Cum a contribuit Rusia la declanşarea protestelor din Kazahstan şi apoi a profitat de situaţie | FOTO VIDEO
0
Analiştii internaţionali explică faptul că scânteia revoluţiei din Kazahstan este legată şi de afacerile dintre Rusia şi Kazahstan în domeniul gazelor. Mai precis, Kazahstan exporta în Rusia gazele naturale din uriaşele sale rezerve, şi apoi importa GPL de la rafinăriile ruse la preţuri mult mai mari. Începutul acestui an a dus la scumpirea GPL pentru că Rusia a exportat în Kazahstan o cantitate mai mică şi la preţuri mai mari.
Kazahstanul, cea mai mare ţară din Asia Centrală, a fost afectată de cea mai sângeroasă revoltă de la obţinerea independenţei sale după prăbuşireea URSS. Pornită de la un protest care a izbucnit duminică într-o provincie după o majorare a preţului la gaze, s-a extins în marile oraşe, inclusiv în Almatî, capitala economică, şi s-a soldat s-au soldat cu sute de morţi , şi răniţi, mii de arestaţi.
Potrivit cifrelor oficiale citate sâmbătă de televiziunea de stat, peste 4.400 de persoane au fost reţinute şi mai mult de 40 au fost ucise în timpul tulburărilor. Numărul de morţi include, aparent, şi membri ai forţelor de securitate.
Preşedintele Tokaev a ordonat o zi de doliu naţional în memoria ''numeroaselor victime ale evenimentelor tragice din unele părţi ale ţări''.
Potrivit agenţiei germane de presă DPA , există temerea că numărul real al morţilor ar putea fi mult mai mare, din moment ce preşedintele a dat ordin să se tragă fără somaţie pentru a reprima protestele antiguvernamentale.
În materie de resurse energetice, Kazahstanul este una dintre cele mai bogate ţări din lume.
Cum se explică totuşi că un stat cu rezerve uriaşe de gaz ajunge să fie nevoit să ridice preţul acestora încât să scoată populaţia în stradă?
Piaţa GPL este reglementată în Kazahstan, iar guvernul stabileşte o limită de preţ pentru GPL în fiecare trimestru. Dar, pe lângă scăderea livrărilor din Rusia şi creşterea preţului, a mai existat un factor: un deficit de GPL pe piaţa internă provocat de exporturile ilegale în ţările vecine, unde preţul este mult mai mare.
Rusia a forţat Kazahstanul să vândă gaz kazah către fabricile ruseşti unde a fost lichefiat [GPL] şi vândut înapoi regiunilor gaziere din Kazahstan cu un preţ aproape de monopol. Acest lucru a stârnit proteste. Acum Rusia trimite trupe pentru a înabuşi protestele. Dacă aceasta nu este o politică arhi-imperialistă, ce este?”, a comentat pe pagina sa Twitter Sergej Sumlenny, expert specializat pe Europa de Est de la Berlin al Fundaţiei „Heinrich Boell”.
Bazat foarte mult pe resursele sale importante de combustibili fosili, Kazahstanul este un exportator net de energie şi produse energetice.
Cu toate acestea, unii rezidenţi – din nordul şi centrul Kazahstanului – încă nu au acces la gaze din reţea, deoarece rezervele de gaze naturale se află în partea de vest a ţării, în timp ce concentrarile de populaţie sunt în nord, est şi sud, iar sistemul de gazoducte intern este subdezvoltat, se arată într-un raport de ţară pentru Kazahstan al Agenţiei Internaţională pentru Energie, AIE.
Prin urmare, Kazahstanul se bazează pe importurile de gaze din Rusia şi Uzbekistan pentru a satisface cererea internă: un acord de schimb de gaze între Kazahstan şi Rusia implică înlocuirea gazului Karachaganak, care a fost furnizat în trecut la Rusia (Orenburg) pentru procesare, cu importuri de gaz din Asia Centrală în sudul ţării şi gaz rusesc în regiunea Kostanay (nord).
Resursele enegetice gigantice
În materie de resurse energetice, Kazahstanul este una dintre cele mai bogate ţări din lume. În ianuarie 2018, Kazahstanul avea rezerve de ţiţei de 30 de miliarde de barili, fiind a doua cea mai mare rezervă din Eurasia- după Rusia - şi a 12-a cea mai mare din lume, imediat după Statele Unite. De asemenea, Kazahstanul are cele mai mari rezerve dovedite de petrol din regiunea Mării Caspice, potrivit Oil & Gas Journal.
