Cum ajung oamenii să creadă în teorii ale conspiraţiei. Explicaţiile experţilor

foto shutterstock

Pandemia de coronavirus a atras după sine o seamă de teorii ale conspiraţiei, iar acest fapt nu este unul neobişnuit în situaţii de criză globală majoră. O analiză a publicaţiei Vox explică factorii din spatele formării lor.

O parte din puzzle-ul apariţiei rapide a unor teorii conspiraţiei în contextul pandemiei ţine de situaţia de criză în sine.

„Teoriile conspiraţiei înfloresc în vremuri de criză. Ele tindă să apară în preajma evenimentelor majore care cer explicaţii pe măsură, întrucât explicaţiile obişnuite devin nesatisfăcătoare”, spune Karen Douglas, expert în teorii ale conspiraţiei la Universitatea Kent.

Cealaltă mare piese de puzzle este reacţia liderilor politici. În măsura în care unii dintre ei, cum s-a întâmplat în SUA şi Brazilia, au subestimat severitatea epidemiei, şi populaţia a tins să o subestimeze sau să apeleze la explicaţii mai mult sau mai puţin raţionale cu privire la originea, ţinta şi virusul în sine.

Teoriile conspiraţiei au în centru preocupări legate de globalizare, noile tehnologii şi boală, şi ele antrenează sisteme de credinţe, suspiciuni sau frici ancestrale.

Potrivit analizei Vox, toate aceste teorii, de la cele privind guvernele naţionale - cum este QAnon în SUA, care susţine că există un complot împotriva preşedintelui american - la cele care suscită violenţe antisemite, sunt construite similar: nu au la bază dovezi şi uneori nici convingeri personale, ci nevoia de a crede că în spatele unor evenimente majore sunt lucruri mai importante şi mai cuprinzătoare, şi nu simple accidente sau o întâmplări.

Într-un climat de confuzie sau chiar durere şi tragedie, teorii ale conspiraţiei - care susţin că atacuri teroriste(precum cel de la 11 septembrie ), atacuri armate (precum cele de la şcoli primare) sau răspunsul haotic al administraţiei Trump la criza sanitară sunt fabricate şi puse în scenă în anumite scopuri - apar ca mecanisme de autoapărare. Aceste evenimente sunt atât de oribile că oamenii preferă să creadă că ele nu se întâmplă cu adevărat. Astfel, o oarecare de ordine şi siguranţă pot exista din nou în lume.

Istoria a arătat că de fiecare dată molimele şi pandemiile au dat naştere unor teorii ale conspiraţie care să explice nu doar originea lor, ci şi cum pot fi ele oprite. Acestea s-au instalat pe un anumit teren de îngrijorare şi într-un anumit context cultural. De exemplu, în timpul ciumei bubonice din secolul al XIV-lea - care a ucis 35% din populaţia europeană- surse ale epidemiei au fost consideraţi evreii, o populaţie deja contestată. Drept urmare mii de evrei au fost torturaţi şi ucişi.

Pandemiile mai recente au stârnit propriile teorii ale conspiraţiei, combinând preocupări existente cu o frică ancestrală de boală. SIDA a dat naştere teoriei că HIV nu produce de fapt nicio boală. Boala a apărut într-un context, în anii 1980 , în care societatea îi dispreţuia pe aceşti bolnavi, iar aceştia nu aveau parte nici de grija sau atenţia figurilor cu autoritate. Puşi în faţa unei crize, cei care deja îşi pierduseră încrederea în instituţii au fost cuprinşi de o confuzie şi teamă încă şi mai mari.

Un exemplu este al activistului persoanelor gay Stephen Kovacev. El supravieţuise protestelor, încleştărilor cu poliţia şi tratamentelor „brutale” ale personalului medical care-l privea ca pe un paria al societăţii, se arată într-un articol al blogului Gizmodo. După toate astea, plus Watergate şi Vietnam, „cum să mai ai încredere în orice provenit de la o instituţie” a ţării, a întrebat el.

Astfel că Kovacev era sceptic în privinţa oricăror explicaţii aşezate şi plauzibile ale SIDA. Iar atunci când a descoperit teoria unui om de ştiinţă reputat de la Berkeley, Peter Duesberg, potrivit căreia HIV este un virus inofensiv şi că nu acesta provoacă SIDA, el şi prietenii lui n-au mai ştiut ce să creadă.

„Nu eram denialişti (cei care neagă ceva), ci pur şi simplu nu mai aveam încredere în absolut nimeni”, a spus aceasta.

