Cine şi ce îl mai ţine pe liderul sirian la putere

Singura soluţie care mai ţine regimul lui Assad „în viaţă” sunt banii veniţi din partea aliaţilor săi de încredere  FOTO AFP

Bashar Al-Assad a ţinut piept atât de multor predicţii cu privire la iminenţa îndepărtării sale de la putere, încât pare imposibil să mai existe ceva care să-l doboare. Cu toate acestea, o serie de eşecuri militare şi diplomatice, combinate cu un val de dezertări în ultimele săptămâni, au crescut aşteptările ca preşedintele sirian să-şi petreacă ultimele clipe la conducerea ţării, scrie „Foreign Policy“.

Într-un articol postat anul trecut pe 20 decembrie, „Foreign Policy“ scria despre Al-Assad că va fi, cel mai probabil, „ucis de aliaţii săi alawiţi, dacă le trădează interesele“. La vremea respectivă, revista citată estima că liderul sirian are de partea sa aproximativ 3.600 de susţinători. Dacă aceştia ar fi încetat să opună rezistenţă revoltelor, Al-Assad ar fi dispărut imediat.

Aşadar, întrebarea este ce îi ţine pe aceşti oameni de partea lui Assad. Banii, susţine FP. Atâta timp cât are destui pentru a-şi menţine acoliţii loiali, va trăi să mai lupte încă o zi. În cele din urmă, ar putea pierde lupta împotriva rebelilor, dar din momentul în care rămâne fără bani, şi susţinătorii săi îl vor părăsi. Din acest motiv, principala lui îngrijorare ar trebui să fie aceea de a asigura că există suficientă finanţare.

Până în prezent, se pare că gestionează această ameninţare destul de bine. Al Jazeera a relatat că numărul celor care au dezertat din regimul său se ridică la doar 73 de indivizi, din care niciunul nu face parte din cercul susţinătorilor alawiţi cheie. În presă au apărut informaţii despre 13 dezertări diplomatice, însă au existat doar doi înalţi oficiali care l-au părăsit pe Al-Assad: foştii ambasadori din Irak şi din Emiratele Arabe Unite. În rest, cei mai mulţi dezertori erau consuli sau funcţionari mărunţi.

O mare importanţă au avut-o dezertările celor trei membri de cabinet, printre care şi prim-ministrul Riad Hijab. Însă acesta preluase funcţia de doar două luni şi era sunnit, nu alawit, motivează FP.

Adevăratul cerc de susţinători este în totalitate format din alawiţi şi doar dezertarea acestora ar reprezenta un risc pentru supravieţuirea lui: loialitatea lor este cea care trebuie păstrată şi asta înseamnă că trebuie să fie plătiţi mai bine de către Al-Assad.

Sprijin financiar

Aşadar, următoarea întrebare care se ridică este de unde vin banii? Răspunsul este unul simplu, susţine FP: din Iran, Irak, Rusia şi o mică parte din Venezuela. Se estimează că Assad ar avea nevoie de 500 de milioane de dolari pe lună pentru a-şi menţine regimul pe linia de plutire. „The Times of London“ susţine că doar Iranul i-a dat Siriei 10 miliarde de dolari, destul cât să suţină regimul pentru doi ani.

Regimul irakian a promis neutralitatea politică în ceea ce priveşte revoltele siriene, ceea ce dovedeşte că nu este dispus să întrerupă relaţiile economice cu regimul sirian. În plus, se opune sancţiunilor şi au furnizat, la rândul lor, miliarde de dolari lui Al-Assad.

Numai că sancţiunile impuse Iranului de comunitatea internaţională i-au devalorizat atât de mult moneda, încât Teheranul s-ar putea găsi în imposibilitatea de a se susţine pe sine şi regimul sirian. Prin urmare, Al-Assad va fi cel sacrificat.