiale, cum ar fi alimente şi combustibil, ceea ce a dus la cozi lungi de benzină şi la întreruperi de curent zilnic de 13 ore pe zi. Cetăţenii înfuriaţi au ars pâini şi au jefuit Ministerul Sănătăţii pentru a găsi medicamente. Protestatarii s-au adunat în faţa biroului preşedintelui din centrul oraşului Colombo timp de săptămâni pentru a-i cere demisia.

Familia Rajapaksa se află acum în modul de control complet al daunelor, încercând să asigure bunuri de bază pentru cetăţeni, în timp ce caută fonduri de urgenţă de la FMI, Banca Mondială, China şi alţi creditori. Ea a încetat să mai plătească datoria externă, fiind în stare de nerambursare pentru prima dată de la obţinerea independenţei faţă de britanici în 1948. Bursa de valori a ţării, care a crescut vertiginos după reducerile de taxe, are cea mai proastă performanţă din lume în acest an – sub chiar Rusia.

În plus, Rajapaksas au fost, de asemenea, forţaţi să se retragă în privinţa celor două politici majore pe care le-a implementat după alegerile din 2019. Ministrul de Finanţe Ali Sabry a spus că taxa pe valoarea adăugată trebuie să crească pentru ca Sri Lanka să-şi susţină finanţele, iar Rajapaksasi s-au oferit să anuleze puterile prezidenţiale, deoarece oponenţii încearcă să-l destituie pe Gotabaya din funcţia de preşedinte şi să-l înlăture pe Mahinda din funcţia de prim-ministru.

„Rajapaksa se retrag, dar asta nu înseamnă că se vor preda”, a spus Jehan Perera, un editorialist de ziar şi director executiv al Consiliului Naţional pentru Pace din Sri Lanka, un grup independent de advocacy. „Rajapaksa se tem că, dacă pleacă, vor fi foarte vulnerabili atât în ​​ţară, cât şi în afara acesteia. Aceştia se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului, acuzaţii de crime de război şi acuzaţii de corupţie.”

Timp de 12 din ultimii 20 de ani, membrii familiei Rajapaksa au controlat cele mai înalte părţi ale guvernului din Sri Lanka. Sub supravegherea lor, criticii din opoziţie şi mass-media au numit Sri Lanka o „dictatură blândă” şi i -au descris pe Rajapaksa drept personaje precum cele evocate de Mario Puzo, care a scris scenariul pentru „Naşul”.

Gotabaya, în vârstă de 72 de ani, fost şef al apărării, a condus o ultimă încercare mortală pentru a pune capăt războiului împotriva separatiştilor tamili, care a ucis până la 100.000 de oameni înainte de încetarea focului în 2009. Fratele său, Mahinda, 76 de ani, creierul politic al familiei, a a fost preşedinte şi de două ori prim-ministru. Alţi doi fraţi, Chamal, în vârstă de 79 de ani, şi Basil, în vârstă de 71 de ani, şi-au creat nişe de gestionare a porturilor, agriculturii şi banilor. Zeci de rude ocupă posturi de top.

Milinda Rajapaksha, un purtător de cuvânt al guvernului, a refuzat să comenteze acest articol.

Namal Rajapaksa – nepotul preşedintelui, care a demisionat recent din funcţia de ministru al sportului – a spus că, deşi guvernul a moştenit o economie proastă de la administraţia anterioară, a făcut, de asemenea, unele erori de politică cheie şi nu a reuşit să pivoteze rapid când a lovit pandemia. Reducerile de taxe, a spus el, ar fi trebuit ajustate după un an, deoarece guvernul pierdea venituri şi nu culegea investiţiile aşteptate de la întreprinderile locale.

„Au fost anumite decizii asupra cărora nu am fost de acord ca partid politic când vine vorba de implementare”, a spus Namal Rajapaksa prin telefon, adăugând că administraţia ar fi trebuit să fie mai transparentă şi să-şi ia timp pentru a educa publicul cu privire la provocări. „Nu acuz publicul pentru a absolvi de vină guvernul condus de Rajapaksa pentru că ei sunt la putere. Guvernul este la putere, deci guvernul este responsabil.”

„Situaţia actuală se bazează exclusiv pe defalcarea lanţului de aprovizionare şi a guvernării”, a adăugat el. „Preşedintele trebuie să ia decizii, ferm şi să guverneze ţara. Şi, de asemenea, readuceţi instituţiile pe drumul cel bun.”