Ţara asiatică şi-a extins rapid producţia la cele trei mari rafinării pe care le are, capacitatea totală de rafinare fiind de peste 16 milioane de tone. Toate rafinăriile sunt operate de JSC KazMunayGas – Procesare şi Marketing, potrivit portalului Privacy Shield Framework.
Kazahstanul are şi un potenţial semnificativ de gaze naturale. Rezervele sale de gaz dovedite se ridică la 3 trilioane de metri cubi, iar rezervele proiectate la 5 trilioane de metri cubi. De asemenea, ţara se aşteaptă la o producţie semnificativă de gaz asociat petrolului, care va aduce 1.000 de metri cubi de gaz pentru fiecare tonă nouă de petrol (100 de milioane de tone de petrol vor duce la 100 de miliarde de metri cubi de gaz). Prognozele privind producţia de gaze a ţării - care este în mare parte gaz asociat- arată că va creşte până la 29,6 miliarde de metri cubi în 2027.
Compania naţională de petrol şi gaze, KazMunaiGas (KMG), este în mare măsură responsabilă pentru coordonarea licenţierilor şi a licitaţiilor pentru extracţiile de petrol şi gaze. De asemenea, joacă un rol în aproape toate contractele cu companii străine de petrol şi gaze. KMG gestionează, de asemenea, cota Kazahstanului din Caspian Pipeline Consortium. KMG deţine participaţii în 47 de întreprinderi care desfăşoară operaţiuni petroliere (inclusiv TengizChevrOil, North Caspian Operating Company), transport prin conducte şi maritim de hidrocarburi şi apă, precum şi alte servicii.
Kashagan este primul zăcământ de petrol şi gaze offshore al Kazahstanului din Marea Caspică şi este cel mai mare proiect internaţional de investiţii din ţară. Kashagan este dezvoltat de North Caspian Operating Company (NCOC). Producţia de petrol la zăcământul Kashagan a început în octombrie 2016 şi a atins 340.000 bpd în martie 2019. Petrolul şi gazele din zăcământul Kashagan sunt procesate la uzina Bolashak de pe uscat. Acţionarii NCOC sunt KMG Kashagan BV (16,9 %), Shell Kazakhstan Development BV (16,8 %), Total E&P Kazakhstan (16,8 %), Agip Caspian Sea BV (16,8 %), ExxonMobil Kazakhstan Inc. (16,8 %), CNPC Kazakhstan BV ( 8,3 %) şi Inpex North Caspian Sea Ltd. (7,6 %).
Un alt proiect important este Tengizchevroil care exploatează zăcămintele de petrol şi gaze din Tengiz şi Korolyov, situate în regiunea Atyrau (vestul Kazahstanului). Tengizchevroil a fost format între Republica Kazahstan şi Chevron Corporation în aprilie 1993. Partenerii actuali sunt: Chevron -50% ; KazMunaiGas- 20 %ă; ExxonMobil - 25 %şi LukArco - 5 %.
Experţii internaţionali explică faptul că scânteia revoluţiei din Kazahstan este legată şi de afacerile dintre Rusia şi Kazahstan în domeniul gazelor. Mai precis, Kazahstan exporta în Rusia gazele naturale din uriaşele sale rezerve, şi apoi importa GPL de la rafinăriile ruse la preţuri mult mai mari. Începutul acestui an a dus la scumpirea GPL pentru că Rusia a exportat în Kazahstan o cantitate mai mică şi la preţuri mai mari.
Criza plutea în aer din vară
Agenţia Reuters scris încă din iulie 2021 despre problema aprovizionării cu GPL în Kazahstan. Exporturile de GPL ale Rusiei scăzuseră, deoarece gigantul rus petrochimic Sibur consumă mai mult combustibil, care este folosit ca materie primă pentru industria petrochimică.
La rândul său, Kazahstanul va avea nevoie de volume suplimentare de GPL când va pune în funcţiune fabrica de polipropilenă a Kazahstan Petrochemical Industries (KPI) la începutul anului 2022, scria Reuters vara trecută.
Cerere crescută de GPL, liberalizare a preţurilor şi corupţie
În ultimii ani, preţurile scăzute ale gazelor petroliere lichefiate (GPL) au crescut cererea pentru acest produs în Kazahstan, iar cetăţenii au început să-şi modifice maşinile pentru a funcţiona cu GPL.