În cursul pandemiei de „gripă porcină” H1N1 din 2019, teoriile conspiraţiei s-au instalat pe terenul preocupărilor referitoare la globalizare şi industria farmaceutică. Atitudini de neîncredere  au fost stârnite de ambele părţi ale graniţei SUA-Mexic: în SUA se vehicula ideea că migranţii ilegali erau folosiţi de „terorişti” pentru a răspândi virusul pe teritoriu american, în vreme ce în Mexic şi America Centrală circula teoria că virusul era propagat intenţionat de către autorităţile americane în beneficiul industriei farmaceutice.

O publicaţie din Chile a scris un articol despre originile gripei porcine în care se punea întrebarea cine profită în urma apariţiei bolii. Relatările se bazau pe idei vehiculate în California referitoare la faptul că agenţia de biosecuritate americană urmărea să folosească gripa aviară drept armă şi că fostul secretar al apărării Donald Rumsfeld obţinea beneficii de pe urma epidemiei. Articolul sublinia legăturile acestuia cu Gilead Laboratories - producătorul Tamiflu, un posibil tratament pentru virusul extrem de infecţios. Articolul a încheiat cu un excurs asupra războiului biologic al SUA dând exemplul testelor făcute în anii 50 şi 60 pe populaţie. Articolele au circulat masiv în afara Mexicului şi au dat apă la moară conspiraţioniştilor cu informaţii despre Gilead Laboratories.

Epidemia de coronavirus nu face excepţie şi se grefează ea însăşi pe un teren în care lipseşte încrederea în instituţii, inclusiv presă şi autorităţi - adică în chiar acei lideri care au cerut populaţiei de milioane de oameni să-şi închidă afacerea şi să se oprească în loc pentru a stopa răspândirea virusului.

Gândirea conspiraţionistă a fost amplificată însă în cazul pandemiei de coronavirus, în SUA, ca şi în alte părţi ale lumii, de figurile cu autoritate pentru oameni.

 Joseph Uscinski, cercetător specializat pe politică la Universitatea din Miami, expert în teorii ale conspiraţiei, spune că de multe ori nu existenţa în sine a virusului amplifică aceste teorii.

„Cred că un argument încă şi mai bun este faptul că există un preşedinte şi alte elite politice, dar şi o seamă de celebrităţi, care răspândesc naraţiunile conspirative şi aşa se explică de ce probabil sunt mai mulţi oameni care ajung să creadă în ele decât în mod normal”, a spus acesta.

Cercetătorul a spus că pentru unii oameni convingerile conspiraţioniste sunt o „constantă” a vieţii lor care nu tinde să se modifice, indiferent de evenimentele curente. Iar dacă oricare om are un oarecare grad de încredere într-o anume teorie a conspiraţiei, conform unei viziuni a sa asupra lumii, sunt oameni ale căror convingeri sunt dictate în mare măsură de aceste teorii.

Potrivit expertului, cei care acum tind să dea crezare teoriilor conspiraţiei legate de coronavirus nu o fac pentru prima dată: aceştia au deja viziuni asupra lumii în care conspiraţiile sunt prevalente.

Karen Douglas, profesoară de psihologie socială la Universitatea Kent, spune că oamenii nu sunt atraşi de teorii ale conspiraţiei din motive politice, ci din nevoi emoţionale precum nevoie de cunoaştere, de siguranţă şi nevoia de împărtăşire într-un grup a unui bine comun.

„Imaginaţi-vă că Ronald Reagan ar fi spus oamenilor în anii 80 că SIDA a fost trimisă de Moscova şi că nu ucide oameni cu adevărat”, a spus Uscinski, subliniind că liderii politici pot influenţa şi oameni care nu cred neapărat în conspiraţii, dar au încredere în acel lider.

Suporteri ai preşedintelui american Donald Trump au solicitat pe reţelele sociale filmări cu parcările spitalelor pentru a dovedi că acestea nu sunt inundate de pacienţi.

Preşedintele brazilian Jair Bolsonaro spunea la început că este vorba doar de o „mică răceală”, iar apoi că în mare parte virusul este o invenţie a presei.

„În ultimul an, am avut, evident, momente de criză. O mare parte din asta este pură fantezie. Şi coronavirusul, care nu este tot ce-l face presa să fie”.

Preşedintele mexican Andrés Manuel López Obrador spunea la mijlocul lunii martie că foloseşte amulete drept protecţie contra coronavirusului şi că combaterea corupţiei previne răspândirea bolii.

Minimizarea ameninţării virusului este un mod de a face faţă unui pericol existenţial imediat şi le permite oamenilor să trăiască ca până atunci, spune Douglas.

Pe de altă parte, unii dintre cei care cred în teorii ale consipraţiei au posibilitatea să simtă că fac parte dintr-un club select care deţine o cunoaştere secretă cu privire la ce se întâmplă cu adevărat, o cunoaştere care vine şi cu o putere de care alţii nu dispun.