Chiar înainte ca Rajapaksa să preia puterea, ţara avea probleme financiare. În timpul primului mandat al familiei, guvernul a luat împrumuturi mari din China pentru a investi în proiecte precum un port de mare adâncime în districtul său natal, Hambantota, pe coasta de sud a insulei, ca parte a unui efort de a transforma naţiunea într-un tigru sud-asiatic, pe modelul Singapore. Dar multe proiecte au stagnat, iar datoria externă s-a dublat între 2010 şi 2020.

Pe lângă asta, ţara încă se resimţea în urma atacurilor teroriste de Duminica Paştelui din 2019, când atentatele sinucigaşe legate de Statul Islamic au ucis peste 250 de persoane în lovituri asupra bisericilor şi hotelurilor de lux. Frica omniprezentă i-a determinat pe alegători să se ralieze în spatele candidatului cu experienţă în zdrobirea insurgenţelor: Gotabaya Rajapaksa.

„A existat această presupunere că modalitatea de ieşire din recesiunea de după Duminica Paştelui a constat în reducerile de taxe şi dobânzile scăzute”, a declarat Anushka Wijesinha, economist şi fost consilier al ministerului guvernului pentru comerţ internaţional şi dezvoltare. "A fost o greşeală."

Temerile de o criză mai largă au apărut pentru prima dată odată cu pandemia, care a diminuat brusc veniturile din turism şi remitenţe. Companiile de rating de credit au retrogradat Sri Lanka. Pentru a rămâne pe linia de plutire, guvernul a tipărit bani, sporind oferta cu 42% între decembrie 2019 şi august 2021, contribuind la stimularea a ceea ce ar deveni inflaţia cu cel mai rapid ritm de creştere din Asia.

În aprilie anul trecut, Sri Lanka a suferit un alt şoc: guvernul a interzis brusc importurile de îngrăşăminte chimice. În public, oficialii au încadrat mişcarea ca îndeplinind o promisiune de campanie de a îmbrăţişa agricultura ecologică şi de a lupta împotriva „mafiei îngrăşămintelor”. În realitate, mulţi au văzut decizia ca pe o încercare de a economisi dolari, potrivit Wijesinha şi alţi economişti. Namal Rajapaksa a spus că momentul deciziei privind îngrăşământele a fost un punct de dezacord în cadrul partidului de guvernământ.

Interdicţia a fost inversată. Întregul lanţ agricol al Sri Lanka – aproximativ o treime din forţa de muncă şi 8% din produsul intern brut – s-a confruntat cu perturbări. Recolta de orez a fost una extrem de slabă, forţând guvernul să importe orez şi să înceapă un program scump de ajutor alimentar pentru a sprijini fermierii devastaţi. Câştigurile din export din ceai, o sursă cheie de venituri, au secat şi ele. În noiembrie, pe măsură ce protestele au izbucnit, guvernul a anulat parţial interdicţia.

„Atât de mulţi experţi au spus că aceasta este o politică dezastruoasă care va afecta securitatea alimentară”, a declarat Dhananath Fernando, directorul operaţional al Advocata, un grup de cercetare în domeniul politicii economice din Colombo. „Dar, din păcate, guvernul a rămas hotărât asupra deciziei sale.”

În ultimele săptămâni, Sri Lanka a rămas fără numerar pentru a plăti bunuri esenţiale, cum ar fi alimente şi combustibil, ceea ce a dus la cozi  lungi la staţiile de benzină şi la întreruperi zilnice de curent de 13 ore. 

Greşelile de politică au dus la o penurie de alimente, la întreruperi de electricitate şi la o lipsă de medicamente pentru cei săraci şi, în scurt timp, i-a determinat pe protestatari furioşi să iasă în stradă strigând „Du-te acasă, da!” şi „Gota este un nebun!” Rajapaksa şi-au pierdut majoritatea de două treimi în parlament, deoarece membrii coaliţiei au dezertat, iar acum încearcă să reziste eforturilor opoziţiei de a-i îndepărta de la putere.

În timp ce problemele financiare actuale fac alegerile dificil de organizat în acest moment, sondajele de opinie sugerează că Rajapaksa ar pierde fără drept de apel. Primul sondaj „Mood of the Nation” realizat în ianuarie de Verite Research a arătat că nivelul de aprobare al guvernului a fost de doar 10%.

Guvernul Rajapaksa „ne testează nivelul de răbdare şi perseverenţă”, a spus Malik Nazahim, 24 de ani, care a participat la mai multe demonstraţii. „Asta ne împinge înainte. Vrem schimbare şi o vrem acum.”