Deoarece preţurile maxime cu amănuntul şi creşterea consumului pe piaţa internă au dus la pierderi şi la deteriorarea condiţiilor financiare şi economice pentru producătorii de GPL, Ministerul Energiei a intenţionat să elimine treptat reglementarea de către stat a preţurilor cu amănuntul. Cu toate acestea, în 2019, reglementarea era încă în vigoare, iar ministrul Energiei a aprobat un preţ maxim pentru GPL.
Protestele din Kazahstan au început în oraşul Zhanaozen din sud-vestul ţării, acolo unde în 2021 preţul mediu pentru un litru de GLP a fost de circa 50 de tenge (11 cenţi per litru), iar în decembrie 2021 a ajuns la 80 de tenge (19 cenţi), după care pe 1 ianuarie 2022, staţiile PECO au urcat preţul la 27-28 de cenţi per litru.
Acest lucru a stârnit furia localnicilor, în condiţiile în care 90% din maşinile din acest oraş de 160.000 de locuitori funcţionează pe bază de GPL. Revoltele s-au extins rapid şi în alte oraşe mai ale provinciei Mangistau şi apoi în oraşele din provincia vecină Aktau.
În aceeaşi zi în care protestele au luat amploare, pe 2 ianuarie, ministrul kazah al Energiei, Berdibek Kartbaev, a încercat să explice că preţurile au fost fixate de către regimul liberalizat ale pieţelor libere şi că statul nu va mai putea subvenţiona preţul GPL-ului.
Kazahii vor reforme
Dublarea preţurilor la carburanţi în Zhanaozen a fost doar scânteia pentru declanşarea disperării acumulate de kazahii care simt acest lucru după ani de corupţie guvernamentală, condiţii economice proaste într-o ţară bogată în resurse naturale şi absenţa unor alegeri libere şi corecte.
Oamenii din Kazahstan s-au săturat de promisiunile neîndeplinite ale guvernului autoritar şi de lipsa unei reforme reale.
În primăvara anului 2016, mai multe mii de persoane au manifestat în Kazahstan împotriva reformelor guvernamentale de privatizare a terenurilor, proteste stârnite de zvonurile că terenurile vor fi cumpărate de străini, în special chinezi.
Dar altele au fost problemele. Una dintre cele mai stringente cereri ale protestatarilor a fost reducerea datoriilor pentru cei care au luat împrumuturi în valută chiar înainte ca guvernul să permită monedei naţionale - tenge - să se deprecieze şi să piardă jumătate din valoare.
La acestea s-a adăugat inflaţia foarte mare care a avut loc atunci când, la finalului lui 2015, tenge-ul a scăzut de la 182 pentru un dolar la 340 tenge pentru un dolar, afectând aproape fiecare kazah şi mărind astfel numărul de persoane care au ieşit la proteste în primăvara lui 2016.
Atunci, guvernul a retras propunerea de reformă funciară şi a colaborat cu băncile pentru a reduce povara deţinătorilor de datorii şi a crescut salariile şi beneficiile sociale. Dar acele schimbări au rezolvat doar parţial problemele oamenilor.
În martie 2019, primul şi până atunci singurul preşedinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, a demisionat şi a predat conducerea ţării prietenului şi susţinătorul de multă vreme Kasâm Jomart Tokaev.
Una dintre primele mişcări ale lui Toqaev a fost să redenumească capitala, Astana, în Nur-Sultan, în onoarea lui Nazarbaev. El a numit-o, de asemenea, pe fiica lui Nazarbaev, Darigha, ca preşedinte al Senatului, al doilea doilea om în stat.
Acele mişcări i-au înfuriat pe mulţi kazahi care credeau că îndelungata domnie a familiei Nazarbaev se încheiase cu adevărat, determinând oamenii să protesteze împotriva noului nume al capitalei şi a numirii într-un post cheie a fiicei lui Nazarbaev.
Au existat din nou proteste înainte şi după alegerile prezidenţiale anticipate din 9 iunie 2019, pentru că oamenii şi-au exprimat din nou frustrarea faţă de schimbarea orchestrată de conducerea ţării în care ei nu au jucat niciun rol.
Chiar dacă Tokaev a promis schimbări, Nazarbaev a rămas foarte puternic în politica kazahă prin noul său rol de secretar al Consiliului de Securitate.
Poate cel mai important lucru a fost că orice încercare de reformă a lui Toqaev a rămas în mod continuu sub ceea ce sperau oamenii.
Izbucnirea pandemiei de coronavirus a oferit autorităţilor un motiv pentru a împiedica oamenii să se adune pentru demonstraţii. Dar proteste au avut loc încă dinainte şi după alegerile din 10 ianuarie 2021 pentru Mazhilis - camera inferioară a parlamentului Kazahstanului - iar rezultatele acestor alegeri nedemocratice au arătat că aceleaşi partide pro-guvernamentale câştigau locuri în nişte alegeri la care partidele de opoziţie au fost în mare măsură împiedicate să participe.
La frustrarea populaţiei faţă de acele alegeri se adaugă şi faptul că kazahii nici măcar nu pot vota pentru membrii Senatului.
Aproximativ în acelaşi timp, a intrat în vocabularul din Kazahstan termenul „kettleling”, pentru că poliţia folosea din ce în ce mai mult tactica de a înconjura protestatarii şi nu permitea nimănui să intre sau să iasă din zonă înconjurată – uneori pentru multe ore – într-un efort de a frustra protestatarii.
A fost adoptată o nouă lege cu privire la adunările publice care impunea aprobarea prealabilă a autorităţilor pentru orice fel de adunări şi o astfel de aprobare nu a fost aproape niciodată acordată celor care plănuiau să manifeste împotriva politicilor guvernamentale.
În schimb, autorităţile au început să efectueze raiduri preventive asupra activiştilor şi organizatorilor protestelor, luând oamenii în custodie cu multe zile înainte de demonstraţiile care au fost organizate pe reţelele sociale şi reţinându-i sub acuzaţii false până la încheierea mitingurilor.
Între timp, niciuna dintre problemele socio-economice de care se plângeau oamenii nu a fost pe deplin rezolvată. Deşi unele beneficii sociale au fost îmbunătăţite, oamenii nu au primit tot ceea ce au cerut.
În 2021, aproape toate preţurile au crescut, declanşând cel mai mare număr de proteste şi greve ale lucrătorilor din Kazahstan după mai bine de 20 de ani.
Greviştilor li se făceau mici concesii la revendicările lor, dar nu erau mulţumiţi şi adesea au intrat din nou în grevă.
Multor oameni le este greu să traiască într-o ţară cu mari resurse energetice şi, în timp ce ei lucrează din greu, au existat din ce în ce mai multe rapoarte despre bogăţia incredibilă a familiei şi prietenilor lui Nazarbaev şi vieţile luxoase pe care aceştia le duc. Iar sistemul politic continuă să excludă populaţia.
Mai multe grupuri de opoziţie au încercat să înfiinţeze noi partide politice, însă fără succes.
Cum profită Moscova
După ce protestele au luat amploare, preşedintele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, a făcut apel la şefii statelor participante la CSTO solicitând introducerea unui contingent de menţinere a păcii pentru a ajuta la stabilirea ordinii constituţionale, bazându-se pe principalele prevederi din documentele statutare ale organizaţiei. Liderul de la Kremlin s-a grăbit să trimită 4000 de soldaţi din trupele de elită care au acţionat şi în Cecenia, Crimeea şi Siria, în Kazahstan.
Însă Tokaiev, care a preluat funcţia de preşedinte în 2019 de la Nazarbaiev, este acum dator Rusiei atât pentru sprijinul în reprimarea protestatarilor, cât şi pentru înlăturarea lui Nazarbaiv din postul de şef al Consiliului Naţional de Securitate, O astfel de asistenţă este rareori oferită gratuit, nu de către un tactician la fel de priceput ca Putin.
Alexander Cooley, profesor de ştiinţe politice la Colegiul Barnard şi o autoritate în Asia Centrală, a spus că este puţin probabil ca Rusia să ceară concesii imediate de la preşedintele Tokaiev, dar a câştigat o pârghie puternică, bulversând eforturile anterioare ale Kazahstanului de a evita înclinarea prea mult spre Moscova sau Washington. .
„Kazahstanul a încercat întotdeauna să menţină un echilibru”, a spus el. „Totul este despre supravieţuirea regimului. Nevoile de securitate ale statului au fost reconfigurate pentru a se potrivi nevoilor celor de la putere.”
Legat de această acţiune, Moscova a denunţat comentariile ''nepoliticoase'' ale secretarului de stat american Antony Blinken, care a avertizat vineri că va fi ''foarte dificil'' pentru Kazahstan să obţină retragerea trupelor ruseşti odată ce s-a dat undă verde unei intervenţii pe teritoriul său, relatează AFP.
Într-un comunicat postat pe Facebook, Ministerul rus de Externe consideră că Blinken a "ridiculizat o reacţie complet legitimă" în cadrul acordurilor de securitate dintre Kazahstan şi Rusia.
Se încarcă comentariile...
